Cezariana lu/ Hapi la Spitalul Municipal Dej

Dau peste astea drăguțe

Asistente adică. Haide în sală, îmi zice o doamnă. O să-l monitorizăm pe bebe. Te pregătesc…. Care sală, că mă simțeam ca și cum ar fi trebuit s-aleg între concertul lu Justin Bieber și un bilet dus la Jurassic Park. Pe-o ușă scria Travaliu și pe una Sala de nașteri. Burta mea mare mai trăgea încă înspre toaletă dar mă gândeam: mă, la norocul meu din ultimii doi ani, nasc acolo. Așa că am intrat întâi la travaliu și l-am observat dincolo pe medicul meu (odată mi-am decopertat maxilarele, odată pectoralii, acu burta și numai chirurgi arătoși am avut). Își făcea scrub, știți, ca-n Anatomia lui Grey , mai o glumă, dar pot să jur că la un moment dat când mi se explica mie poziția spate de mâț speriat, chirurgul se ruga. Sau medita. Foarte discret, era o chestie intimă și frumoasă de conexiune cu un oareșce spiritual.

De chirurgi ziceam, da?

Toți care-au lăsat urme în viața mea sunt căsătoriți deci numai bisturiul ne-a apropiat. Moooamă, apare al doilea operator, șeful de secție, mă gândesc că mi s-o fi infiltrat beibi pe la ficat, c-avem pietre, nimic exclus că doar depresie prenatală făcusem, nimic nu mă mai mira. Salut frumos, chiar mă bucuram că-l văd dar mă cam speriasem, știți? Mă lua așa, cu pipi, că-i rugasem să nu-mi pună sonda cât sunt vie că leșin mor, amândouă și-i vai de Fulgamea. Uterul e ok să-l tăiați dar compotu de prune l-am considerat mereu un sacrilegiu.
Au fost de acord de la început, adică nici nu s-a pus problema: știi, n-avem destul personal să te ținem crăcănată după ce te paralizăm progresiv, bine femeie, las că vezi tu dup-aia s-or fi gândit.
Clisma nu e în protocol aici, procedură care pe mine mă duce imediat cu gândul la sex anal neconsimțit. Chestiuni brute freudiene.

Detalii tehnice.
O masă oarecum tapisată, adică din aia ce pare comodă, nu ca-n Dr. G. Întotdeauna dar întotdeauna când am privit aceste mese clasice de OP mi-aminteam scena crucificării din filmul care se difuza de Paste, acela produs de Franco Zeffirelli.

Prosoape, câmpuri sterile, medicii încă la scrub, forfotă, cămașa de forță, de noapte adică, noaptea minții, nu, n-ai să dormi zice anestezistul, uite, hai să-ți explic exact ce-o să simți.
Foooarte amabil anestezistul. Vei simți rece. Uite-asa. Simți, da, nu e tare neplăcut, nu, nu e zic. Bine, apoi, după ce simți asta de 3 ori, cel mai neplăcut va fi momentul cu o pișcătură, uite, așa e și mă pițigă între vertebre. Bine, zic, mai departe. (oare să-i spun că eu cred că am vertebre strâmbe sau își dă el seama?)
O să începi să percepi cald probabil. Nu durere. Dacă doare îmi spui și eu schimb poziția acului. Dar nu prea mi se întâmplă asta însă fiecare structură vie e diferită. Hai că altceva nu pățești, am grijă de tine, da?. Eu îți spun ce fac și ce urmează, tu-mi spui ce simți. Și vezi că o să mai percepi când trag și împing și lucrează dar nu vei simți durere. (de atunci eu nu mai zic am născut prin cezariană, jur c-au născut medicii mei, păi e greu de scos copilu dragilor, zici că-s sub mațe unii bebei, ați crezut că toate ceza sunt la fel??)

