Ușor, se simte-o apăsare în Germania

kaya feinkost

(cu mențiunea că Germania nu reprezintă chiar metri pătrați pe care mă învârt eu)

Poate o simt doar eu și de-asta scriu. E în aer, în mișcările oamenilor, în diversitatea care începe să semene cu cea pariziană.

Poate mă mai citesc ca înainte oameni de pe aici, din DE și înțeleg la ce mă refer. .

Vreau să vă spun de la început că eu nu cred că suntem construiți eminamente buni sau răi. Părerea mea despre emigranți o știți. Niciun zid în lumea asta și nicio lege nu poate interzice Omului dreptul său de ființă umană egală cu alta. Dreptul la viață! Dreptul dat de natură, nu de oameni! De aceea vreau să vă rog, deși tocmai am observat că avertizez anticipat sau cer scuze prea des  (mulțumesc) să nu-mi veniți cu extremisme.

Dacă o secundă vă trece prin cap că Merkel poartă boxeri cu oițe pe sub combinezon dimineața și ia un tub de calmante ca să facă față zilei, cu siguranță vă înșelați. Oamenii nu pot fi opriți să fugă din calea războiului, oamenii nu pot fi deportați așa cum nu ne-ar plăcea nouă să ne mute… eschimoșii în tundră, explicându-ne c-o să avem toți haine de hermină și n-o să plătim taxă pe iglu. Și-apoi să ne gazeze că 66% nu vrem.

Război civil, foamete, război psihologic, bombardamente, moarte, amenințare, viol, orice ființă umană are dreptul să fugă din fața acestor plăgi.

Chiar dacă ne pun pe noi, ceilalți, minunații, norocoșii, în pericol? Pe noi ăștia depresați din cauza vremii și a amantelor? Da, e strict răspunsul meu.

Păi de ce?

Păi pentru că și copiii tăi și ai lor au dreptul să se joace cu-n teddy bear și nu cu un kalashnikov. Pentru că ne plătim probabil păcatele, pentru că pare că Europa n-a învățat atât de multe din vremurile în care intervenea cu tunu-n nisip și trasa granițe.

Nu-mi iese din minte un citat din serialul Homeland și e mare păcat că nu-mi iese din minte tocmai acela. E contrar a tot ceea ce cred și simt.

Un tip undercover, se întoarce de pe front din Siria și participă la o ședință la care domni eleganți, parfumați și costumați păreau că pun la cale cum vom învinge gruparea ISIS, împreună. Tipul nostru stă în spate, cu privirea piezișă, e clar că nu le aude discuțiile pentru că i se pare…

– … cel care-a fost timp de atâția ani acolo ne poate spune situația de pe teren. Cum poate fi înfrânt ISIL în Siria?

Individul se uită la ei ca și cum atunci i-ar vedea pentru prima dată:

– Transformând Siria într-o… parcare?

Nu îmi place să insist pe tema asta. Veți întreba unii -nu chiar toată lumea mă citește pentru că-mi pun poze în furou pe facebook- de ce cred că Europa n-a învățat din greșeli și…

– pentru că și EU și Americile se pupă împotriva inamicilor iar ISIL are drone de la… turci?? Da, drone! Când am auzit că mii de analfabetizați   și-o droaie de hăbăuci asa ziși mercenari care n-au mai găsit un scrot și-un scop în viața asta au acces la ultimul model de armament, ați ghicit mi s-a rupt o unghie, că blogul despre asta-i. Drone!

– pentru că Europa îi mai tolerează pe saudiți ca și cum nu ei ar fi vasalii, s-o spunem p-aia dreaptă, vasali care n-au a face cu credința, aceia stau acolo înfășurați în cearșafuri albe, aruncând cu aur din găurile cu aer condiționat dar nu primesc nici un refugiat. În schimb își aduc sclavi din Eu și bone filipineze, fac ce fac și plutesc de sfințenie la summituri! Saudiții folosesc în Yemen armament interzis pe care nu l-au fabricat ei sub o cămilă, într-un stand. Dar eu nu am fost niciodată adepta conspirațiilor așa că pentru o mai bună informare vă recomand presa internațională. Nu pe cea glossy.

