Calatorii cu trenul- calatorii cu busul
Pentru ca tot n-am scris ieri si azi nimic- decat am desprins ceva din draft, pentru ca sunt pe cale sa-mi ingrop umorul in spatele casei intre buruieni, pentru ca nu ma pot mobiliza usor sa fac ce trebuie, pentru ca m-a inspirat Bianca ……
Mergeam de la Cluj spre nu stiu unde cu al meu , cetatean vorbitor fluent a patru limbi, si a romanei de pe vremea…dacilor. In prima instanta cand am vazut ce avion elegant cu usi electrice opreste in gara , am crezut ca nu-i al nostru, ca-i ceva vizita oficiala pin judet dar nu, boactarul ne-a facut semn sa urcam repede. Era iarna, masina neinmatriculata, noi in tren. Vagonet frumos nimic de zis, dar frig ca afara.
Tot boactarul (bag seama se plictisea) vine si ne invita la clasa 1 ca „s-a incalzit doar un vagon, pa timp de noapte nu mere lumea cu trenu c-au bagat autobusuri din ora in ora“
Mergem la clasa 1, caldura mare moncher, eu eram cu-n tufis de blana artificiala in cap, manusi, 3 bluze, jacheta si fularele aferente.
Pe-al meu deja curgeau transpiratiile, eu incepusem sa ma dezpachetez, numai nenea de la CFR statea si se uita cu drag la noi
Consortu dac-a vazut c-ala nu se misca de-acolo, a purces la conversatie
„ Frumos tren. Vagone aici ca si la cur, caldure mare“
Degeaba ii explicasem eu de trei ori cate 3 , ca la noi nu se zice „kur“ numai daca mergem la concert la Parazitii. Ori spui „cura“ ori sauna, ori spa, orice altceva, da nu kur.
Eu eram deja in maiou si-mi cautam carevasazica o revista prin geanta , boactaru se uita urat ca intentiile lui fura din cele mai calduroase, si insotitoru meu nu pricepea de ce nu e fluenta discutia in vagonu de la clasa intai.
********************************
Eu intr-un patrumiicinci aglomerat in Cluj mergeam de la Iulius la Polus ca sa nu ratez un eveniment de marca: erau reduceri la Benvenuti
(acesta nu e un adventorial, by the way)
Si cum stam eu asa si ma uitam aiurea in fata, undeva cu o privire de buburuza cazuta din copac, aud ca incepe sa strige cineva. Ies din transa si -mi dau seama ca exact in fata, sta o tanara de vreo 15-30(???) care striga la mine ca de ce ma uit la ea. La cat de rusinoasa si non-verbala sunt eu in carul cu fan, respectiv cu oameni, va dati seama ca incidentul m-a imbujorat de indata. Fata avea probabil un retard/o deficienta, am observat lucrul asta abia dupa ce faciesul caracteristic unei anumite afectiuni mi-a atras atentia- si i se paruse ca o studiez.
M-a blagoslovit cu o gramada de epitete pana la destinatie, spre deliciul calatorilor plictisiti, desi aproape ca-mi sucisem gatul ca sa ma uit cat mai in alta parte….ma puteam uita cand busul era plin. Un batran isi aranja mai bine aparatul auditiv, probabil ca il punea pe maxim, statea mai in spate si nu ii parveneau corect toate metaforele
********************************
O alta faza amuzanta a avut loc anul trecut, in noiembrie, intr-un autobus infect din Casablanca. Pentru ca nu a oprit unde a vrut ea, o femeie cu un copil in brate a inceput sa-i dea cu geanta in cap si-n spate soferului 🙂 Sincer, in prima faza m-am gandit sa-i fac rost de viza si s-o aduc in Romania s-o angajez la noi, dar cineva m-a temperat.
:)) nice! … Nu e bine să te bucuri de răul altuia, dar mie-mi creşte pipota de mulţumire că se întâmplă şi altora chestii de-astea.
In aglomeratie nu-mi place sa ma plimb, cand nu am ce face asta e imi caut ceva prin care sa ma relaxez. Al meu sot unde’l pui acolo doarme. :))
Aici asa avea ATAT de multe de povestit, dar ma rezum la zilele astea: cand am venit de la ai mei, nu am avut aer conditionat in tren, ca doar e intercity si costa o groaza biletele, mai era si-un nebun care a injurat tot drumul si era sa-l bata al meu iubit si mai comenta si una de caine, care avea bilet, de altfel.
Azi am plecat sa-mi vad de treaba cu ratb-ul, la prima a urcat un pusti care se tot atingea de mine, pana nu i-am zis ca-i fac vant afara n-a incetat. Plus populatia in varsta, care considera ce trebuie sa le fie cedate locurile … mirific transportul asta in comun, de orice tip ar fi el!
Niciodată nu am mers cu trenul și să mă bucur de liniște totală. Mereu mi se întâmpla câte ceva. Mai ales când m-apucam de sărbători/vacanțe să mă întorc acasă, spre Moldova.Din Timișoara când venea spre Cluj ca mai apoi să-și continue șina până-n Iași, erau vagoanele goale. În Suceava se umplea mai tot , și tot așa pe la fiecare stație până-n Iași. . De multe ori se găsea câte un moșneguț să stea pe locul meu. Nu puteam să-l apuc de barbă și să-i zic: mă scuzi nene dar unde stai dumneata trebuia să-mi stea pardonul meu, așa și dormitam în picioare. Alteori câte 2-3 bărbați în toată legea cu palincă, muștar, salam și pită făceau câte un „picnic” nevinovat, miros de usturoi, o plăcere să călătorești alături de ei.
După ce ajungeam la destinație mă întrebam, oare ce mă așteaptă când mă întorc în Cluj 🙂
Am uitat să mai zic că în una din dăți am rămas fără două bagaje, pline cu hainele de iarnă, mă pregăteam să intru în vară. Ce fain o fost momentu 🙂
Numa’ sa nu dai peste vreuna de-asta intr-o zi http://www.youtube.com/watch?v=9Qs5_QiXay8
acu 10 ani la Roma : urc in metrou si in spatele meu incepe o manea romaneasca la maximum ca nu se mai auzea nimic altceva. nu stiu de ce, da-mi venea sa intru in pamant.
Eu n-am mai mers cu trenul de vreo 10 ani asa ca nu sunt la curent cu noutatile :-), dar nu-mi pare rau…
Acceleratul de Bucuresti trecea prin Cluj s ma decid eu brusc, intr-o seara, ca dimineata trebuie sa fiu in Bcuresti. Mai aveam 60 de minute pana sa plece acceleratul din gara. De la noi la Cluj, faceai pe sosea, cam tot atat. Dar eu trebuia sa fiu in trenul acela. Asa ca ies la ocazie. Ma ia un sofer si il zoresc ca e musai sa ajung. Eu bosumflata ca parca mergea cu viteza melcului, omul. De parca el avea nevoie de mine nu invers. Ma laa in cele din urma la intrarea in Cluj si pana la gara mai era ceva. Urc intr-un taxi gata sa ii zic:” folow that car”. Il zoresc pe taximetrist indemnandul ca treaca regulamentar or ne pe culoarea rosie a semaforului. Si mergea inceeeet, ca-mi venea sa ma dau eu jos sa il imping. Ma lasa in gara. Trenul mai sa plece. Casierita, ma vede grabita. “La Bucuresti?” II zambesc radiind, ca da, si ii dau banii gata prgatiti iar ea biletul gata pregatit apoi ies pe peron in fuga. Conductorul cu fluierul in gura. Strig la el: “stati putin sa urc si eu. Trenul nu pleaca fara mine!” Omul pufneste in ras. Scapa fluierul din gura. Imi deschide usa intr-un gest princiar si 30 de secnde mai tarziu trenul ma poarta spre alte meleaguri, indepartandu-se de Cluj. Am avut si in continuare peripetii, pe parcursul calatoriei, dar despre ele cu alta ocazie.
Savuroase toate cele trei instantanee. Mie imi place sa merg cu trenul desi am trait si calduri si geruri in el…si agasari, si liniste, si de toate…
Am scris ei eu despre o calatorie cu trenul…si mai am doua in pregatire dar le-am lasat balta deocamdata…
Sa stii ca iar nu functioneaza actualizarea aceea…la mine apari cu “In afara…”
Avea dreptate prietena mea când zicea că cărţile (scuze de cacofonie) se scriu din cărţi. Aşa şi cu subiectele de blog. Tocmai mi-am adus aminte de un episod dintr-ăsta din autobuz, la Sanremo, avându-l ca “erou” pe un românaş de-al nostru “verde”… Scriu mâine, că-i mai lung. 🙂 (Şi şi mie mi s-a cam îngropat umorul sub un strat gros de buruieni care trebuie smulse din grădină fiindcă se ambiţionează să nu iasă de bună voie. :D)
Anul trecut am fost la mare cu…trenul, ne-am imbracat in maiouri si pantaloni scurti…slapi, stiind ce calduri sunt in tren.In prima jumatate de ora am inceput sa cotrobai in bagaje dupa ceva mai gros, aveau un aer conditionat mult prea bun 🙂 In Mamaia cand am coborat din tren ne-a lovit valul de caldura de am facut cu totii un “soc termic”.
Cat am facut naveta cu trenul (cca 4 luni) am tot scris povesti amuzante (Sau nu) despre calatoria cu trenul. O multime de oameni si de intamplari pe care le-am consemant in mare parte pe blog. Imi aduc aminte de o doamna care venise cu 2 copii si calatoreau pentru prima oara cu trenul pentru ca “Mercedesul era in service”si se foia si dadea din coate si isi imbuiba copiii cu McDonalds. Da, calatoriile cu trenul sunt cu adevarat “epice” 😀
🙂 Doamne imi e dor de mers cu trenul! Din masina, nu prea mai ai cum sa studiezi oameni, sa auzi povesti, sa te amuzi 🙂
Amuzant. 🙂
Eu am mers doar de vreo 2 ori cu trenul si n-am astfel de amintiri. Tin minte doar ca era foarte cald si aglomerat. Nu m-am simtit prea confortabil.
:))))) Cica nu-i bine sa te bucuri de raul altuia, dar am ras cu gura la urechi. Parca imi mai creste moralul cand mai vad ca li se mai intampla si altora.
Singură nu călătorești cu trenul? 😆
Pfuai/bine era sa ajunga doamna din Casablanca pe acilea! 🙂
:))))))))))))) la kur…:)))))
Mi-ai amintit o faza petrecuta in tren…
Calatoream noaptea, eu si sotul meu – sunt multi ani de-atunci dar n-am cum sa uit; vagon din acela lung…nu cu compartimente! Era spre 3 dimineata; chiar am fi vrut sa dormim insa, in capatul opus al vagonului…zuurrrr, zuurrrr, zurrr, zuurrr: zaruri aruncate; table si zaruri! La ora aceea, cand toti picotesc, da-o naibii de treaba!!! Al meu zice: ma duc sa vad cine-s desteptii astia! N-o sa-ti vina sa crezi: era un sin-gur destept, sin-gur juca table, el centra, el dadea cu capu’! De pomina a ramas asta! Sa joci table de unul singur intr-un vagon de tren in miez de noapte…Probabil asa face si-acasa, cand are insomnii!
Te pup, Hapi!
Ilda
Lavender Thoughts
Asta cu oamenii in special din mediul rural (nu ca as avea ceva cu ei, dar nivelul UNORA de educatie si bunul simt lasa mult de dorit) care se cearta cu soferii de autobuz / maxi sa opreasca in fata bazarului sau unde mai vor ei desi statia e la 10 metri distanta o vad si eu zilnic.
Stiu ca o sa sune ca o placa veche si ruginita, insa in aproape 6 ani cat am stat in Franta, nu am vazut niciodata asa ceva. Bine si aia sunt artagosi si te spurca de toate rudele daca simt ca le incalci drepturile, insa isi cunosc foarte bine si indatoririle …
Ei vezi, pentru că circul doar cu maşina proprie nu am păţanii de astea de scris pe blog. Dar nici nu cred că mi-aş dori să am 🙂
adevarul e ca de multe ori calatoriile cu mijloace de transport in comun pot fi adevarate aventuri. si daca ai noroc, te poti amuza de cate unii si altii 😀
am fost de curand cu trenul, a fost satisfacator. ar fi curat daca oamenii care folosesc grupurile sanitare ar fi civilizati,dar cred ca-si lasa bunul simt undeva pe peron cand urca. a fost un drum lung, am citit, am picotit, m-am imprietenit cu mediul daca tot urma sa traiesc vreo 8ore in el si sa fac acelasi lucru a doua zi. daca ar fi sa aleg intre autobuz si tren, l-as alege pe al doilea, e mai mult loc de manevra. iti imprumut niste “simtul umorului” pana il regasesti pe-al tau? sigur cand mi-l inapoiezi il iau imbunatatit 🙂
Imi place mult stilul tau acido-amuzant :)).Chiar am bufnit in ras de cateva ori …am multa empatie in mine cand vine vorba de povestioarele despre calatoriile cu trenul, fac naveta in fiecare zi …