Arta fotografică – bad romance

Ieri m-am dus cu al meu la o shopping-galerie sa îi luăm cadou vecinei . Dânsa-i născută înainte de 40 si cu toate astea sau din cauza asta aude frecvent zgomote în peretele comun al casei. Ba o găsim dimineata lipita de clanță să ne spuna ca aude boileru din beci.Ba îi ploua la mansarda si de vina-i acoperisu nostru ca se bifurca-ntr-al ei. Ba îi creste ficusu elastic din gradina noastra peste gard si-i sugrumă trandafiru japonez. Eu am vrut sa îi spun ceva care s-o ajute sa-si multiplice capacitatile extrasenzoriale dar consortul a zis că doamna vrea doar atentie si noi trebuie să fim drăguți. Asa se face că îi cumpărăm cate-un cadou de doua ori pe an si vietuim pasnic.
Deci eram în Galeria si am întrebat-o pe oama de la tejghea daca pot sa fac si eu niste poze cu pachetele frumoase de pe-acolo. Increțindu-se ca o râmă, oama mi-a zis ca „in mod normal nu“, moment în care am apasat si eu pe „click“, am încadrat prost si n-a iesit nimic. Doamna înca vorbea, nici n-a vazut ca eu pozasem niste pungi pe care nu le baga de altfel nici dracu-n seamă. Tocmai mă gandeam ca-n oraselul meu natal, asemenea aranjamente într-un magazin ar crea mari satisfacții.

Mai tarziu în oras, la targul de Craciun, am mai facut o încercare. Click încoace , click încolo si de fiecare data aveam impresia ca exista în cadru cel putin o persoana care ma priveste de parcă trageam cu arcul, nu cu un Canon amărât.

Si cum sa nu-mi fie ciuda cand văd că la Ioan si la George personajele stau în poze de zici ca tocmai au jucat în „ultima noapte de dragoste“. Oamenii sunt calmi, naturali, unghiurile perfecte, la Ioan pana si ciorile sunt fotogenice. Care e secretul?

Pana aflu, trec pe natura statică si pozez ficusu elastic să imortalizez momentul în care o sa-i burzuleasca de tot trandafiru japonez lu vecina.

Cum faceti voi pozele, în general? Vă ascundeti? Vă faceti ca ploua si îl trageti în chip chiar si pe necunoscutul din fata voastra?Va cereti voie? Si daca va cereti voie, mai e natural?
Intrebarea o adresez si lui Leti pentru ca în curand va participa la un targ……Ce faci cand lumea te pozeaza? Do u offer them a niiice smile? 😀

Similar Posts

47 Comments

  1. se intampla odata la un targ sa vrea un baietel de la ziar sa ne traga in chip, pe mine si chestiile din PET-uri. i-am zis ca fara mutra mea, ca stricam tot aranjamentul. s-a uitat ciudat la mine, si a zis ca nu se poate. in cele din urma am consimtit, dar toate ca toate, cand m-a pus sa tin un colier in mana si sa zambesc cretin [nu, nu s-a exprimat asa, dar eu numai asa pot sa zambesc in poze – cum ma simt. cretin-a] am facut tot posibilul sa ii stric poza. ce sa spun….tre sa mai astept pana oi deveni faimoasa :)))

    dar ca sa iti raspund la intrebare, acum nu prestez decat targuri in cj, unde ne cunoastem intre noi si deci nu e o problema fantastica sa fac poze.

    in general iti cam dai seama cine face fotografii pentru posteritate, si cine le face pentru “material didactic” – ma refer tot la targuri, unde se mai refuza fotografiatul, din motive lesne de inteles.
    mie mi s-a spus in fata la un targ ca am un colier misto, si ca o sa isi faca si ea unul la fel, asa ca nu stiu daca mai are vreun rost sa le dau cu aparatul de pamant, in cazul in care se apropie de stand :))

    1. Asadar uneori refuzi sa fii fotografiata, depinde de starea ta de spirit. Probabil si eu as proceda la fel in locul tau. Deci retinerile mele sunt justificate
      Nu stiu daca iti poti da seama cine te pozeaza pentru material si cine vrea doar o fotografie draguta pentru blog sau facebook.
      Daca vreau sa fac poze si iti cer voie – sa apari si tu – poate n-ai chef, nu stii pe unde pun pozele. Pe de alta parte daca-ti cer voie sa pozez numai materialul nu te gandesti ca poate ma intereseaza strict partea tehnica si vreau eventual sa le reproduc?
      Parerea mea: mai bine poze cu tine decat fara tine 🙂

      Si pana la urma,tot fotografiatul de la distanta castiga.

  2. Sincer, imi place sa fotografiez oamenii de la distanta, fara ca ei sa stie acest lucru. Sunt mai naturali asa. Cu focala de 200mm nici nu isi dau seama ca-i pozez, cred ca pozez acele personaje care imi trec prin fata, nicidecum pe cel de la 50m 🙂
    Cand fotografiez persoane de foarte aproape, e buna o focala cat mai mica pentru ca sa poti fotografia o scena cat mai larga. In acest fel incadrezi subiectul undeva la marginea fotografiei tinand practic aparatul indreptat inspre altceva. Subiectul eventual se va intreba “oare asta ce pozeaza, se uita asa in gol?” 🙂 Si de fiecare data cand fotografiez oameni, declansez in rafale, si apoi aleg fotografia care e mai reusita.
    Spor la treaba! 🙂

    1. Grozave recomandari. Numai ca mie nu-mi bate focala pana unde zici tu, n-am nici aparat destept.
      Sa zicem ca esti in oras, vezi ceva surprinzator , ai doar aparatul foto incorporat la mobil- ce faci – presupunand ca trebuie sa fotografiezi oameni de aproape?
      (cu extraterestrii ar fi mai usor)

      1. Pai in situatia data, cand ai doar telefonul cu camera, nu poti decat sa … te gandesti sa cumperi macar o camera foto compacta, purtabila in geanta, care oricum va face fotografii mai bune decat cel mai teribil telefon. 🙂

      2. Nuu, nu ma refeream la calitate, etc…..ma gandeam la modul in care un profesionist convinge cativa oameni sa ii dea voie sa fotografieze de aproape. …..Sau pur si simplu faci pozele fara sa intrebi?

      3. Sincer, cu telefonul nu as avea curaj sa ma duc la om sa-l intreb daca ma lasa sa-l pozez. Cu o camera joci rolul unui om mai serios :), no offence! 🙂
        De multe ori cand am cerut acordul unei persoane, ori mi s-au cerut bani, ori acea persoana intorcea capul sau privea in alta parte ascunzandu-si fata. Eventual cu telefonul poti juca rolul unui om care vrea sa faca o poza dar se cam incurca in setari si…pana isi dau seama persoanele vizate, ai tras cateva cadre. asta inseamna sa ai telefonul setat sa nu faca acel zgomot aiurit la fiecare declansare.
        Ar mai fi o problema cu pozele in care sunt persoane in prim plan. In mod normal, cand publici asa o fotografie, ar trebui sa ai acordul acelei persoane. E in lucru o lege europeana prin care fiecare persoana ar trebui sa aiba drept de autor asupra portretului sau. E cam aiurea, stiu…

      4. Chiar ca e aiurea legea asta cei mai afectati vor fi fotografii profesionisti. Iti dai seama cate drepturi de autor ar necesita niste poze amarate?
        Adica – esti liber sa faci poze in public dar fara public, cam asa ceva 😀
        Unii ar specula foarte bine pe baza unei asemenea legi – cerand bani- asa cum ti s-a intamplat si tie

  3. La aşa ceva contează şi “mâna”, şi felul aparatului pe care îl foloseşti. Uite că George se vede că este profesionist, ţi-a răspuns “vânzându-ţi” două trucuri valoroase: obiectiv capabil să facă poznele la distanţe mai mari, respectiv rafalele (seriile de cadre luate cu viteză unul după altul). Cu o “săpunieră” de-aia mică nu-ţi reuşeşte aşa ceva, decât dacă fagi “regie” cu “obiectivele” de tras în “poznă”.
    Primul lucru pe care l-am făcut după ce mi-am luat primul aparat a fost să “rod” din scoarţă-n scoarţă manualul, ca să ştiu ce este capabil să facă. După aia am consumat de câteva ori acumulatorii încercând practic şi examinând mereu ce-mi iese. Prima dată am folosit setările implicite şi “automatul”. Apoi am început să mă deştept şi am trecut pe setări făcute manual (ISO, timp, diafragmă). Multe nu-mi ieşeau, am încercat destul de mult până ce am putut să mă laud cu fotografii mai bune. Am mai citit şi ceva manuale, că nu strică niciodată.
    Părerea mea este că până apuci să înveţi bine, trebuie multă transpiraţie şi o leacă inspiraţie… 😀

    1. Stiu ca e profi – se vede din pozele lui si felul in care vorbeste despre fotografiat.
      Hai ca m-am distrat la faza cu “sapuniera” :)))))

      Deci si tu esti pasionat de foto? (eu nu sunt dar ma intereseaza cum procedati voi)

  4. Consortul meu era cat pe ce sa fie batut de o doamna in Piata San Marco, Italia, deoarece a fotografiat-o in timp ce ea desena (facea o schita). Eu i-am spus ca sa zica merci ca n-a chemat carabinierii sa-i ia datele si sa-l dea in judecata. Cam asa a ajuns lumea in ziua de azi…

    1. Cristina, ma bucur sa te vad aici 🙂
      Nu pot sa cred, suna science fiction! Intr-o piata publica? Stii ce e rau…cand nu cunosti limba foarte bine, sunt ferm convinsa ca in Romania ar fi pus-o la punct repede sotul tau

  5. Eu ma duc dupa legilme mele. Tot ce e pe domeniul public poate fi fotografiat. Pana si vedetele (nu cred ca trebuie permisiune pentru asta). Binenteles ca nu le sar in fata, stau undeva ascunsa (ca pont de la etaj cu un zoom bun poti face treaba buna 🙂 de exemplu la cafenea din fata ta 🙂

    Eu fac poze fara nici o jena si inca nimeni nu m-a luat la rost. In Maroc oamenilor nu le place, stiu asta si incerc sa fac de la distanta si sa nu ii iau direct din fata :). Mai din lateral, mai ascunsa fata. Mai ales atunci cand ma vad. Daca se arata pe punctul de a-mi zice ceva ma uit in ochii lor, zambesc si merg mai departe de zici ca nimic nu s-a intamplat.

    Cand nu ma vad, fac poze cat mai naturale. Din pacate in Maroc e greu sa faci poze de la distanta din cauza aglomeratiei, mereu iti intra ceva in obiectiv :))

    1. In general in tarile arabe nu le place sa fie fotografiati. Desigur, exceptie fac cei care lucreaza in hoteluri, resorturi si nu mai au nicio treaba, ba chiar se bucura
      Uneori o mai dai in bara cu fotografiatul- sunt unii cu atata tupeu ca vin si iti cer bani daca i-ai pozat prin oras- asta tot in locatiile foarte frecventate de turisti se intampla

  6. Eu fotografiez in special oameni si din experienta pot sa zic ca nu-i tocmai usor. Pentru poze cat mai reusite e nevoie de trei conditii esentiale, dupa parerea mea: aparatura cat mai buna, noroc cat de mult si viziune (talent). Priceperea o capeti pe parcurs:)
    Imi place mult sa fotografiez de la distanta, intr-adevar, nu prea isi dau seama si ies oamenii naturali, dar de multe ori ii rog frumos sa-mi dea voie sa le fac cate-o poza. N-am prea fost refuzat. E drept, eu pozez oameni simpli, nu vedete, care chiar se bucura de asa propuneri si se straduiesc sa iasa cat mai bine:) Asadar focale lungi, de 200-300mm pentru distante mai mari si scurte de 16-50mm pentru cadre largi.
    Daca n-ai un dram de noroc, adica sa intalnesti oameni interesanti sau situatii deosebite, sau locuri aparte, sau daca dormi si nu esti pe faza, egal cu zero.
    Despre talent, ce sa zic?:) Cine face poze frumoase si interesante fara prea mari eforturi, as spune, din instinct, acela are un pic de talent:) In sensul asta l-as contrazice pe Peter, inspiratie mai multa si transpiratie mai putina:))

    1. De la 200 de metrii ies pozele atat de clare si frumoase?
      Cand fotografiezi de la distanta mare e necesar trepiedul? Daca tremura putin mana banuiesc ca nu mai iese clara poza
      Ca o curiozitate. Sunt si aparate mici din astea “turist like” sau “sapunuri” cum le spunea Peter mai sus -mai destepte, mai apropiate de “profi” ? Sau un aparat bun are neaparat…un volum mai mare ?

      1. Aparate mici cu un zoom suficient de mare nu exista, in schimb sunt asa zisele “mega-zoom” sau “bridge” sau “DSLR-Like” ce au zoom de 10-12X si chiar mai mare. In plus de asta sunt si mai usor de folosit decat DSLR-urile, au setari mauale, lentile bune si obiectivul e foarte versatil, cu o plaja focala foarte larga. Eu ca turist asa ceva as folosi, nicidecum o “sapuniera” 🙂

      2. Aceeasi recomandare ca a lui George: un bridge ar fi foarte potrivit pentru fotografii din excursii si nu numai. Vei putea vedea diferentele fata de sapuniera:)) si o sa-ti placa.

  7. In general fac poze fara sa spun..fac si gata.
    Insa daca sunt intr-o incapere si vreau sa fac la cineva sau la ceva unde e si cineva( 🙂 hai ca ai inteles tu) cer voie.
    Nu am reusit sa fac poza intr-o moschee,faceam turul de prezentare cu gazda si nici nu stiam daca am voie,mi-a fost si rusine,deci am renuntat.
    Am un copilas pozat dormind intr-un ,,rucsac” in spatele tatalui..nu m-am putut abtine si din mers i-am tras o poza…tatal s-a uitat cam ciudat..insa eu i-am spus..,,doarme atat de frumos….”

    1. E funny asta cu rucsacul:))) Inseamna ca tatal a auzit clickul 🙂
      Da, in incaperi sigur ca ceri voie…..Dar daca vrei sa te fotografiezi tu in incaperea respectiva , probabil ca se schimba lucrurile
      Mai nou nu numai moscheile ci si multe biserici au regula asta interna, tembela de altfel. Sa nu faci poze inauntru. Sincer, mi se pare cea mai mare prostie.

      1. La Manastirea Argesului asta vara vroiam sa intru cu camera de gat.
        -Stai! 10 lei pentru pozat! Zice popa de la usa!
        -Bine popo, da de ce?
        -Ca sa pozezi inauntru!
        Dau 10 lei si intru. Inauntru era lume cat pe un stadion, nici macar nu puteam tine camera la ochi ca imi dadea ccareva peste cot, apai sa mai si pozez! Si ce sa pozez ca erau numai oameni acolo…
        O mie de pozari fraieriti pe luna…oho cate lucruri sfinte poti face cu banii aia! 🙂 Si eu am platit pret de amator, cu poate ca popa se uita urat la ala mare si negru de la gatul meu!

      2. E urat si necinstit sa faci asa ceva. De asemenea – e necinstit sa ceri bani turistilor care intra intr-o biserica
        La moschei nu am intalnit asa ceva ( taxa pentru intrare) doar interdictie totala de a fotografia. Si asta nu peste tot – in Egipt la superba moschee a lui MUhamad Ali am facut niste poze excelente (pe cat mi-a permis talentul) si nu s-a uitat nimeni urat la mine
        In schimb la Brasov la Biserica Neagra se practica o taxa pentru turisti. Daca vrei sa te rogi, platesti? Scarry

  8. :)))
    … asta e o mare problema, pentru ca mi-ar placea mult sa fotografiez oameni. Am darul de a surprinde niste chestii la ei, care merita pozate. Insa… hmm… mereu se va gasi vreunul care sa vrea ceva in schimb, sau pur si simplu sa maraie ca-l trag in poza. Si inteleg faza asta, pentru ca nici eu nu prea tin sa mi se faca poze.

  9. depinde de situatie … dar in general nu-mi cer voie. De exemplu, cand am fost la seminarul regional la predeal era o tipa care ne servea pe care am botezat-o “cur nacajit” (au fost mai multi botezati dupa anumite locuri din cugir ca “7 draci”, “caprioara” etc.) . Era o femeie care parca mai avea putin si izbucnea in plans tot timpul si singurul regret pe care l-am avut cand am plecat de acolo e ca nu i-am facut o poza … dar, ce puteam sa-i spun? “stii, ne amuza fata ta … pot sa-ti fac o poza sa rada putin si cei de acasa?”. Cand m-am intors, pentru seminarul national am tras-o in chip pe ascuns :D.

    a, am mai facut o data ceva la care era si ciudat sa-mi cer voie. Cred ca in ultima dimineata petrecuta in Paris, dupa o noapte in care nu a dormit aproape nimeni am luat-o inaintea lu’ profu care dadea trezirea cu vreo 5 minute, inarmata cu aparatul foto si am batut pe la toate usile la care erau cazati ai nostrii si cum se deschidea usa … tzac, le faceam poza :)). Am adunat o colectie foarte amuzanta in dimineata aia!

  10. Cred ca cea mai frumoasa colectie – e ultima, cu trezitul de dimineata.
    Nici nu-mi imaginez ce perna in bot ar lua acum cineva sa ma fotografieze la 5, dar la 18 ani aveam alta perspectiva :))))

  11. Hm, nu imi place deloc sa fotografiez oameni si mi-e tare rusine cand mai intra unul in cadru. :)) De obicei observ ca si ei se jeneaza. Eu fac doar fotografii cu peisaje. 🙂 Pe de alta parte nici mie nu mi-ar placea sa ma fotografieze cineva fara permisiunea mea. Oricum nu i-as da-o. 😛

  12. Asta cu pozatul si pe mine ma enerveaza. De cele mai multe ori eu vreau sa fac poze pentru blogul meu – daca e vorba de un targ handmade, pun pozele acolo, poate chiar si cu descriere si site (daca omul imi da o carte de vizita) si astfel se promoveaza si ei. Daca e un magazin, pun poze cu produsele lor, care imi plac, si astfel…se promoveaza. Deci ce e de rau in asta?
    Adica de ce m-ar opri sa fac poze intr-un local/magazin? Ca doar ei ar trebui sa se prezinte in cele mai bune conditii, sa fie curat, sa fie marfa aranjata bine, ca doar asteapta clienti, nu?
    Si cu toate astea, cum ai zis si tu, parca tragi cu arcul, nu faci poze. De aia de multe ori fac pe ascuns, lucru care zau ca nu-mi place.
    In cafenele sau anumite magazine mai cer voie. Sunt si magazine cu care ma impac f bine, gen CTS Corner (de unde imi iau ceaiurile), pot sa fac poze linistita acolo, s-au prins si oamenii ca le e bine sa-i pozez si sa-i promovez pe gratis.
    Dar tot la CTS, dar alt magazin din oras, un om a iesit afara din magazin si a inceput sa o certe pe o prietena de-a mea ca facea poze de afara, magazinului. In primul rand ai voie sa pozezi de afara, e spatiu public, si in al doilea rand, care era problema lui? Daca pozezi vitrina, ce are? Nici macar nu era cine stie ce in vitrina.
    Anyway…greu de inteles.
    La handmade, da, mai copie lumea si poate de aia sunt reticenti sa li se faca poze la produse (dar atunci de ce le prezinta pe blogurile lor? – cu poze mult mai clare si mai detaliate). Dar la magazine/cafenele?

  13. Eu în general mă feresc… dar am și momente când mă cer pozată (mai mult în momentele importante, gen… oricât mă feream de poze în general, trebuia să am o poză cu mine de la absolvire cu aia pe cap).
    Prefer să fiu aia care îi pozează pe toți. La grămadă, cum o fi. 😆 De fapt, stai să văd la Revelion că anul acesta îl fac aproape cu nimeni cunoscut. Atunci poze cu necunoscuți care se bagă în seamă. 😆

    Aia cu ascunsul îmi aduce aminte de mine la ultimul team-building. Am stat în spatele unui coleg de fiecare dată când HRista zglobie de serviciu făcea câte o poză. 😆

      1. Se salvează în sistem, dar jos tot îmi apare căsuța nemarcată cu „Anunţă-mă despre viitoarele comentarii apărute prin email”, deci habar nu am dacă am bifat-o sau nu.

        Că e ca la închisul ușii, o fac din reflex, și mă întreb pe urmă dacă am făcut-o.

        PS: Poate întârzii la tren cu comentariile. 😆

      2. Nu, lasă, fără wireless în tren, ca să mai citesc şi eu cărţi. 😆
        Mă rog, am citit la primul drum, cel de ieri 28. Pe ăsta de pe 29 am avut compania, deci ciu-ciu citit.
        Acum călăresc wireless-ul de la hotel, dar tare-mi-e că o să imi iau bătaie că nu stau liniştită nici în vacanţă. 😆

  14. Eu de obicei pozez peisje . Daca vreau sa surprind o persoana incerc sa o incadrez mai in marginea fotografiei idreptand aparatul catre altceva ca si George .

  15. pai… fotografiez pe strada sau in magazine sau restaurante… fara nici o problema sau remuscare… dar.. evindet.. nu indrept obiectivul catre cineva anume…

  16. ma cam feresc de oameni, nici mie nu-mi place sa ma traga in chip oricine. in plus am doar o sapuniera, tot ce se misca e aproape imposibil de fixat sa iasa clar. incerc sa respect intimitatea altora, daca totusi nu ma pot abtine, ii iau din spate sau pur si simplu cer voie.

    1. Si eu am doar o sapuniera :))) Cum misca ceva, cum se duce naibii toata poza, mai alesla zoom
      Nu stiu daca merita sa investesc in ceva mai “profi” nu sunt un mare fan al fotografiei – poate pentru ca nu ma pricep la asa ceva.

  17. io fac pozele pe fata…, am stil special de a sfida…
    nu am nici o treaba cu nici o regula de bun simt…, daca mi se arata sa fac o poza…, o fac…, de obicei cu telefonul…, in schimb daca exista semne de atentionare ca nu e voie sa pozez … ,atunci o fac de la distanta, sau din unghiul in care pot sa zic ca nu am vazut semnul….
    foarte putini imi comenteaza, si mult mai putini au sanse de reusita, daca io vreau sa fac poza…, de obicei o fac si raman cu ea.
    mai nou m abucur mlt cand sfidez in institutii publice pana la manager, chiar par un individ cu minte odihnita…, de fapt io-s doar suparat…
    am un fel… cu care nu te intalnesti des…, iar cand te intalnesti… ,constati ca te strange locul (spatiul)… ,si nu vrei decat sa se termine…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *