Viață de româncă :)
Ma trezesc la 6,30 ca sa fac niste Pilates.Pornesc tutorialul, ma întind între pat si perete, ma lovesc de doua ori in colțul patului si aproape-mi luxez cotul.Mananc si merg la sală o jumatate de ora.Cand intru pe aleea de langa complex, o masina trece vijelie pe langa mine si singura baltoaca din incintă se mută pe sandalele mele rosii de clujana.Pulipucul îmbrăcat la costum opreste exact în fata scarilor pe care urca toata lumea si iese cat pe ce sa ma doboare cu portiera. Nu stiu cum sunt altii , parca traiesc singuri în lumea asta.
La 10 am o întâlnire , sar în pantofi, îmi burzulesc părul si îmi iau în fugă sacoul albastru. Ma asteapta un CEO de la o mare firma de constructii. Sunt în masina si o ploaie zdravana ne ciobeste vizibilitatea. Oricum, ajung la timp si ma întampină un agent de paza care mesteca dintr-un covrig.
„Ma asteapta X-ulescu“
„Aveti întalnire stabilita“?
„Nu domnule. M-am trezit eu dimineata si m-am gandit ca n-ar fi rau sa dau o fuga pana în capătul orasului sa vad cum arata plasa sudata de 6. Da, am întalnire“
Mustaciosul mormaie, întreabă cum ma cheama si de la ce firma sunt, e clar ca l-am enervat. Eu sunt total Zen si-mi aranjez breteaua de la sutien
Secretara e amabila, îmi ofera un ceai , cred c-a pus în el ceva diuretic pentru ca în 15 minute ma simt ca un balon cu heliu, pana si vocea îmi devine pitigaiată. Negociez prost, trece si asta.
Ma suna un mecanic sa-mi spuna ca utilajul X a ramas fara baterie.Sunt pe drum, trec pe-acasa, sar în cizmele de guma, sun un om de nadejde (nu va închipuiti ca e gratis) si-l rog sa ma ajute cu ele.
Intre timp ma suna si inginerul de șantier care se plange că avea nevoie de utilaj acum.Ii spun ca eu mai am doar baterii de ceas , telefon si laptop pana i se ridica nivelul celei originale. Profit de ocazie sa ma plang de facturile neachitate de pe anul trecut.
Ma duc la notar cu un angajat sa-mi faca o procura sa îi scot o autorizatie pentru ca el nu poate lipsi in ziua în care e stampilata inutila hartie . Pe cand ajung acolo, îl apuca p-ăsta frica sa nu ma pălească pe mine vreo reconversie profesionala si sa îi fur autorizatia.
– Fac împuternicirea pe numele nevestei,mâine
Pai bine mai nene dar nu puteai sa-mi spui asta acum 20 de minute cand m-ai sunat?
In alte 25 de minute sunt la clinica de stoma , în budă , ma spăl pe dinti că n-am mai apucat s-ajung acasa. Apoi stau cuminte cu lingura plina de silicon si cu dintii stransi menghină. Cand îl trage afară mi se migdaleaza ochii . Ioana (care e o profesionista desavarsita) ma anunta ca nu ii place aspectul si ca mai facem odata. Fredoneaza ceva , da cu placeboul care-mi place mie si apoi pune vaselina pe dinti. A doua procedura merge snur si eu ma întorc la ale mele
Iau autobuzul. Exact înainte sa cobor, o doamna de vreo 100 de kile ma calcă pe degetu ala pe care l-am îndreptat c-o orteza cam un an de zile . Nu era înghesuiala deloc, cred ca dansa a vrut sa verifice daca metacarpienele mele vopsite sunt reale. Imi vine sa schelai de durere dar tac si ies la aer ca o eroina.
Acum dau drumul la muzica , beau cafea si raspund la mailuri
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=63zSjR_nhNI]
vai , sincer am ras 🙂 de ceai , de doamna cu cele 100 de kile , de ziua prin care ai trecut , nu stiu de ce rad , probabil tu ai fost un pachet de nervi dar peste ceva timp cand ai sa citesti intamplarile zile o sa zambesti si tu :)sa ai pofta buna la cafea
Ei, ziua a fost ca un vartej nici macar nu am apucat sa ma enervez. Cateodata reusesc sa fiu foarte calma cand se intampla toate astea 🙂
ma bucur pentru tine daca nu te-ai enervat , dar eu tare bine m-am amuzat si daca acum trag iar o privire pe post iar am sa rad si o sa intrebe colegii ce banc am citit 😀
Ei, sa nu te certe seful, colegii nu conteaza 😉
asa arata toate zilele la tine? sau azi a fost o exceptie? : )
Unele sunt asa, altele sunt si mai incarcate. Sa zicem ca din 7 zile 5 sunt asa. Dar am si saptamani calme – cand nu ma aflu in tara 🙂
eu am o viata banala pe langa tine:)) doamna de-o suta de kile ti-a provocat senzatii tari, nu? credea ca esti plictisita sau doar masochista, sau si una si alta?
cat despre negocieri, am luat si eu tot felul de tzepe. mi-amintesc ca acu catziva ani ma pregatisem, imi facusem speechiul, ma si vedeam laudata pe toate canalele. dar toate planurile mele s-au dus de ripa, am avut de-a face cu un manipulator destept, uns cu toate alifiile, ca la urma, dupa ce depasisem bugetu cu mult tare, tzopaiam vesela pe langa el si-mi venea sa-l pup, nu alta. mi-am revenit cu greu, m-am intrebat cum naiba a facut de m-a prostit in halul asta pe mine, cea atotstiutoare dar tare naiva…
Da, e greu de jonglat cu manipulatorii mai ales cand negociem pe un domeniu care nu ne reprezinta.
Am patit saptamana trecuta o chestie si mai neplacuta.Am mers sa cumpar un anumit tip de cherestea neprelucrata si cand am intrebat in depozit cat e metrul cub a zis o suta optzeci si cinci de euro. Am auzit si eu si partenerul. Ok, hai sa o cumparam .
In birou pe cand sa faca factura am mai intrebat odata care e pretul total si a zis : OPT SUTE OPTZECI SI CINCI DE EURO.Da,lemnul respectiv era ceva exotic DAR nu costa atata! Pana sa achizitionez a trebuit sa mai caut oferte si nu gasesti pe toate drumurile depozite de cherestea……….
as rade, dar stii cum e, daca razi clar ti se intampla, cand te astepti mai putin si cu o asa intensitate ca motivul pt care ai ras de altul, ti se pare parfum!
pana la urma nu conteaza asa de mult necazurile, ci cata importanta de cataclism le dai si cat esti tentat sa generalizezi. recunosc cinstit ca la cateva faze din astea eu scoteam cateva “delicatese” si le daruiam cu gratie, din suflet asa, sa aibe frigiderul plin pana la Craciun. mda, mi s-a mai spus ca-s cam vulgara 😀
Ai fost vulgara la subiectul ala cu Jason Statham 😉
eh, ce sa fac, am si eu mici defecte 😀
ti-as descrie si eu sirul aventurilor de aici, dar nu am talentul tau:) Cum spunea o prietena odata (din Cluj), “iesi dimineata pe usa cu cele mai bune intentii, dar dupa ce te … altii toata ziua, te trezesti ca te descarci si tu pe un oarecare”. La tine e de admirat ca nu ai sarit la doamna cu 100 de kg., eu numai citand m-am si gandit in gand ce i-as fi spus…
Corina, voi cand ati stat la Cluj? Cred c-a trecut ceva timp si acum tu ti-ai format o rabdare de fier in KSA dar si in Afganistan!
looool hapiiiiii :))) ai avut ceea ce se numeste zi plina :))
eu stiu, inteleg ca nu a fost placut deloc prin ce ai trecut, dar modul in care le expui… :))
eu zic sa nu mai iesi din casa pana se termina ziua 🙂
:*
Sa stii ca nici n-am mai iesit:)
nu te condamn :))
pfff….la fel de „periculos” traiesc si eu aproape zi de zi:)…aproape nimic din ce ti s-a intamplat azi ( si probabil nu numai!) imi sunt atat de cunoscute:))
Deci stii cum ma simt alintata astfel de atmosfera mioritica 🙂
oh, da!…și încă prea bine!
Se pare că ai avut o zi foarte încărcată 🙂
Dar se vede ca ai supravietuit eroic… important e cum termini:)) Eu azi am tot calculat medii si am facut statistici…cred ca mai greu ti-a fost tie!
Voie buna din linistitul nostru orasel:)
Vaaaai, ce-ti pasa, vine vacanta!
Sa fii ingaduitor cu elevii 🙂
Hei,astept cu nerabdare asa zile pline peste o luna ,haha.Ce,numai tu? 😀
Irina, lasi frumusete de pescaruri si vii acasa? 🙂
numai pentru o luna draga, ca sa mi se faca dor de pescarusi 😉 sau poate lor de mine.
Cu astfel de viaţă, măcar nu te plictiseşti. 😛
Pentru “pliciseală” mergi în ţara aia ploioasă şi după ce te plicti destul, iar, revii. 🙂
Asa, asa…..curand imi iau zborul cica acolo e vreme frumoasa 🙂
îmi place la nebunie maniera ta de a scrie, o plăcere să te citesc.
și-mi mai place că scrii mult și lung :), desfătarea mea de zi cu zi, mulțumesc!
* desfătarea mea … 😀 mănânc litere, trebuie să mă duc să mă-ndop cu ceva 😀
Sarumana pentru aprecieri
Trudi, dupa cum vezi, am fost foarte prompta la corectura dar s-ul ala nici nu l-am observat 🙂
Cred ca esti nespus de mandra ca romanca te numesti si ai o viata asa plenara!)))
Nu sunt mandra (neaparat) pentru apartenenta mea dar sunt binecuvantata cu familia si prietenii……..
Ai o viata plina. 🙂 Te admir ca te trezesti de dimineata pentru a face sport – si eu as vrea sa procedez la fel, dar deocamdata inca ma lupt cu lenea. Si vreau sa ma apuc si de Pilates, dar cel putin la inceput voi merge la sala, pentru ca vreau sa vad cum e, sa fac corect, sa ma supravegheze cineva.
Mi-a expirat abonamentul si nu-l mai reinnoiesc pentru ca in curand voi fi iar pe drumuri
Ideea e ca nu fac sala chiar constant desi mi-as dori
Pilatesul se face greu fara instructor 🙁
Inca o dovada a faptului ca nu e simplu sa traiesti in Romania. Dar tu te descurci de minune, iti invidiez calmul. 😀
Da, sunt calma dar am zile in care ajung la limita si in general cei dragi devin mici victime ale stresului acumulat 🙂
wow…
comparand activitatea mea cu a ta… inseamna ca eu am concediu permanent…
bravo tie…
felicitari pentru reusita… mai ales la chestia cu breteaua aia… mai bine renuntai la ea de tot…
cand o sa fiu la pensie… vin sa iti dau o mana de ajutor… (la santier… nu la bretele) evident… daca o accepti…
Iti dai seama Ovi, ce funny era sa scor o foarfecat si sa-mi tai breteaua in timp ce ala vorbea? Mi-e ca se ineca cu covrigul ca in desene animate
ce viaţă intensă ai, Hapi!
Mda, tu stii ca uneori imi vine sa-mi iau campii de la atata adrenalina si….TVA
O zi plina si epuizanta ..reusesti sa o descrii cu umor parca te vad in timp ce iti aranjezi bretelele de la sutien 🙂
Am facut si eu un dus..cu o balta ..nu am avut reactia ta 🙁
M-am distrat bine de tot..multumesc pentru doza de binedispozitie !!!
Crina, cu mare placere, te mai astept pe la mine 🙂
Eu sunt aproape zilnic..pe la tine 🙂
Oh, atunci ma bucur mult, credeam ca ajungi cam odata pe saptamana 🙂
pai de ce sa te enervezi ?…doar zilnic avem de-alde’ ..d-astea :)…capul sus !
Haide mai Coco, e foarte greu sa te obisnuiesti cu chestiile astea, cred ca stii pe propria piele…….:)
stiu…da..m-am smecherit :)))))..cu timpul…si cu cucuiele din cap !
E ceea ce eu numesc eroismul cotidian al bravelor noastre colege de munca si tovarase de viața.
E bine atata timp cat n-ai tendinta sa-l numesti erotism 🙂
Nici o grija! Nu mă aventurez sa mă pronunt decât asupra propriilor mele… insusiri de acest gen.
E clar că nu prea te plictiseşti! 🙂
Abia astept sa ma plictisesc si eu putin, preferabil langa Mediterana 🙂
E drept, nici mie nu mi-ar sta rău să ajung pe acolo! 🙂
m-ai omorit cu detaliile despre materiale de constructii! :))
auzi tu … plasa de 6!!
Daa si-mi trebuiau niste dimensiuni atipice 🙂
Vauuu, Hapi! Eu dupa o zi din astea cu spagate la 6 dimineata, ceaiuri sabotoare la negocieri si babe de 0,1 tone ce-mi transforma pedichiura din 3D in 2D, as simti ca am nevoie de doua de concediu, ca sa ma refac! :O Ce baterii folosesti? Cred ca Duracell, ca Iepurasul din reclama…combinate cu multa filozofie Zen…altfel nu stiu cum rezisti fara sa pocnesti pe cineva la drum de seara 😆
Duracell, ai ghicit dar sa vezi cum sunt cand mi se termina…..Nici curentata nu mai functionez 🙂 🙂
spune tu, dacă nu e mult mai interesant că ai ce le povesti peste ani nepoților decât să fi fost o suedeză care nu știe decât de barca ei ce plutește pe lacul liniștit sau o englezoaică ce nu pierde niciodată nimic pentru că totul i se aduce acasă imediat cum a lăsat intenționat obiectul în trenul cel mai depărtat! 🙂
eu ador să trăiesc în România asta îmbâcsită și nesuferită, cu oamenii ăștia ciudați și prost crescuți (aaaaaaaa, dacă mă gândesc la experiența de azi de la toaleta publică, mă ia vârtejul de tzunami, dar îmi revin și o văd ca pe o chestie amuzantă, ca să pot rezista în minunata mea țărișoară!)
Ai tu darul de a-mi arata aspecte pe care altfel le-as trece neobservate.
Total de acord cu tine si ii multumesc Cerului pentru asta 🙂