Când o lume se năruie si alta se naște

cruce de lemn in cimitirE străfulgerarea aceea ce-ar trebui sa dureze infim dar dureaza o zi, două sau nouă. Si-n mod normal nu percepi ce conține, tocmai pentru că se calculeaza uneori în nanosecunde. Poate fi uimire, surpriză, disperare, rupere de tine însati, neîncredere, groaza, frică, înăltare, caderea în neunde.

Nanosecundele trec, minutele, orele, zilele si ea, străfulgerarea, rămâne de parc-ai primit-o cu garanție. Nici nu ești lămurit pe ce impresie intimă calci, pe care semafor sentimental- de la o oră la alta.

Poate că mătusa ta preferată se simte groaznic de rău. Poate că tu ai ajuns la o răspântie si trebuie sa alegi. Iar variantele sunt pline de vopsea, oricum ai face, te mânjesti tu si-i manjesti pe altii, curățătoriile sunt închise Doamnă, până după 1 mai… Te doare-n pelerină ce culoare au ouăle pe care vecina le-a motroșit în kilograme de ceapă. Iti e absolut egal firul ăla de praf ce mai stă sub mileul bunicii, desi bunica îti spune de 15 ori sa-l stergi, deși erai sigur ca bunica doar miroase si aude dar de văzut nu vede.

Esti în bula ta de săpun si daca dispari cu tot cu ea cand te mai lovesti de-un colț de primavară sau de-un Colț Alb, îti e cam egal. Nu atât de egal încat ti-ai pune șiretul la gât, cred ca trebuie s-ai o predispozitie pentru asta, nu numai un moment de betie patologică.

Pur si simplu nu te interesează daca o s-ajungi sa iei Pasca ori ba, daca Danut îsi taie mielul sau porumbelul sau mănâncă spanac ori are bulimie. Pentru că tu stii că-n jurul tau se năruie lumi si ai dreptul tău sa nu-ti pese exact în acel moment, că unele noi tocmai ies din coajă.

Nu stii ce simti, nu e palpabil, ca ficatul subcostal. E clar ca ti-e frică de viață si-n egala masura de moarte (da nu spui așa, spui mai elegant= că ti-e teama de viitor ca sa nu zica lumea că esti cu-cu). Si-atunci, pentru că-ti bate la usă Irinuca si e deja îmbodolită cu Ruby Roze si cu haine noi, sari si tu-n papuci să mergi la Inviere. Si o secundă îti trece pe sub hipotalamus – nu îndoiala c-a Inviat El odată. Ci aceea ca eventual tu nu ai chef să învii.

N-ai obediența să parchezi regulamentar la 400 de metri de Auchan, unde mai gasesti loc- ca sa cumperi cozonacul ala romanesc cu ingrediente bio si gust de biscuite prespălat. N-ai prezența de spirit sa o lasi în fața ta, la casă, pe femeia grabită, cu coc , numai pentru că si-a cumparat „doar sudoku si niste ornamente” iar tu ai în plus nucă macinată. Nu mai vrei sa iei formularul acela pe care ti-l întind 3 persoane la toate scările rulante cand traversezi mallul.

Te uiti la oameni. Sunt grăbiti si unii chiar fericiti si-atunci poate-ti rasare si tie un smiley si te întrebi – într-o adevarată nanosecundă- la ce se gandea si ce bucurii ascunde el sau ea prin buzunarele minții. Grăbiții, cu expresii golite ca cestile rasturnate de ceai, cei asimptomatic de plictisiti, rămân fantome, nu-i simti si nu te simt si te gandesti c-ar putea sa treaca prin tine.

Dar te feresti de ei, strafulgerarea ta a rămas. Cât o mai fi până trece? Nu stii. Poate-ai pierdut o sperantă, un cadou prețios, un om, o cărare pe care numai tu puteai s-o vezi, o livadă întreaga în care pluteau flori de cires chiar daca era deja vară tarzie. Poate că ti-e gândul la cele 3 persoane, simți că suferă, mami nu, nu ma interesează dacă se vede trifoiu cu patru foi pe oul verde. Si nu pricep de ce-i verde oul si bula mea e invizibilă.

Intri în casă, iei toate felicitarile electorale de la PSD sau de la cine vrei tu si le rupi în bucăți mici mici. Iti mângâi șoarecele, pisica sau pisica ce-a mâncat deja soarecele si-ăla era tot de companie. Te speli pe mâini si te privesti în oglindă si-ai trece prin ea, ca să afli ce simti nu cum arăți. Oglinda se abureste. E bine.

Si pe jos sunt coji sparte pe care poti călca si sună ca si cum mâine sau în altă zi, va ecloza ceea ce nu poti tu vedea azi. Pentru ca e prea primavară, prea multă ploaie si vânt, prea multe întrebari si prea putine lumânări care nu doar ard ci SI călăuzesc, revarsă minuni, transced si noptile din suflete.

Poate că e prea primavară uneori.

Similar Posts

  • Cu toate pânzele-n sus

    FacebookTweetPin Eu cred ca e supraestimata chestiunea asta cu sexul si anume cand sa te culci cu viitorul potential gagic/iubit/sot/amant/concubin Exista cateva reguli de bun simt pe care ar trebui sa le cunoasca orice femeie: – nu te apuca să te sexezi cand abia ai trecut de pubertate si habar n-ai care-s functiile uterului – preferabil pastreaza-te casta în zilele sangeroase , Lestat de Lioncourt exista doar în romanele Annei…

  • Partea negativă. Sau nu

    FacebookTweetPinShares84 Sunt acele nu/uri pe care le/am învățat.Nu vreau să le împart si nu vreau  să dau sfaturi. Vi le spun doar.Sigur vă amintiți din ele . In iubire   NU poți rămâne (amica)amic  cu oamenii proști. NU te spovedi partenerului .Pentru unele marturisiri exista: prieteni, pisici, psihologi/ nu neaparat in ordinea asta. NU îl lăsa să-ti vadă toate intimitătile . Pe bune.Laguna albastră e doar un film. NU te…

  • Anatomia lui Gay

    FacebookTweetPin Gay a sosit pe plaja având aerul unui manechin distribuit într-o reclama proasta. Isi trecea mereu mana prin părul cârlionțat care-i ajungea pana la umeri. Privea prin oameni si nu către oameni. A ales un sezlong cu umbrelă – să se fereasca de soarele ce-i pigmenta epiderma. Si-a aruncat plictisit prosopul pe saltea si-a oftat subtil dar suficient de lung încat sa atraga atentia nemtoaicei a carui barbat tocmai…

  • Ție, ca să nu mai sângeri…

    FacebookTweetPinShares56 Te iubesc enorm. PENTRU CĂ. Asa o sa va iubeasca toti. Conditionat. Cu termeni. Se vor uita la valabilitate. La alte oferte. Copiii o sa admire parinti „mai buni”. Cel de alaturi va lauda personaje mai puternice. Omul cu mai multe sau mai putine diplome, va rade de tine. Individul in care vei avea cea mai mare incredere, nu te va privi in ochi cand te va înjunghia. Iti…

11 Comments

    1. Asta chiar a fost 🙂 In sensul strict al cuvantului, trebuie sa le multumesc din nou dragelor mele doctorite de top.

    1. Ei, did u felt it too? Lumile se construiesc si apoi mor.
      Vesnicia e doar un cuvant. Probabil dincolo n-o sa percepem cuvinte si vesnicii 🙂

  1. Off, Hapi!
    Zau ca atat am de spus! Poate e mai bine decat nimic, poate nu…

    Ilda
    Lavender Thoughts

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *