2017 – atunci si acum

hapi.ro

 

 

Intenționam să nu am un chip pe blog. De ce?

Multe persoane nici nu știu ce este acela un blog. Am foști colegi, există în jur actuale personaje care mă plac ori mă detestă, foști vecini, iubiți (cu vecinii nu m-am iubit) etc care cred că ăsta e un jurnal. Un blog -al meu cel puțin- poate fi un amestec de realitate cu o mare doză de imaginație, o poveste, niște nuvele.

Pentru cei care nu știu ce fac eu aici (asta fiind casa mea virtuală): mă destind, e un mare hobby scrisul, o plăcere. Dar interesul oricărui blogger este ca într-un final să aibă cât mai mulți vizitatori. E ca și cum aș încerca să vând o carte pe net numai că nu încasez… bani. Deocamdată.

De ce? Păi nu sunt destul de bună. N-o să uit niciodată ce mi-a spus un prieten, un literat, un cercetător… că el nu scoate o o carte de proză pentru că n-a citit destul! Omul scrie dumnezeiește și are o cultură generală și literară aparte! Cartea pe care a scos-o până la urmă s-a vândut excelent.

Faci pe deșteapta.

Fac. Mimez. Am spus mereu că un vocabular bogat nu este egal cu o inteligență sclipitoare. Ce înseamnă să fii deștept?

Să te descurci în viață adică să ai bani, casă, alte lucruri pe numele tău? Un soț, să fii pe numele lui?

Atunci eu nu-s deșteaptă. Am călătorit cât am dorit. Am un copil sănătos și frumos și-am avut un curaj NEBUN să-l fac! Sunt o femeie simplă dar binecuvântată pentru că m-am descurcat oricât de greu a fost.

Vreau să râd.

Pentru că în ultimul timp mi-a fost greu și unicul scop real e să-mi protejez copilașul de lucruri rele, atât cât pot, până se va putea proteja singur. Să-l țin sănătos, să-i asigur cele de trebuință, să-l învăț ce cred, ce e util, să-l iubesc mai mult decât îl va iubi cineva vreodată pe pământ. Ceea ce poate fi stresant. Iubirea mai ales, în iubirea despre care vorbesc eu dai orice fără să aștepți răsplată. Oricând poți avea surprize. Trăiești cu frică.

În viața reală sunt drăguță cu puține persoane. 

Ignor necunoscuții și pe cei cu care nu mai am nimic în comun. Nu o fac din mândrie (am o furnică pe tastatură, shit). Așa, o fostă furnică. Poate că mă tem de oameni, oarecum, și un mediu selectiv e felul în care mă protejez. Deci pe blog, pe Facebook vreau să râd, glumesc mult adică fac ce-mi lipsește uneori în viața reală. Rar de tot intru în polemici. Spuneam odată că nu-mi plac oamenii. Vreau să cred c-am evoluat. Suntem aceeași plămădeală, plăcintele-s mai arse, gogoșile mai nereușite ori extraordinar de gustoase. Oamenii-s plini de secrete și de farmec și de negru și alb.

Îmi cer scuze când greșesc.

Nu și dacă ești orgolios și infatuat și acru la vorbă, lipsit de respect.

Nu-mi place să rănesc.

Mă pun în poziția altora? Da, numai nu le știu pe toate din kamasutra. Hihihaha, eu mă pun dar dacă văd că nu-ți pasă și ai caracter urât te las să pleci, plec eu, dispărem din perimetrul comun.

Mint uneori. Față de 99% dintre oamenii care urăsc minciuna. E drăguț șablonul. Mă gândeam să-l pun sub Hapi Riverwoman. M-am gândit să-l pun și pe Putin. Apoi pe Dave Gahan. Într-un final, cine a realizat designul la blog mi-a dat block.

Glumesc. E același om de când am blogul, de 7 ani parcă.

Am bun simț. Serios. De asta eu mi-am păstrat prietenii. Nu divulg secrete, nu îi bârfesc altora și nu mă supăr pe ei dacă nu mă sună trei luni. În a patra îi  sun eu. Nu mă supăr c-ai țipat, că nu m-ai ajutat deși ai fi putut (ajutat înseamnă și să-mi faci 3 copii xerox când am nevoie. A nu se confunda cu 3 copii… Unde-i liniuța de pe o?)

Îmi iubesc mult mama deși ne mai certăm. Eu sunt impulsivă și dacă nu strig la alții mă mai răzbun pe ea.

Sunt Hapi mai mult decât sunt Ioana.

Voi, care mă mai cititi, cine sunteți?

(cer scuze celor care au comentat cu mult timp în urmă, am reeditat pentru că mulțumeam celor care m-au lăsat baltă și uite, azi îmi pare sec și inutil dar comentariile voastre sunt valoroase. Poate am și greseli de exprimare în răspunsuri, fac parte din mine.)

49 thoughts on “2017 – atunci si acum

  • November 3, 2013 at 10:49 am
    Permalink

    De acord….si stiu din plin asta.
    Te pup si sanatate, sa zboare viruselul acolo unde s-a dus si liliacul. 🙂

    Reply
    • November 3, 2013 at 10:55 am
      Permalink

      Sa zboare, sa mai stea, el nu ma deranjeaza asa tare, totusi, liliacul a fost o problema 🙂

      Reply
  • November 3, 2013 at 11:23 am
    Permalink

    Exista o solutie care se pulverizeaza in gat recomandat de medical de familie sa fie in casa. E intr-o cutie de carton portocalie si incepe cu B, daca vrei numele sa-mi spui si-l caut.
    Have fun, mai mult decat virusache. 😉

    Reply
    • November 3, 2013 at 4:34 pm
      Permalink

      Multumesc, gatul e ok, nu ma deranjeaza o simpla viroza.Iau nurofen plus -un antiinflamator- la nevoie . Ceai si vit C . Goji. Cam asta
      Cred ca stiu de solutia aceea, am din varianta din plante

      Reply
  • November 3, 2013 at 11:33 am
    Permalink

    Cea mai bună metodă să scapi de „virusache” e să-l dai altora, așa că shoppingul e numai binevenit! 😀

    Reply
    • November 3, 2013 at 4:34 pm
      Permalink

      La asta m-am gandit si eu, sunt darnica 😉

      Reply
    • November 3, 2013 at 4:34 pm
      Permalink

      Da ….au venit asa din cer, toate odata . Si le-am scris in 2 minute.

      Reply
  • November 3, 2013 at 2:07 pm
    Permalink

    Nu stii cum se zice? “cine a plecat de langa tine inseamna ca nu merita sa ramana!” Si a lasat locul pentru cineva mai valoros.
    Reteta mea pentru amigdale virusate e simpla: cam un kilogram (minim!) de inghetata pana la criogenarea virusului. 🙂

    Reply
    • November 3, 2013 at 4:36 pm
      Permalink

      Asa e Adelina. Eu cand plec de langa cineva spun : “la revedere, nu ne mai potrivim, hai sa nu mai vorbim ca e mai bine asa”
      Maturizare. Ori ba…ce mai conteaza .

      Reply
    • November 3, 2013 at 4:36 pm
      Permalink

      Merci Max, really, sunt ok, virusul asta mic era doar un pretext de incheiere voioasa 😉

      Reply
  • November 3, 2013 at 4:58 pm
    Permalink

    ah, ce mi-a placut :))
    as inrama postarea asta!
    mi-a facut duminica si mai frumoasa!

    Reply
    • November 3, 2013 at 8:38 pm
      Permalink

      Daca te regasesti atunci sa nu fii suparata pe cei care te-au parasit/lasat la oparte/ignorat/uitat….

      Reply
  • November 3, 2013 at 5:17 pm
    Permalink

    da-l gata pe virusache, ca pe noi ne-ai dat deja!!!:)

    Reply
  • November 3, 2013 at 6:07 pm
    Permalink

    Da…stiu sentimentul dar si sentimentul. O postare de gen mi se invarte si mie prin cap… 😉
    Virusache printre amigdale mai am si eu…dar, din fericire, pana acum nu. Sa fii bine! 🙂

    Reply
    • November 3, 2013 at 8:36 pm
      Permalink

      Amigdalele s-au calmat. Postarea a curs singura, era din suflet, fara legatura cu mediul online

      Reply
      • November 3, 2013 at 9:21 pm
        Permalink

        Si la mine tot in legatura cu unii dintre cei din jur, de la care am avut asteptari si care, din pacate, nu au cum citi. Nu ca n-ar fi alfabetizati.
        Asa ca inca ma mai gandesc…

        Reply
    • November 3, 2013 at 8:35 pm
      Permalink

      :))) ohoho sau c-a venit Mos Craciun mai repede cu reni cu tot

      Reply
  • November 3, 2013 at 7:27 pm
    Permalink

    Draga Hapi, esti mai ne-parasita decat crezi. Uite chiar si astia care nu-ti mai comenteaza de cand esti patroana de domeniu si le cere sa se logheze de parca nu ar fi deja (logati) si nu au timp sa umple campuri sau le fuge ideea intre timp, tot au ramas prin preajma, de hat-ani de zile. Si raman, cu-n biscuite, un ceai, o ciorba, o atentie, o ce-o fi nevoie.

    Reply
    • November 3, 2013 at 8:34 pm
      Permalink

      Lareine, esti draguta dar nu ma refer deloc la blog sau la” lumea” online 🙂 Iti multumesc pentru incurajari . Nu astept sa comenteze lumea , sunt postari pe care le citesti si pleci, eu traficul il vad, sunt multumita, stiu ca sunt citita.
      Viata reala este cea in care jocul e mult mai greu. Aici e …un hobby.

      Reply
  • November 3, 2013 at 7:32 pm
    Permalink

    nu cred ca ai pierdut nimic cu cei care au plecat dar sigur ai castigat cu cei care au ramas.
    sentimentul e reciproc 🙂

    Reply
    • November 3, 2013 at 8:34 pm
      Permalink

      Nu am pierdut dar stii, pe moment nu-ti dai seama

      Reply
  • November 3, 2013 at 9:35 pm
    Permalink

    Rezultatul sesiunii de shopping? L-ai pierdut pe-acolo pe virusache? 🙂
    In alte privinte…tu sa fii sanatoasa!

    Te pup!
    Ilda
    Lavender Thoughts

    Reply
    • November 3, 2013 at 10:41 pm
      Permalink

      Da, lasat virusache la altii, acum doar mai curge putin nasul dar macar m-am relaxat

      Reply
    • November 3, 2013 at 10:42 pm
      Permalink

      Hi, hi, am fost cu o economista deci m-am limitat la o baza de machiaj
      E prima data cand incerc asa ceva

      Reply
  • November 3, 2013 at 11:25 pm
    Permalink

    Pai … cam stiu ce zici, asa ca te inteleg! Eu sunt si aici, si in offline, just in case 😉

    Reply
  • November 4, 2013 at 8:25 am
    Permalink

    Dupa furtuna,iese soarele…poate asa e mai bine!

    Reply
    • November 4, 2013 at 1:04 pm
      Permalink

      Sigur….asa e mai bine 🙂 Pup

      Reply
  • November 4, 2013 at 12:47 pm
    Permalink

    Scoţi odorul (virusul) în lume? Ştiu că vrei să fie văzut dar, cel mai probabil, că o să fie furat de multe persoane care fac shopping?
    Multă sănătate!

    Reply
    • November 4, 2013 at 1:04 pm
      Permalink

      Il las pe blog, e mai in siguranta aici.

      Reply
  • November 5, 2013 at 10:47 am
    Permalink

    o fi virus? am si eu niste mancarimi la amigdale, dar nu ma dor…sper ca nu, altfel nu mai pot merge in vizita la printesa mea!!
    sanatate!

    Reply
  • November 5, 2013 at 7:57 pm
    Permalink

    Mda! Mulțumește-le și din partea mea. 🙂 Dar tot n-a fost frumos ce-au făcut. În fine, been there, felt that!
    Sper că l-ai strâns pe virus de gât și că ți-ai cumpărat ceva frumos!
    Pupifici!

    Reply
  • November 6, 2013 at 9:52 am
    Permalink

    N-am mai dat de-un secol pe-aici si, hop-top, ma trezesc cu multumiri… 😀
    Pai, na, multumesc frumos.

    P.S. Sper (stiu?) ca esti bine.

    Reply
  • November 6, 2013 at 11:43 am
    Permalink

    Nu te flata, n-are nicio legatura cu blogul sau cu lumea virtuala. Aici tare bine-mi merge
    Trecand peste gluma sunt bine , merci, sper ca si bebicul vostru

    Reply
    • November 7, 2013 at 10:17 am
      Permalink

      Nu ne plangem, luam in piept fiecare incercare pe care viata ne-o scoate in cale.

      Hai, capul sus!… Virtual sau nu, nu mor caii cand vor cainii.

      Reply
  • November 8, 2013 at 1:05 pm
    Permalink

    i-auzi aici: n-ar fi mai bine fara amigdale, poate asa nici nu mai apare virusache, sau raceli. niciodata nu-i tarziu, dovada ca si eu, legat cu siretul pe un taburet de-mi plesneau rotulele genunghilor la cat de jos era fata de podea m-am desprins de ele si e mai bine, zau! 🙂
    weekend fain sa ai! 🙂

    Reply
  • November 12, 2013 at 9:30 am
    Permalink

    Parafrazând din memorie, “vă mulțumesc tuturor celor care mi-ați întors spatele, m-ați ignorat și nu ați crezut în mie. Datorită vouă, am reușit de unul singur.” – Einstein

    Reply
  • November 20, 2013 at 8:45 pm
    Permalink

    E un sentiment superb atunci cand vezi ca in momentele in care nu iti lipseste nimic toata lumea e pe langa tine iar atunci cand dai de greu…toti prietenii capata forma invizibila. Sincer, eu sunt aici sa te citesc…nu plec nicaieri decat daca iti cade tie hostul 🙂

    Reply
  • January 5, 2014 at 12:19 pm
    Permalink

    La multi ani! Prezent 🙂 chiar daca nu ti-am scris si nu ma pricep sa scriu, eu m-am gandit la tine, la fiecare cuvintel, la dorinta de a merge mai departe, la dorinta de avea prieteni 🙂 putini dar frumosi sufleteste. Cand nu aveam pe nimeni, asa credeam, cautam ceva care sa-mi faca ziua mai frumoasa, sa am unde sa scriu o prostie, sa nu fiu trasa de maneca ca am gresit. Un an bun, multa dragoste, sperante, vise…

    Reply
    • January 5, 2014 at 5:27 pm
      Permalink

      La multi ani si bine ai venit 🙂 Eu cred ca te pricepi doar esti mai pudica ?

      Reply
      • January 6, 2014 at 12:04 pm
        Permalink

        Prea tarziu sa fiu pudica 🙂 dar daca ma analizez, mai sa fie, cred ca ai dreptate :).
        Bine te-am regasit si iti doresc un an infloritor si cu picanteri cum numai tu poti sa le impletesti. Felicitari si multumesc ca existi.

        Reply
  • July 22, 2016 at 11:21 am
    Permalink

    Buna ziua!
    Bine te-am gasit 🙂

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *