Am de dat haine de gravida, câteva haine pe care nu le-aș da Oricui ci Celei care are nevoie (aprilie 2017)
Cum o fi, cum s-o întâmpla, egal acum căci la mine ciclul de 9 luni aproape că s-a încheiat, n-o să am o sarcină de elefănțică deși adeseori așa mă simt. Pielea mi se încrețește repede dupăduș, mă simt uscată și înfundată ca o rață mută. Trompa adică năsucul meu mic și frumos îmi sângerează adesea, urechile-mi țiuie și mai amețesc dar aud mereu ești bine, ești frumoasă, doar burta ți-e mare.
Toți cei care-mi spun că sunt frumoasă poartă ochelari, evident.
Povestea hainelor mele aș relata-o, o stupizenie din afară, nu-i așa, ce mai, în 9 luni de sarcină te îmbraci cu ce apuci mai cumperi una alta, mai primești, nu se merită să dai bani pe diverse toalete. Se merită sau nu, să vedeți ce distractiv e când nu mai ai bani de o bluză sau constați că elementul cu pricina e deja superfluu luna asta, că nicio cămașă nu te mai încape, niciun pantalon și până te faci cât Poarta Albă nu poți merge oricum la birou. Dar ai facturile, poate o chirie și salariul e gata. Nu mai e loc de bluză și punct.
De aceea hainele mele de gravidă au o poveste specială și dacă eu am fost într-o situație de… că… it, scuzați expresia, sunt sigură că există și alte femei asemenea. Poate chiar din Cluj pentru că sincer nu-mi dă mâna și timpul să fac un baloțel sau doi să-i trimit prin țară. Dar dacă consider că acel caz e asemănător cu ce-am trăit eu, o fac și pe-asta fără probleme. Vă rog tare mult să-mi permiteți s-aleg persoana dacă vor fi mai multe doritoare chiar dacă pare un gest de discriminare, vă asigur că nu-i altceva decât empatie.
În urmă cu 9 luni și-n urmă cu 12 și cu un an și chiar cu 5 spuneam deja că nu-mi mai lipsește absolut nicio piesă de îmbrăcăminte, adică nu-mi mai doresc nimic dar cumpăram încă compulsiv. Dulapurile mele împrăștiate în diverse locuințe (ultima achiziționată tot prost cu CHIAR ULTIMII bani) erau îndesate cu haine de toate felurile și modelele.
Când ai 1 74, 56 de kile și marea grijă e să-ți nimerești nuanța la ruj, cam orice cârpă colorată și tivită îți vine bine. Le-am pus pe toate @bine adică o să mai umblu la ele probabil peste vreo 3 ani și-o să mă mir că am așa ceva. Câteva haine frumoase am pasat prietenei mele că-mi părea rău să le boțesc și să le uit în saci.
Brusc nici chiloții nu m-au mai încăput și orice pantalon mă transpunea într-o stare de copan legat pentru fiertură. Prietena mea mi-a dat haine pentru perioada de sarcină dar în curând nici acelea nu-mi mai erau bune, atât de mult am pus în primul trimestru (și m-am menținut halucinant în al treilea când am înteles că bebe nu se hrăneste neapărat din nutella și creveții și porocalele mele, el ia și din grăsimea depusă deja și substanțe nutritive din diverse surse, nu-i nevoie să mănânc chiar cât încape-n stomac. Și-apoi să știți că spre final nu mai încape mult…)
Sincer, iarna am trecut-o foarte greu la capitolul haine pentru că -pentru prima dată în viață a trebuit să mă limitez la niște cheltuieli absolut necesare.
Să vă explic: e ca și cum ți-ai fi luat un credit în franci când aveai afacere, contracte, partener cu care să împarți greul și binele, aveai unde să locuiești liniștit și viața ta era previzibilă precum o rochie cu buline de pe care nu poate cădea niciun cerculeț.
De azi pe mâine rămâi DOAR cu creditul în franci. Nu te mai întrebi a cui e vina. O fac alții pentru tine.
Și mai apar 2-3 probleme.
Am spus probleme nu ifose cum că te-a supărat Anicuța c-a ridicat tonu și mvai cât ești tu de mare învârtoșată că te-a jignit și Delia și ailaltă colegă-i tot o nesimțită, numa tu ești aia de treabă… Astea-s cretinisme pentru perioadele din viață în care habar n-ai pe ce lume trăiești și te plictisește binele la maxim.
Așa. Acestea fiind zise, nu știu care-s greutățile majore pentru alte gravide dar pe mine lipsa (chiar dacă știam că e momentană) strictului considerat a fi necesar în perioada aceasta a fost o umilință extraordinară pe care nu știu cu ce anume din trecut aș putea s-o compar. Nu mi s-a mai întâmplat să nu-mi permit o bluză. Un sutien. O pereche de pantaloni. Șosete fără elastic.
Pe mine nu m-a deranjat lipsa partenerului, singurătatea (adică am locuit singură 9 luni), schimbarea majoră (viața în Germania-viata în Ro) și faptul că brusc am început să circul cu busul pentru că am fost destul de bleagă încât să nu dau pentru permis.
„Dar ce permis îți trebuie, te duc eu unde vrei, mereu. Eh, Ioana, de un să știi tu că Mereul se termină când intră peste el condiționalul optativ?”
Pe mine lipsa acută a banilor după ce plăteam ultimele facturi, aceasta m-a deranjat, m-a epuizat, m-a umilit pentru că nu puteam cumpăra nimic și nici nu am vrut să cer. Nu mai trăisem așa ceva de când mă trimitea tata la alimentara cu 5 lei și-mi spunea exact ce să cumpăr și repeta de trei ori să aduc restul exact înapoi.
Nu vă imaginați ce bucurie a fost pe mine când am putut să mă încorsetez normal. Majoritatea hainelor pe care vreau să le dau sunt Zara sau H@M, unele chiar de gravide altele pentru grase simple 🙂 N-o spun cu malițiozitate. Nu mai pot vedea în fața ochilor aceste haine pentru că-mi amintesc o perioadă grea, neplăcută și-n viața vieții mele n-am tras atâta de 2 haine groase și câteva bluze și n-am rulat atâtea perechi de iegări.
A scris undeva, într-o întâmpinare, o frustrată care m-a dat în judecată pentru părerile mele că @am bani pentru că în procesul cu-Cutare am afirmat c-am investit și eu într-o casă care-i căzu în cap bunică-mii… Așa e, am investit, eu nu mint cu de-astea, mai bine tac.
Bazându-se probabil pe această afirmație, hahalera isterică și expertă în frecatul cozii șoriceilor a cerut nici mai puțin de 30 de mii de euro pentru că… pentru că mă urăște și pentru că nu-i așa c-ar fi frumos să poți lua bani când cineva-ți zice du-te-n colo fă că-ți trag una-n bot de nu te vezi dacă te mai iei de mine a cincea oară, insipidă proastă ce ești! O poveste de toată jena, am să o istorisesc odată pentru că între timp clienta ăleia, săraca, a murit pur și simplu cu zile iar eu de rușine pentru cea trecută în neființă mi-am retras toate articolele care aveau legătură strict cu procesele la care participasem și mizeriile întâmpinate in justiție. Deci, da, am gură spurcată dar
Moartea schimbă totul, nu și-n cazul sociopaților și-a istericelor care tânjesc după atenție.
Moartea, nașterea, taxele sau cum era? Ca s-o mai îndulcesc, c-amar îmi fu destul.
Banii au venit încet de unde nu m-am așteptat. Exact cât mi-a lipsit să dau înapoi, să mă redresez, să mă acopăr pentru o perioadă și să pregătesc un cuib bunicel pentru bebe. Tatăl meu mort, bunica mea plecată, ei mi-au trimis bănuți de dincolo oarecum, oricât de ciudat ar părea.
Apoi am reușit să refinanțez un credit și am câștigat un proces pe o locuință cu vicii, proces din care mi-au revenit cheltuielile de judecată pe care le plătisem înainte să mi se răstoarne lumea.
Și ce bucurie superficială dar reală a fost să cumpăr oaia asta roz și creață de la Zara, la reduceri, mărimea 46 (e cam 42 de fapt) și s-o fandosesc toată primăvara după ce crăpasem lacrimi, astenii și neputințe vreo două luni, în pufoaica neagră care mă încălzea la minus 15…
(e proaspăt spălată și nu am călcat-o dar n-au fătat pisicile pe ea)
Și apoi bluzite și rochite de la H@M Mama, pur și simplu le-am aruncat în cos fără să mă uit la preț și astăzi preferata mea e asta albă cu puchiței.
Ce postez nu-i nou, dar e bun și e de dat. Să dea Dumnezeu să fim bine eu și bebe că o să mai am și hăinuțe, muuulte hăinuțe pe care tot așa, le voi da mai departe gratis Nu m-aș îndura să vând ceva știind că pot ajuta.
M-au ajutat cu hainele de bebe: Carmen, Georgiana, Sorana. Dați, oferiți când puteți că bănuții vin și pleacă pe 3 body-uri și-un muțunache, fie el și de aur dar nimic nu se compară cu împăcarea pe care-o împarți cu cel căruia îi oferi exact ce-i lipsește.
Vă mai amintiți ce haine ați purtat voi pe durata sarcinii și ce-ați făcut cu ele, le-ați dat, le-ați păstrat? Am înțeles că sunt și viitoare mame care n-au avut nevoie să-și schimbe toaleta dar eu am pus 20 de kilograme așa că nimic din ce aveam înainte nu mai e bun acum.
Mai intram și pe siteurile de profil dar e un adevărat monopol. Sunt haine scumpe, reduceri aproape niciodată iar pe blogurile mini-vedetelor explozie de prețuri imposibile și modele pe care nu le mai poți purta după ce naști.
Dar cum am spus -mie nu-mi trebuie să le mai văd în fața ochilor deși constatați și voi că-s drăguțe!
Iertați-mă că mă repet dar as vrea să nu fiu înțeleasă greșit: caut o gravidă care să aibă nevoie de haine pentru că nu-și permite să le cumpere și nu are ce îmbrăca în această perioadă, nu caut o doamnă însărcinată căreia i-a spus soțul să facă puțină economie că 9 luni trec repede și el o place oricum dar trebuie să stranga bani să nască la Gynia 🙄
No offence
Majoritatea sunt Zara, HM, Decathlon, sunt aproape noi unele, culorile mai vii decât par dar nu am avut dispoziție să dau puțină luminozitate.
Si eu am prins o iarna grea pe perioada sarcinii, iar la noi tare greu se gaseau haine de gravide atunci… Mi-am luat o salopeta de velur si n-am iesit din ea cat a tinut frigul, a fost cea mai comoda chestie pe care am avut-o ever. Am luat in greutate tot 20 de kile, nu m-am grabit sa donez toate bluzele deoarece dupa sarcina, o perioada tot ramai dolofana si se mai potrivesc. Apoi le-am tot dat, nici nu mai stiu cand si cum, dar eu intotdeauna am cautat persoane amarate, asa ca au ajuns la cine avea nevoie cu adevarat.
Mama îmi povesteste ca-si croiau pe-atunci, erau foarte multe croitorese iar materialele erau ieftine, se îmbrăcau frumos 🙂
Si pufoaica mea de la Zara a fost cea mai calduroasa si comoda, din cauza ei, ca eram cat un tanc, nu mi se ceda locul in bus.
am avut atat de putine haine atunci! nici banii nu-mi prisoseau dar nici nu gaseam sa cumpar ceva, chiar acum socoteam ca n-am iesit din 2 rochii primite de la prietene, o salopeta si niste pantaloni f. faini de la second hand, sutiene nu mi-au trebuit pana sa alaptez iar chiloti am luat de la mama 🙂 si asa m-am descurcat pana in ultima zi de scoala, am incheiat mediile si m-am dus cu masina sa nasc, ca asa stabilisem cu doctorita. rochitele le-am inapoiat iar restul am mai purtat…
nastere usoara, hapi! si pace in suflet
Și eu am purtat multe rochite tricotate si iegari pe dedesubt toata iarna, ciorapi n-am mai suportat din luna a patra.
eu amm prins perioada de vara mare parte din sarcina si am reciclat haine, de ale soțului chiar: tricouri, maiouri, geaca de iarna cand a venit noiembrie si eu eram cat doua. am mai primit cate un pantalon si o bluza sa ies in lume, rochite largi cu elastic sub sani pentru vara si asa am trecut peste doua sarcini.
e foarte frumos gestul tau si iti doresc din suflet sa gasesti acea persoana care sa simta cu adevarrat ce inseamna.
de ce iti spun asta? vei vedea ca si la bebe la fel vei simti. raman multe haine bune, frumoase, si nu te prea induri sa le dai la intamplare sau la biserica, stiind ca pot ajunge in locuri in care nu sunt apreciate si tratate de parca li se cuvin acelor oameni, asa, pur si simplu pentru ca sunt saraci.
am dat intotdeauna cui stiam ca va purta asa cum am primit si eu cu drag si grija pentru ce am primit. am mai pus si deoparte cu gandul ca va mai veni un prunc si a venit.
acum la horia trecusera vreo trei luni si deja se adunau hainute, asa ca am inceput sa intreb, erau cateva mamici bloggerite cu pruncii gata sa apara. am gasit acea mamica in nevoie, cu doi baietei pe drum. acum ii vad in poze si ma bucur cand ii vad cu hainutele lui horia pe care le a purtat si el un pic, cat a crescut repejor. sunt gesturi simple si umane care ne leaga.
Ce frumos!
Sigur ca o sa gasesc pe cineva, nu e graba, am zis ca mereu vor fi gravidute și copilasi… ma va gasi ea pe mine.
Repede a trecut timpul si cu Horia la tine 🙂 Parca mai ieri citeam articole de sarcina.
Ai un suflet bun! Să vă dea Dumnezeu sănătate amândurora.
Multumesc din suflet Max!
Rochita cu rândunici tot de gravida este?
Eu am avut fix 2 perechi de pantaloni în perioada sarcinii și 1 de iegari, mi-am luat 3-4 bluze L, le-am mai lărgit pe unele M, și gata. De Crăciun mi-am luat o rochita roșie care am purtat-o fix odată. Plus o haina de iarna tot cu o marime mai mare.Nu am investit în haine de gravida. Din luna a 7a am stat mai mult în casa, asa ca….a trecut extrem de repede. Le am încă aceste haine, le păstrez pana ma hotarasc 100% dacă are sens sa le mai țin sau nu. Anul asta e decisiv 😉
Felicitari pt gest!
Da, da este chiar de gravida, cumparata de la Polus H M Mama
Succes, sa fie… într-un an bun 🙂
eu nu-mi mai amintesc bine ce haine purtam , nu existau atunci de gravide si te imbracai cu ce te incapea! o sa gasesti sigur pe cineva care are mare nevoie si bine faci! te pup!!
Nu te găteai și tu pe la croitorese? 🙂
Eu am vandut si cumparat la mana a2a. Si pt mine si pt copil. Am avut si perioade bune financiare, dar si perioade proaste ( fa-ti scenariul vietii proprii de 3 cu un salariu mediu pe economie). Acest comportament mi-a adus bugetul la sectiunea haine spre 0. Vandutul l-am facut cu preturi simbolice: stiam ca sunt persoane ca si mine, cu buget cat degetele si cu demnitate pana la cer, ce vor alege cq si mine mai degraba sa cumpere decat sa accepte un cadou.
Daca te ajuta, pot sa iti caut scutece refolosibile la mana a 2a si ti le trimit. Persoanele din jurul meu au spus ca le-a salvat enorm si ca organizare si ca bani (no reason for shoping anymore).