Pe când adoptase toată lumea poziția adică mi se părea că nu mai cunosc pe mineni și că urmează îmbălsămarea mea în vase canoptice numai la rușine sau goliciune nu mă mai gândeam. De pușcai un balon lângă mine eram pe herzinfarkt și betablocante de-a doua zi. Pe când Dr Arash nu e foarte glumeț, Dr Tecușan are harul de-a destinde atmosfera și… acuma lasăăăă-te în față cât poți și relaxează spatele, zice anestezistul (care bineînțeles că era în spatele meu). Ce simți?
Că mi se încălzește buca dreaptă. Oaw. Sunteți căsătorit?

Nu știu el dacă a înțeles dar fetelor de la neonato le tremurau măștile pe figură de râs. Da am și primit a doua zi calmante de-alea bune, ce credeți voi, că m-a mai dus careva cu zăhă… paracetamolu??

Și-acum? Păi tot dreapta-i mai fierbinte da încep să mă încălzesc și-n partea stângă.
Ce simți?
Căldură…
Și-aici sus…?
Eh, nici chiar așa, mai trebuie să băgați…

Cam ăsta fu dialogul cu anestezistul care apropo, a jucat un rol foarte important până la final, mi-a fost suport moral și ventilație: fată, fată, uită-te la mine -eu ca buha cu ochii peste cap- respiră, respiră, ai încredere în mine, simți dar nu te doare, da?
Am am, mi-ați încălzit fundu…

A urmat lăsarea mea pe spate. M-așteptam să-mi fie rău, s-amețesc, să mă panichez, să-mi simt plămânii anesteziați dar în afară de vocile lor și senzația că înlemnesc sigur și repede nu a fost altceva. Mă prefăceam în plastic și cineva-mi depărta picioarele și da, la cezariană te leagă de masă dar e impropriu spus că te leagă. Te prinde cu niște curele pentru motive clare pe care…

Urma sonda-cateterismul așa cum îmi promiseseră, anestezia începea să fie tot mai profunda jos și eram absolut dar absolut funcțională și-n simțuri de la mijloc în sus. Ăsta este și motivul pentru care de fapt simți tot tot. În afară de durere 🙂

A urmat recoltarea. Totul a început light cu fraze de-acelea care-or fi spuse când ai făcut copilul. Depărtează ușor picioarele. Adu gelul. Simți ceva? De aici se rupe linkul cu femeia și începe o coproducție gen Salvați-l pe Willy. Măi, mi-era bine, chiar bine, nu m-am speriat atât de tare pe cât m-așteptam: să crească pulsul, să scadă tensiunea, să comentez că ce și cum. Au fost doi operatori pentru că (cred eu, nu am mai intrat pe urmă în detalii tehnice că de ce să-i mai stresez) ăsta micu avea și circulară-fulărel și se înțepenise el acolo bine de tot. Duamne Duamne, păi eu nu-l scoteam pe bebe prin ghici ciupercă ce-i nici de-l extrăgeau cu magnet de RMN.

Per total a fost foarte bine, n-aș fi ales să nască alți medici pentru mine. Nici n-am gândit că simți totul în afară de durere. Ei, da partea veselă a fost la prima vedere. Bebe ieșise atât de buhăit săracu din cauză că-l strânseseră p-acolo toate încât l-au fetele la SPA 2 minute și apoi mi l-au arătat.
Bine că eram legată de masă.
Mămico să trăiască… la mulți ani, nota 9, ba 10 zice Dr Tecusan, eu făceam puținele genealogii pe care le știam. Pe jos nu-l scăpaseră, cordonul era tăiat. Cu cine-o semăna. Vai frumos e, zice o fostă colegă de-a mea de la neonato. Medici-mi râdeau înspre uter cu fir încrucișat. Vai frumos e.
Psihiatra era-n concediu…
Eu încă legată de masă.
Pupă-l pe bebe.
Îl pup pe bebe.
Dă-mi somn, zic către anestezist.
Nu-ți dau că te, ai motive să trăiești. I-auzi măi ce povești are că-i ca un mops, da ce-ai crezut dragă că facem reclamă la Pampers aici? …

Ne-am îndrăgostit abia de-a doua zi când mi s-a dezumflat băiețelu și uteru.