Cele mai grele întrebări
Am avut o dimineata de găina ciupilită. De rezolvat niste corespondență plictisitoare care începea cu „deosebita consideratie”, de sortat facturi si de (in)decis pentru un fond privat de pensii. Adica o chestiune personală pe care înca n-am bifat-o, eu experta în drama nehotararilor de moment. Nu cumva sa pice vreo pară malaiatza în gură la altă nătăfleata si eu sa regret dup-aia.
Asa ca m-am decis pentru o dupa-amiaza relaxanta de taclale cu nepotica mea adorată. Cu ajutorul internetului, ne hilizim noi una la alta si la un moment dat decidem sa „citim” din enciclopedia pentru copii. Adica ea-mi citea si eu făceam curatenie pe hard-disku ce-mi motroșise dimineata cu mesajul „nu mai aveti loc în C. Forget about save button sau fa în sfarsit ordine. Dezordonat-o care esti ”
„Hapi, daca vrei îți dau si tie enciclopedia asta cand vii acasă”
„Nu draga, mercic dulcic, le stiu pe toate de-acolo” recit eu automat
„Bine . Hai sa vedem. Despre ce sa-ti citesc”
„Orice” .
„Bine. Pai uite aici….medicamente. Zi-mi tu ce stii despre medicamente”
„Sunt substante pe care le înghitim ca sa ne recăpătam sănătatea”
„Nu, Hapi…..Sunt niste capsule , dar pot avea mai multe forme. Iar culorile difera ca sa nu le amestecam între ele. Se absorb în stomac…….”
„Hm.A naibii encicplopedie. Editura Forghetaboutit?”
„Ce-ai zis?”
„Nimic. Hai, mai citeste”
………………………………………….
„Pamantul. Pamantul s-a format în urma unei explozii, dintr-un nor de praf…………Doamne tu. Ce prostie, auzi, cica dintr-un nor de praf. Dumnezeu a facut Pamantul. Hapi?????”
aaaa……”Pai da,Dumnezeu l-a facut. Dintr-un nor de ….nimic. „
„Stii ca dinozaurii s-ar putea sa nu fi murit numai din cauza meteoritului ăla care a căzut pe pamant?”
„ aaaaaaa”
……………………………………..
„Nave spatiale si farfurii zburatoare. Hapi ce-s extraterestrii?”
„ Pai asa au numit americanii chestiile pe care nu le-au putut identifica”
„Da tu crezi ca exista?”
„Hm, n-am prea studiat problema. Poate ca exista viata pe alte planete dar nu stiu daca se cheamă extraterestrii”
„Bine. Si eu cred ca exista viata pe alte planete. Extraterestrii doar la televizor. Apropo, m-am uitat ieri la schimb de mame”
…………………..
„Ora pe glob. Sa-ti citesc?“
„Nu, dar citeste-i la taica-tu ca m-a sunat duminica dimineata la 8, 30“
……………….
„Sănătate. Aici e desenat un baiat, cu tot ce are în el. Ii văd inima. Dar creierul de ce nu i se vede?”
„ Pentru ca nu are, trebuie sa treacă de 30 „ ma alint eu. „Vezi pe pagina ailaltă”.
„Trebuie sa mai studiem enciclopedia asta cand vii”
„Neapărat”
……………………………………
Probabil ca cele mai dificile întrebari sunt acelea simple de tot, lansate de copii. Nu pentru ca nu stii cum sa raspunzi la ele ci pentru ca te iau prin surprindere si ajungi sa te gandesti cum interfereaza raspunsul tau cu ce învata la scoala si cu ce îi va „servi” mai tarziu societatea. Cele mai grele întrebari NU au un raspuns universabil valabil si stabil.
apropo de dinozauri:
Un caine il intreaba pe dinozaur:
-Ti-a dat Noe add pe facebook?
-Nope…
-Nasol moment…
Macar ea pune intrebari decente, Iata cu ce intrebare am venit eu acasa cand eram pe cls I-a…
-Mami cum se fac coaiele de hartie, ca e tema pentru maine la lucru manual?
Maica-mea s-a facut rosie la fata de furie, l-a bagat pe taica-miu in sedinta si au decis sa o sune pe invatatoare. Si ce au mai urlat ei in telefon….Dupa vreo 5 minute, dupa ce apele se calmasera, taica-mio vine la mine stergandu-si transpiratiea si-mi zice:”hai tati, hai sa iti arat cum se fac COIFURILE din hartie. Ai mei si acum rad de faza asta.
Cred ca cele mai grele intrebari le-am primit de la colega mea de camera (21 de ani) care si ea ca si mine…e blonda.
Intrebarile ei:
-cum imi dau seama ca fierbe apa?
-“giulgiul de la torino” e vreun cantaret de manele?
– buddha e vreun luptator de summo? ca e tare burtos?
-de cand e terra pe pamant?
can’t beat that lol :))
Foarte tare faza cu coaiele de hartie :)))
Si…apropo de facebook, mie nu mi-a dat add Noe , dar FB mi.a propus sa fiu “prietena” cu Parintele Cleopa caci am putea avea ceva in comun
baietii nu au creier decat dpa 30 ani?
gresit…, doar cei norocosi…, restul raman… “senini” si siguri pe ei ca fac foarte bine ceea ce fac.
dar femeile?
(ar fi fain sa dai tot tu un raspuns)
Nu sunt o feminista. Daca ai fi cunoscut-o pe Hapi mai demult, prin intermediul blogului, ti-ai fi dat seama ca acel comentariu e total inofensiv 😉
nici nu am inteles altfel decat ca o gluma (un adraguta), eram curios daca mergi mai departe si cum. imi cer scuze daca am fost ascutit.
Nu, nu ai fost ascutit. Am avut impresia (falsa) ca ai fi inteles ca sugerez superioritatea intelectuala a unui sex si nu era cazul 🙂
In plus, aici nu redau chestiuni din viata ca intr-un jurnal – ce scrie Hapi poate fi realitate sau fantezie 🙂
Kari inca nu a ajuns la varsta intrebarilor si a clasicului “de ce” :)) Cred ca va fi distractie cand va incepe :)))
eu nici nu am intalnit intrebari grele… ci… doar raspunsuri grele… unele asa de grele ca nu le putea oferi, nimeni… nimeni… inimeni…
sa-mi zici si mie, te rog… cand veiti ajunge cu cititul , acolo…. ce zice enciclopedia aia… despre dragoste si dor… calator… dar sa-mi zici… da??/
Sunt chiar curioasa si eu :))))
O sa ii dau un link la blogul meu …cand va mai creste. Aici poate invata despre dragoste si dor 😀
La Multi Ani, Hapi! Sa ai un 2012 fericit!
Ma bucur sa te regasesc la fel de inspirata! Am de recuperat zdravan, la cite postari ai de la Craciun incoace.
Multumesc
Sper c-ai avut un inceput de an placut, chiar daca avantul pentru blog a disparut…Cine stie, poate reapare, ne apropiem cu pasi repezi de alegeri…….Adica va apropiati na, ca eu nu sunt in tara 🙂
tot e bine ca are inima. Baiatul adica 😀
Da, legea compensatiei
Ce simpatica e. Eu nu petrec foarte mult timp cu nepotica mea, imi mai povesteste sora mea ce intrebari pune, ce chestii amuzante mai spune (fara sa vrea). Inca ma simt crispata in prezenta ei, mult prea serioasa, cand imi pune vreo intrebare ii raspund ca si cum as raspunde unui adult. Trebuie sa mai lucrez la asta. 🙂
Ea este sufletul meu pereche. Pe acelasi loc cu mama. Si daca maine as avea un copil sau cinci, ar fi exact pe acelasi loc- cu ele.
Mi-au spus multe “nascatoare” ca nu se poate. Dar eu ma cunosc si stiu ca da…..se poate 🙂
Ah, si in general nu-mi plac copiii si nu ma gugulesc la toti bebelusii cunostinteleor mele 🙂
Al meu, când avea vrei doi ani îi plăceau caramelele (se mai găseau pe vremea aia din cele cu lapte).
Într-o duminică mă duc cu el în Cişmigiu, în parc, la groapa cu nisip. Meşetera el pe-acolo şi mă pomenesc că vine la mine şi-mi spune: “Tati, dă-mi o cărămidă!” Aoleo! Da’ ce vrei tu să faci cu o cărămidă? “S-o mănânc!”. Vreun minut am stat în ceaţă, până mi-a picat fisa… 🙂
🙂
Cred ca se mai gasesc si acum caramele din acelea la punga..nu? Nu stiu daca sunt atat de gustoase ca cele de care ne amintim noi…..
Alea ni se lipeau de dinti, nu se sfarmau :))
Copiii pun multe intrebari…eu la unele “nu pot” raspunde sau le cosmetizez raspunsul…
Ei na. Eu gasesc la toate raspunsuri. Si daca nu, ne uitam in Atlas :)))
:)) Ora pe glob e mortală. Probabil că asta e replica ce trebuie să le-o dau și eu tuturor sâcâitorilor de pe la nu-știu-ce instituții.
Ei ma pot suna oricand iti dai seama ca nu ma deranjeaza.
In general, cand vreau neaparat sa dorm mai mult pun totul pe silent……..
si nepotelul meu, era in faza “de ce?” si punea tot felul de intrebari…e frumos sa fii copil si sa te intrebi mereu, eu si acum ma intreb, ca ea asa:D