1 Martie călător…………
In gimanziu , pregătirea marțișoarelor începea cu 10 zile în avans.Când apăreau primele tarabe cu roșu si alb, cand se deschideau papetăriile, dupa ce ma depunea pe mine în curtea școlii, mama mergea să cumpere cremvursti, coșari si buburuze.
Eu confecționam felicitările: niste cartoane colorate împăturate în două, în care urma să-mi presez toate instabilitatile primavăratece
„Unu martie călător/ Iti oferă un mărțișor”
Insemna:
„Stai cuminte în banca ta
Că ți-l dau numai așa
Încă n-am temperament
E-o chestiune de moment”
Schingiuirea poetică ce începea cu:
Firul alb si cu cel roșu
Impreună se împletesc……….
avea semnificatii profunde. Mărțișorul pus acolo costa mai mult de 50 de bani si mergea la Gabriel fără licitație. Gabriel îl merita pentru că fugea dupa mine câte 7 minute până ma prindea si mă pupa. In plus era singurul care-mi punea cărăbuși în cap când dădea căldura , de urlam cu toți polipii pana se milostivea careva sa -mi smulgă lighioanele cu păr cu tot
Mai era ceva cu „aripile primaverii” , stiu că la refrenul ăsta adăugam niste fluturasi pe felicitare ca sa arate stilish. Destinatarii erau 2 baieti care ma ajutau în pauze cu problemele din culegere. Culegere despre care am bănuit mereu ca e satanistă și-ar trebui scoasă din programă, continea grămezi de 666 cu plusuri si minusuri, îmi provoca frisoane si nu puteam sta în preajma ei .
Una peste alta, țin minte că băietii erau disperati cand veneam toate cu punga de martișoare la scoală, pentru că pe ei îi astepta un 8 martie agonizant cu buchete de ghiocei, frezii,bomboane sau batoane de-alea de fistic verde.
Anul ăsta Leti mi-a făcut o surpriza si mi-a adus 4 mărtisoare superbe făcute cu mânuța ei. As fi fost curioasa ce-ar fi scris ea pe martisorul meu dar n-am întrebat-o 🙂 E prea sinceră si mă tem .
Ce amintiri aveți- legate de 1 Martie ?
Numai baiat sa nu fii in luna martie 🙂
Lasa ca eu iti fac un martisor muzical de 1 martie, da? 😛
Abia astept!!!
foarte frumoase martisoarele 🙂
imi amintesc cum asteptam postasul cu plicurile pline de martisoare si apoi mi le puneam toate in piept, evident ca dupa prima zi se injumatateau, ca le pierdeam :)))
Asa e Lilly, si eu puneam multe in piept pe uniforma adica 🙂
Am auzit ca obiceiul ar fi invers : barbatii dau martisoare. Dar in scoala nu s-a respectat niciodata asta, baietii aduceau mici atentii de 8 martie…..
barbatii sunt sacrificati in luna martie 🙂
eu imi amintesc de prima mea calatorie la vecinii din Moldova, in Chisinau, cand intr-un muzeu de istorie ghida ne-a prezentat o “traditie unica in lume”, adica numai a lor, “martisorul”. Aveam 13 ani si am incercat sa ripostez ca “pai si la noi”, dar ghida mi-a taiat-o scurt. Mersi ca mi-ai amintit de eveniment:)
Chiar sunt curioasa. Actualii tai vecini au auzit de obiceiul asta? Ar fi haram sa dai martisoare acolo?
He he he… Prin ’97 eram şef peste vreo 25 de doamne şi domnişoare… 1 martie era cu adevărat o zi grea… 😀
si 8 martie cum era? Noi dadeam martisoare baietilor, nu ei noua……..:)
1 Martie era ziua cu cadouri şi mărţişoare. Pe 8 martie mai primea cine lipsise pe 1. Cam aşa era obiceiul… 😀
🙂 Faptul ca tot pieptul de la sarafanul de la scoala era plin cu martisoare…
Era un adevarat ,,concurs” intre noi fetele sa ne agatam toate martisoarele primite in piept…asa aratam cat de placute eram de baieti,cat de mult succes aveam :))
ce griji mai aveam si noi :)))
Acasă, la Dorna, de 1 Martie se dădeau mărţişoare băieţilor, de 8 Martie primeam noi, fetele. În 1-8 era un întreg proces, sortam mărţişoarele, alea mai faine mergeau la băieţii care ne plăceau aşa… mai tare (blush)… cumva cu mesaj. De 8 Martie aşteptam cumincioare să vedem dacă sentimentul e reciproc. Băieţii ne dădeau felicitări. Uneori erau scrise de mame ca să pară mai elegante. Câteva le mai am strânse într-o cutie… dar nici una nu e de la băiatul la care ţineam eu… nici nu vreau să mă gândesc ce tragedie o fi fost în sufleţelul meu :)))
Ce insensibil trebuie sa fi fost domnisorul :)))
Imi pare rau ca nu am pastrat si eu felicitarile de 8 martie.
Citind postarea ta , mi-ai adus aminte de prima mea postare de Martisor de cand mi-am facut blogul:http://armoniasimturilor.blogspot.com/2010/02/martisoare-si-ghiocei.html
In fiecare an imi amintesc de zilele de martie cu martisoare si ghiocei.
Astazi am vazut prima data ghiocei……dupa mai mult ani 🙂
Am cumparat niste martisoare pentru nepotica si mi-a fost greu sa aleg, habar nu aveam ce le place copiilor
Nu am amintiri deosebite, poate doar ca intr-un an eram la scoala, in generala, si un coleg a venit cu o punga imensa plina cu martisoare. Ne-a pus pe toate sa extragem cate un martisor, iar cea care-l gasea pe cel norocos, primea toata punga. Fericita am fost eu…
Pe mine ma intereseaza in special 3 martie…
3 martie……..oare de ce? 🙂 Esti Peste?
nu stiam ca se scria ceva 🙂
da’ fii pe pace, nu-i dracu’ chiar ashe negru 😛
Se scrie…..mai ales ca mi le-ai dat de dragobete parca :)))))
shhhh, ca iar mi-ai amintit ce incomod m-am simtit intre atatia trandafiri, fete cucuiete si priviri galese 🙂
Si merele alea dulci si servetelele rosii ce bine s-au potrivit in decor 😀
Ce draguuuut. Noi nu dadeam martisoare baietilor, numa primeam. Dar am avut un martisor preferat pe care tata a trebuit sa mi-l scoata din toileta cand l-am scapat acolo :)) =)) Dup-aia nu l-am mai purtat, da nu-l puteam lasa sa ajunga in Bega 😀
Macar ti-a purtat noroc? 🙂
Martisorul nu se sarbatoreste aici…si nici ghiocei nu sunt…primele floricele care deja au iesit pe sub padure sunt rosii si seamana cu macul…
Cand apar se spune ca primavara soseste curand…
Ziua mamei este in 21 martie…si acum se mai spune ca e haram sa o sarbatoresti 🙂
Ciudat chestia asta cu sarbatorirea zilei de nastere. Musulmanii (unii) o asociaza cu un obicei pagan desi ar trebui vazut ca unul strict social, legat de traditie
Mi-aduc aminte cat ezitam , in cursul primar , prin a cincea sau a sasea , foarte timid fiind , sa dau martisorul colegei mai mari , de care ma indragostisem lulea . Mi se parea ca sint penibil si ca toata lumea se uita la mine , intelegand ca sint indragostit 🙂
Pe urma , cand am mai crescut , mi-am cumparat mobila de dormitor , Louis al nustiucatelea , alba cu motive aurii , pe banii pe care i-am castigat din vanzarea felicitarilor si a martisoarelor . Timiditatea s-a transformat in pragmatism …He-he !
Poate ca iubirea pentru colega ta ti-a trezit spiritul de artist 🙂 Si pe cel pragmatic :))
Ala de artist l-am primit la nastere , caci de cand imi aduc aminte de mine , desenam incontinuu , iar pragmatismul mi l-a insinuat subtil ‘nea Nicu Ceausescu cand mai faceam foamea… 🙂 Deh , viata de artist : noaptea vesel , ziua trist…:))))))
Pari un tip optimist. Multi artisti au la un moment dat latura depresiva mai accentuata.Ma bucur ca asta nu se simte si la tine 🙂 Chiar daca nu ti-a fost usor -in Ceausescu s time
Reblogged this on ATA MOTEK.
E frumos cu martisoare si ghiocei la inceput de primavara, ma bucur ca nu s-a diluat obiceiul, in masura in care s-a imprumutat valentines-ul si halloween-ul :)…
Mama imi pastra intr-o cutie primul martisor pe care l-am primit de la un baiat, in clasa intai – colegul de banca din povestile mele scolare cu care i-am facut un timp capul patrat :))…
Eu mai am doar un martisor de la Emil Boc de pe vremea in care-mi era profesor la Drept constitutional :))))
Emil Boc a fost un profesor atat de galant incat sa ofere martisoare studentelor sale? Foarte dragut!!… mai ales ca l-ai pastrat 🙂
Eu nu am creat niciodata un martisor – mereu le-am cumparat sau le-am reciclat – adica ce primeam anul anterior, fara personalizare sau scris pe ele, ofeream la randul meu. Oricum, fiind aproape 40 de copii in clasa + profesori + familie, si fara bani de buzunar (doar aveam 7-8 ani), era cam dificil de cumparat mereu martisoare noi.
Am destul de multe amintiri…mai ales din clasa primara, cand parca ne ofeream mai cu drag martisoarele astea. Primeam si eu de la baieti care ma chinuiau si ma trageau de par (asa isi aratau ei dragostea) si ma bucuram. Chiar si acum pastrez un astfel de martisor de la un baiat care mi-a placut mult: mi-a prins un pandantiv mic in forma de inimioara de o sfoara, care era pe post de lant, cu lipici. Oricum, cute stuff. :p Si acum il pastrez.
Imi pare rau ca n-am pastrat martisoarele, jurnalul,oracolele. M-as fi amuzat foarte bine acum, unele mi-ar fi starnit amintiri pretioase 🙂
ce mai intrecere era sa dam fetelor martisoare! si apoi le urmaream daca le poarta sau nu! 😀
In toata tara baietii ofereau martisoare fetelor numai in unele parti din Ardeal era invers
cea mai frumoasa amintire de 1 martie e de acum 2 ani, cand eram pe a IX-a. Nu am dat prea mare importanta evenimentului pana atunci, dar in ziua aia am primit flori, si o cana de cafea rosu cu alb, pentru ca si pe atunci eram o mare amatoare si zilnic eram cu cafeaua la scoala. Toate am primit ceva simbolic. A fost foarte dragut, mai ales ca a o fost o surpriza si cred ca nu o sa uit ziua aia niciodata 😀
Inseamna ca si persoana care ti-a facut acest cadou era importanta oarecum pentru tine …….
La multi ani, @hapi ! 🙂
Multumesc Torden
abia am aşteptat 1 martie anul acesta, m-am săturat de iarnă şi de frig şi de zăpadă cât mine
Leti face bijuterii foarte frumoase – am aruncat şi eu un ochi în vitrina ei şi mi-a rămas lipit acolo 🙂
Face, face dar numai cand are chef. E o mofturoasa :)))