Așa, despre shopping vorbeam.

shopping

Am ieșit într-un mall, o să aflați curând și motivul, nu nu e shopping de fapt :). Și pentru prima dată după atâția ani, aici în orașul pe care-l iubesc așa de mult, în mallul plin, de la un Geschäft cu fructe și murături sau ce-or fi fost, se auzeau strigăte ca-n bazarul din medina marocană. Niște pakistanezi dar puteau fi orice… nu cred că nemții știau că aceia nu-s arabi.

Într-o germana stâlcită: haideți domnișoară, doamnă, poftiți, ia gustați, haideți, haideți.

Unele tinerele, mai luau câte-o măslină. Majoritatea nici nu se apropiau, se duceau la un stand mic cu fructe, imediat lângă, deși era mai sărăcuț dar evident primitor pentru ei.  Nu știu dacă mi s-a părut mie dar nemților nu le place să strigi la ei nici dacă se uită 5 minute la un iepuraș de Paște, așa fac și eu. La Bamboo sau la Xenos. Îl lași pe om cu gândurile lui. Nici să te uiți continuu de parcă faptul că s-a oprit lângă un borcan înseamnă cununia sticlei cu cămara de-acasă.

În plus mai e o diferență perceptibilă și poate deranjantă. Dacă tu ești păpușa Barbie perfectă și treci pe lângă neamțul de rând, în oraș, într-o zi normală de orice,  80% nu se uită la tine decât dacă i te vâri oarecum în ochi. Dar nou veniții și cei mai vechi nu se pot abține, e o chestiune de… tradiție, de cutumă, nu are treabă cu religia. Așadar, e suficient să pari muiere care mai folosește din când în când always și te alegi cu niște ochi mari și negri lipiți de ai tăi, la modul UITĂ-TE la mine!

Totu-i relativ… venind acasă, îi povestesc lu văru-meu în timp ce-mi mestecam în cafei în bucătărie, da, la ora asta, cum strigau cei doi la mall și se întristează, el chiar n-a trăit niciodată în țări arabe, nici nu prea le mai înțelege limba dar e musulman.

– Îți dai seama… și ăsta nu-i decât un cerc care se întoarce și se tot întoarce împotriva tuturor.

Și-am venit în cameră și-am început să ascult People are People ca să mă relaxez.

Voi ce mai spuneți?

 

12 thoughts on “Ușor, se simte-o apăsare în Germania

  • March 2, 2016 at 7:13 pm
    Permalink

    Oamenii ajung să-şi facă singuri rău, asta este. Şi unii, şi alţii. Diferenţele culturale (nu mă refer la religie) sunt destul de mari încât să le cauzeze necazuri tuturor dacă nu vor încerca să găsească o cale de înţelegere.

    Reply
  • March 2, 2016 at 8:17 pm
    Permalink

    eu trăiesc, cred că așa mi s-a agățat gândul ăsta de la început de an, cu certitudinea că lumea noastră se cam duce la vale.pe repede înainte. multă agitație, multe separări de ape, de parcă totul este alb și negru și musai să fim de-o parte sau alta, multă intransigență și indignare (legate fedeleș cu neștiința)…
    totul e relativ. sau nisip.

    Reply
    • March 3, 2016 at 7:11 pm
      Permalink

      Chiar mă re-uitam zilele trecute la un episod din Rome gândindu-mă ce repede s-au dus în jos mari imperii

      Reply
  • March 2, 2016 at 9:06 pm
    Permalink

    suntem obisnuiti sa stam si sa privim la situatiile astea din diferite parti ale globului ca si cum ar fi pe alta planeta. surpriza: sunt aici si ne vor afecta tot mai mult pe toti. nepasarea se plateste. scump

    Reply
    • March 3, 2016 at 7:12 pm
      Permalink

      Pai cred ca tuturor ar trebui să ne pese dar asta nu ajută, uneori nu avem cum să reacționăm și nici nu e necesar.

      Reply
  • March 3, 2016 at 4:18 pm
    Permalink

    Nu sunt contra refugiatilor, din contra, dar in ultimul timp stau si-mi pun legitima intrebare: daca din cate vad eu, cei mai multi par a fi barbati singuri tineri sau de varste medii, cine a mai ramas in tarile lor sa lupte pentru vreo cauza anume ? Batranii, femeile si copiii care nu au avut bani sau posibilitatea de a fugi ?
    Ori nu vad eu bine si-mi trebuie ochelari ori mass media nu prezinta inseajuns poze sau clipuri cu familii si copii, asa incat sa-mi formez o opinie educata. Cert e ca pana acum aproape in toate imaginile vad o multime de flacai si din cand in cand cate o imagine cu cate o muiere ratacita in marea de voinici.

    Reply
    • March 3, 2016 at 6:50 pm
      Permalink

      Ai dreptate, uite că din perspectiva asta nu m-am gandit, n-am întrebat…

      Reply
      • March 4, 2016 at 11:23 am
        Permalink

        Ceea ce spune şi arată mass-media din zone geografice diferite se pare că nu prea seamănă.
        Cred că lipsa de informaţii concrete ar trebui să ne facă puţin mai circumspecţi.

        Reply
  • March 3, 2016 at 8:57 pm
    Permalink

    Eu nici nu mai zic nimic, mi-e mila de ei, dar de mine mi se rupe inima, stii vorba. Fiecare popor isi apara bucatica de tara din instinct, in fond s-au dus razboaie de mii de ani pentru a castiga dreptul de a locui undeva. E lupta pentru resurse, pentru viata, nu poti sa spui ca e vorba de intoleranta sau diferente culturale neaparat, e ceva ce vine dinaintea noastra si nu cred ca va fi inabusit asa de usor.

    Reply
  • March 4, 2016 at 9:27 am
    Permalink

    Stiu ca si pe noi ne privesc englezii, francezii, belgienii, italienii etc. asa cum noi ii privim pe refugiatii arabi. Cu exceptia faptului ca noi nu ne-am dus in tarile respective ca sa fugim de razboi, ci de… foame, oarecum. Daca noi am plecat pe capete ca sa scapam de aici, asa or fi plecat si arabii. Nu stiu cum s-a facut repartizarea, dar nu cred ca aia care au fost “distribuiti” pentru Romania sunt foarte fericiti. Nici noi nu sarim in sus de bucurie ca vin alte guri de hranit in tara care nu are chiar atat de multe de oferit nici macar pentru noi, de-ai locului.

    Pe de o parte e loc sub soare pentru toata lumea. Pe de alta parte…

    Reply
  • March 5, 2016 at 7:38 pm
    Permalink

    Si totusi care a fost cota Romaniei ? Din cate am citi eu prin diverse articole pe net, cota ar fi cam de 6,351 de persoane.
    Sa fim seriosi, strambat din nas la Cotroceni pentru 6 mii si ceva de persoane intr-o tara de aproape 20 de milioane ? Nu o fi Romania de calibrul Germaniei sau a altor tari vest-europene la capitolul economie dar nici la nivel cu tari din lumea a treia nu se afla.
    Zice Iohanis ca poate accepta doar vreo 1700 de refugiati, ca la mai multi nu poate face fata Romania. Hilar. Sunt tari in Africa ce au mai multi refugiati decat e preparata Romania sa accepte.
    In atmosfera predominanta actuala e adevarat ca nici un refugiat nu ar trebui sa fie bucuros ca a fost repartizat in estul Europei. Ba din contra. Europa de est surprinzator s-a dovedit a fi mai discriminatorie si xenofoba decat s-ar fi putut imagina.

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *