Unicitatea slovei românești- la bunica

Vă spuneam ca mi-am petrecut vacanțe multe si minunate la bunica la țară. De acolo mi-au rămas cateva cicatrici,respectul pentru bătrâni si o găleată de amintiri frumose. Ce vorbesc eu…auzi, o găleată! O vidără!!

Bunica mea vorbeste româna strămoșească cu influențae de etnoromânus popularicus. Este cea mai desteapa si mai frumoasa bunică si am decis ca nu voi scrie despre ea numai atunci cand n-o s-o mai am (din pacate va veni si acest moment dureros).Iată , cum îmi vorbea mie buni,cum îmi vorbeste si acum. Iar eu pricep, tot, tot 🙂 că -s nepoata ei desteaptă și frumoasă ( buni are glaucom, numai cu un ochi vede)

Vin într-o zi înghetată bocna de-afara, în miez de iarnă.
„ Tulai Doamne tu fată iar-ai stat cu Marinel pă părău? Hai aicea la plită si ie-ț laibăru-n spate c-apoi dacă-i șii bolnavă pă sâmbată m-a sfădi mică-ta ca te-am lăsat p(r)e mult afară“

Buni spală la vatră, eu mănânc o pancovă:
„Ce speli buni?“
„Doară îi spăl obdelile la bunu-to si izmenile. Da cu soponu aiesta de casă tre sa frec pana mi sa duce pielea de pe mânuri.Ia ș-adu-mi o vidăruță cu apă“

Las poarta de la staulul de oi deschisă, uit de ea, dupa ce fugăresc mieii :
„Alduite-ar Dumnezo tu fata, ca n-oi mai prinde berbecele ăla daca ajunge în otavă la Petrea lu Trandalău. Du-te, strâgă-l pe bunu-to să margă dupa el “

Mergem la o înmormantare în sat:
eu: Da după ce să mai vin? Nu vreau sa-l vad pe omu ăla mort
„Dade l-or încuie în copârșău c-amu suntem batrani si hâzi, nu l-or aduce afară descoperit ca pă mirese. Ii mânca niste cozonac si ti-i duce cu Crina la tău dacă vrei“

Probabil că nu întelegeti majoritatea cuvintelor , am încercat cât de cât sa le redau asa cum le rosteste ea 🙂 Chiar sunt curioasa daca macar ardelenii le recunosc.

Străbunica- am cunoscut-o si pe ea, era mai focoasă si-a trăit pân pe la 90 de ani :).
Imi spunea străbunica niste povesti cu dracu -ăl Necurat- care apărea noaptea prin șezătorile din sat preschimbat în ficior frumos si rătăcește ziua fetele prin pădure ,de-mi era frică să mă mai duc la WC dupa ce-apunea Sorinel.
Mă pișam speriată în straturile lu buni chiar lângă casă,tinand câinele langa gard. Sa fiu sigură ca nu m-atacă Necuratu.

Dimineața- bunica:
„Tulai tu fata, iar mi-ai călcat petrinjeii aznoapte.
Mamăăăă, de-i mai spui fetii povești de-alea de-o bagă în boale, apoi să știi că mă supar, auz?“

O sa urmeze si alte parti….daca v-a plăcut

0 thoughts on “Unicitatea slovei românești- la bunica

  • August 18, 2012 at 12:01 pm
    Permalink

    Mi-a placut,am inteles aproape tot (un sfert sunt ardeleanca) mi-ai adus aminte de bunica mea, padureanca de la Hunedoara. Placerea ei era sa manance prune cu pita. Astept continuarea.

    Reply
    • August 18, 2012 at 1:02 pm
      Permalink

      Prune cu pita – prunele alea mov si albe pe care le strangeam pentru tuica si pentru dulceaza, nu ? 🙂
      Iar pita de obicei era de casa!!!! Ce bunatate

      Reply
  • August 18, 2012 at 12:14 pm
    Permalink

    Tulai Doamne tu fata doar am talmaciu langa mine,tu! :))

    Reply
      • August 18, 2012 at 2:51 pm
        Permalink

        De cate ori ma duc acasa o provoc la vorba numai sa o aud cum vorbeste asa în dialect si am acolo o preitena asa, de varsta mea si si aia vorbeste tot asa, asi sta zile sa le ascult, mor de dragul lor!

        Reply
  • August 18, 2012 at 12:14 pm
    Permalink

    Da, mie mi-a plăcut! 🙂
    E mare lucru să ai parte de înţelepciunea bunilor.
    Eu n-am avut norocul să-i cunosc pe-ai mei.

    Reply
  • August 18, 2012 at 12:25 pm
    Permalink

    Plăcutu-nio tare! Voroave d’aistea îs bune de strâns in lipideul cel mare. (Doar ifon-ul meu protestează. Se da mai destept si mă corecteaza de zor. D-apoi l-oi învăța amu si graiul din Bihor, nu-i bai!)

    Reply
    • August 18, 2012 at 1:04 pm
      Permalink

      Stiu ca bihorenii vorovesc oțâră altfel da nu-i mare diferență

      Reply
  • August 18, 2012 at 12:36 pm
    Permalink

    I pac dau de veste ca am pogodit cam toate celea!Eu sunt o corcitura veritabila, din tata moldovean, mama munteanca,nascuta in Dobrogea, maritata cu un oltean si acu locuiesc in Prahova!Deci amatoare de dialecte.Si bunica, dupa ce-si astruca treburile imi spunea povesti, dar nu de-alea horror.Da’ pipilica tot nu faceam noaptea la wc in curte, ci la lighean:))

    Reply
    • August 18, 2012 at 1:06 pm
      Permalink

      Ce lighean, las sa fie patrunjeii bio :)))))
      Am fost odata in Moldova, eram copila -in tabara. Si ne-am intretinut noi cu niste localnici, profesorii pricepeau dar noi nu. Chiar ar fi interesant sa citesc mai mult despre dialectul moldovenesc!

      Reply
    • August 19, 2012 at 3:57 pm
      Permalink

      Corcitura sunt si eu – tata din Tara motilor, mama din Balta Brailei, m-am nascut in Baia Mare, am copilarit la Iasi si am ajuns iar in Baia Mare.
      Toate cuvintele astea neaose ardelenesti le aflu acuma.
      Totusi, in afara de obdeli, pe restul le-am priceput.

      Reply
  • August 18, 2012 at 12:40 pm
    Permalink

    no ui la ie, dară! 🙂 cunoștem, cum să nu, păi aiasta îi graiu nost!
    amu io mi-s dintru neam de trocar din târgu brașovului, dară pe valea jidveiului, multă zamă de crumpene am gustat auzind vorba aiasta. și sper să mai gust. 😉
    când vom uita graiul nostru autentic, pe noi ne vom uita.

    Reply
    • August 18, 2012 at 1:08 pm
      Permalink

      De crumpene, n-auzâi încă, bunicu era mare specialist in jinars , spre disperarea lu buna 🙂 🙂

      Reply
      • August 18, 2012 at 1:11 pm
        Permalink

        apoi crumpenele mi-s barabulele moldovineşti, piciocii sau cum le mai zice … cartofii! 😉 iară jinarsu, punte a suspinelor cu mărjele şi alta nu! 😆

        Reply
      • August 20, 2012 at 12:29 am
        Permalink

        crumpene..in Banat…in Ardeal..picioici..in Moldova-barabule…in oltenia-?am uitat..daaaaaa fain povestesti…….naaaaaa..ca mi-am facut curaj si am comentat…

        Reply
  • August 18, 2012 at 1:38 pm
    Permalink

    Văleeeeu,am râs di m-am hâit fatî dragî…Eu sunt moldoveanca dar mi-e draga limba ardelenilor,am fost si eu intr-o vacanta la tara in ardeal.si mi-a placut mult de tot.

    Reply
    • August 19, 2012 at 7:32 am
      Permalink

      Apoi zîne si tu câte șeva din graiu tău moldoviniesc
      (o sa-mi traduc postarea cu google sa vad ce iese…in engleza)

      Reply
  • August 18, 2012 at 2:39 pm
    Permalink

    Apoi, aşe-i cum zâci, şi fain ţi le aminteşti. Al meu tată se trăjea din Sălaj, acolo ce-am mai umblat pe uliţi cu fata popii, care mi-a spus poveşti cu draci împieliţaţi, aşa că am trăit şi io pă spinarea proprie spaima de Necuratu’. Ptui!
    Zâmbete multe pe toată faţa. Pleacă unu’, vine altu, aldui-te-ar…! :))

    Reply
    • August 19, 2012 at 7:33 am
      Permalink

      🙂 🙂 mereu ma smiorcaiam cand imi zicea bunica”aldui-te-ar Dumnezo” credeam ca-i blestem…..mai degraba suna a blestem decat a binecuvantare

      Reply
  • August 18, 2012 at 3:38 pm
    Permalink

    Hapi draga, te citesc de multa vreme si de obicei nu imi palce sa intervin daca nu am ceva de zis. Acum nu ma pot abtine: daca ar scrie elevii de cls a XII-a pe jumatate la fel de corect ca tine am fi o tara de culti ! In calitate de profa de romana te felicit dom’ne, jos palaria in fata unei asemenea ortografii !

    Reply
    • August 19, 2012 at 7:37 am
      Permalink

      Elsa, ma bucur ca ai scris ceva si….ii mai spuneam unei cititoare la o postare precedenta ca e “pacat” sa ma citesti si sa nu ai macar 10 comentarii – pentru ca o sa fac un concurs interesant la un moment dat …..pentru doamne (adica o sa ofer ce mi-ar place mie sa primesc) si ca sa evit vanatorii de concursuri, asta va fi una dintre conditiile puse. De fapt asta va fi singura conditie 🙂
      Dar mai este timp si cine stie, poate mai gasesti pana atunci cate-o postare la care ai ceva de spus- cititorii mei sunt pasnici deci- nici un motiv pentru trac 😉
      Multumesc pt aprecieri :)- am avut o profa de romana -MINUNATA

      Reply
  • August 18, 2012 at 3:57 pm
    Permalink

    Hapi, translation, please! 🙂 Ferice de tine=Happy you! 🙂 – ca o ai pe buna ta… Sanatate, viata lunga si senina, profitati sa va revedeti cât de-adesea posibil…
    Bunica mea materna care ma numea “fata mea” a plecat în neant acum 20 ani…
    Mi-e tare dor de ea… c’est la vie, et la mort…
    – – –
    ma “termini” cu accentu’ si fonetica voastra, calce-te norocu’, tu copila hai! 🙂
    Cu ani în urma, am auzit la o prietena din Alba-Iulia cuvântu’ “copârseu”, pe care mi l-a tradus, altfel n-as fi stiut ce-i… 😀

    Reply
    • August 19, 2012 at 7:48 am
      Permalink

      Mel, tu esti doamna de multi ani, eu sunt mai tarancutza pe jumatate 😉 Tradu cu google in franceza 🙂 🙂
      Hai sa-ti zic cateva :
      obdele: carpele alea ce se infasurau iarna pepicior peste sosete in cizmele de guma – la barbati sa nu le fie frig.Ca buna n-avea “ugguri” de-aleapufoase si nici bunu n-avea Timberlanduri 🙂 🙂
      izmenele stii ce sunt, nu?
      “aldui-te-ar” e o binecuvantare
      vidara-galeata
      otava- iarba uscata
      petrinjeii-patrunjei, asta stii
      laibar- jerseu fara maneci , putea fi si cojocel cu lana de oaie in interior

      Reply
      • August 19, 2012 at 5:31 pm
        Permalink

        stiam de patrunjei si izmene, atât… 🙂 Toate-s haioase-foc, nu le-as fi ghicit, “ma petite paysanne”(fermière?) care iesti tu… 🙂 <3

        Reply
  • August 18, 2012 at 5:12 pm
    Permalink

    Eu am inteles tot, fix asa vorbesc si bunicii mei 🙂 Mi-ai trezit amintiri din copilarie. Probabil sunt de prin aceeasi regiune.

    Reply
  • August 18, 2012 at 5:17 pm
    Permalink

    foarte frumos ai redat, eu ardeleanca get beget inteleg tot, acasa acasa si eu aud acest mandru grai, asa se voroveste si la noi 🙂
    sanatate bunicii!

    Reply
  • August 18, 2012 at 6:03 pm
    Permalink

    Tulai tu fata..cum sa nu pricep ..cum sa nu ma emozionez cum sa nu “plang razand” ?
    Esti o scumpa , as scrie mult aici dar crede-ma nu reusesc sa descriu ceea ce simt ..nu imi vin cuvintele ..probabil m-as balbai 🙂
    Oricum te ador ..am mai spus-o si nu vreau sa ma repet ..bunica ta e o scumpa nu avea cum sa aiba o nepoata mai prejos …
    Bunicuta mea i spune-a lui mama : fleandura asta sa baga pasta tat locu nu sede o tara ..so bagat la coteze ..ioioi ca tare blastamata -i !
    Ce dor mi-e 🙂

    Reply
    • August 19, 2012 at 7:23 am
      Permalink

      Manca-te-ar tineretile, ce copilarie faina am avut noi 🙂
      S-o bagat la cotete era egal cu “mi/o nebunit găinile”

      Reply
      • August 19, 2012 at 7:22 pm
        Permalink

        Da tu draguta ce noroc am avut..am alergat destul dupa vaci , gaini , am cules prune pentru dulceturile lui mama..silvoita wow iti amintesti? (si pentru tuica cu margele )
        Da cred ca am avut o copilarie frumoasa …iti multumesc pentru faptul ca ma transporti intr-o lume care era atat de minunata…hapi esti o scumpa 🙂

        Reply
  • August 18, 2012 at 6:45 pm
    Permalink

    Mai vreu ca tare mi-o placut!
    Adevarul e ca n-am avut in familie nici un vorbitor de romana stramoseasca, asa ca ma atrag expresiile citite. Ia sa fac si niste exercitii de pronuntie daca tot imi plac 😀

    Reply
    • August 19, 2012 at 7:17 am
      Permalink

      Oh, daaa, sa le faci cand esti singura sa nu sperii lumea 😉

      Reply
  • August 18, 2012 at 7:08 pm
    Permalink

    Mai vreau, mai vreau :))
    Ce n-am inteles am incercat sa deduc si m-am amuzat copios!

    Reply
  • August 18, 2012 at 7:28 pm
    Permalink

    Foarte frumos redat, pe secvenţe care, nu doar că surprind excelent registrul regional, ci redau o parte din specificul vieţii rurale ardeleneşti, cu îndeletniciri şi obiceiuri.
    Povestea spusă de străbunica (intuiesc că este un personaj foarte pitoresc această străbunică) valorifică, din câte deduc din cele câteva rânduri, mitul zburătorului, într-o variantă aparte. Dacă-ţi aminteşti povestea, scrie-o când ai timp (şi dacă ai chef), e păcat să se piardă.

    Reply
    • August 19, 2012 at 7:12 am
      Permalink

      Multumesc Cami
      Da, da, mitul sburatorului care ma faceape mine sa calc “petrinjeii” noaptea

      Sa-ti explic: era vorba chiar de Diavol. De ala din Biblie care coace pacatosi in iad. Bunica mea si strabunica credeau in personajul acela – cum c-ar exista oarecum carnal- exact cum cred eu in Iisus. Bine, e o comparatie stupida , doar analogia e importanta 🙂

      Reply
  • August 18, 2012 at 8:52 pm
    Permalink

    Tulai Hapi, cum die n-am cetit mai repidie postu iesta a tau! :)) Ioi, io-s ardeleanca din aia rea di tat. N-am avut bunici la tara dar nici n-am avut nevoie, toti din oraselul mic din nord-vestu Ardealului voroveau ase :)). Cateodata ne mai prostim cu sotul (si el ardelean din tata in fiu, tot din zona mea) si rad copiii de se prapadesc. Cea mare are bunici la tara (fostii mei socri) si verile mai merge pe la ei…mai stie expresii si ea mai pricepe. Dar cea mica, venita de la 4 ani in Suedia, nu mai stie nimic. 🙂

    Tie tzuc apoi fata draga si astiept musai sa vie si urmarea! 🙂

    Reply
  • August 19, 2012 at 5:09 am
    Permalink

    superb…
    ce mult mi-ar place sa o aud pe buna-ta, vorbindu-mi…
    la noi nu se vorbea asa… prea putine cuvinte atat de delicate…
    (mi-am amintit… la galeata se zicea la noi vadra… la voi vidra… foarte aproape…)

    Reply
    • August 19, 2012 at 7:07 am
      Permalink

      Nici eu nu prea intelegeam graiul din alte parti 🙂

      Reply
      • August 19, 2012 at 2:18 pm
        Permalink

        eu chiar il ador… desi recunosc, uneori fac efort sa-l inteleg…

        Reply
  • August 19, 2012 at 9:18 am
    Permalink

    Accent de adreleanca ce mai 🙂 mie imi place sa ascult batranii , si cred ca bunica ta te face sa zambesti , asa cum zambesc si eu acum dupa ce am citit 🙂 Cine nu are batran sa-si cumpere !! Chiar e o scumpa bunica ta , sa te bucuri de ea 🙂

    Reply
    • August 19, 2012 at 1:21 pm
      Permalink

      Nexia, multi ani am avut si eu accent de ardeleanca si inca-l mai am…..lucrand in anumite medii l-am “cizelat” insa foarte bine
      Vorbesc corect dar cand sunt in largul meu cu vreo prietena, mai scot cate-o stilistica de-.asta ardeleneasca – nu exagerez insa 😉

      Reply
  • August 19, 2012 at 9:30 am
    Permalink

    Eu sunt moldoveanca, dar m-am chinuit sa inteleg si mult mi-a mai placut. Sa mai scrii dinastea:D

    Reply
    • August 19, 2012 at 1:22 pm
      Permalink

      Ziceam si mai sus ca moldovenii vorbesc mai diferit……chiar m-ar interesa un articol povestit asa …moldovinieste

      Reply
  • August 19, 2012 at 10:57 am
    Permalink

    Si eu am locuit la tara, pana la 12 ani. Cu ai mei parinti si bunica din partea lu` mama. Asa mi-ai adus aminte de vremurile alea cand nu aveam nicio grija, cand toata ziua umblam pe ulitele satului cu copii de-o varsta cu mine. Chiar azi noapte, sau spre dimineata, ca nici nu mai stiu, am visat-o pe prietena mea din copilarie, care locuia gard in gard cu mine. M-am trezit asa trista ca am pierdut legaturile si ca ultima oara cand am vazut-o a fost cum 4 ani, lucra intr-un supermarket si deja avea o fetita de 3 ani…

    Reply
    • August 19, 2012 at 1:25 pm
      Permalink

      Si eu l-am intalnit pe Marinelu de care vorbea bunica mai sus…..eram in Cluj laun hipermarket, el nu m-a recunoscut sau i-o fi fost rusine sa se holbeze…
      L-am salutat, am aflat ca lucreaza la un mare magazin de electrocasnice, are o nevasta si….duce viata normala dupa care eu m-am dat in vant niciodata
      😀
      Probabil e greu sa intelegi la ce ma refer, dar nu-i important…

      Reply
  • August 19, 2012 at 2:05 pm
    Permalink

    Articolul tau imi aduce aminte de verile petrecute la tara la bunica mea si povestile sale cu talc. Ce vremuri frumoase… s-au dus… 🙁 8-|

    Reply
  • August 19, 2012 at 4:36 pm
    Permalink

    fericito! ai mei erau ardeleni, dar ardeleni alcoolici, care nu scoteau un cuvânt în afară de… iar s-o dus palinca? treși de cumpară alta!…
    eu le-aș face filme și albume de colecție oamenilor ca bunica ta. ține cont de sugestia mea, că o să se bucure mai mulți de ea, de pe video! nu sta pe gânduri.

    Reply
    • August 20, 2012 at 9:15 am
      Permalink

      Apoi si bunu mai sugativa cate-on kil de palinca si dormea cate 3 zile ca zmeu in livada de nu-l trezeai nici nu tunu
      Dar avea luni intregi in care statea “pe uscat” si nu bea absolut deloc. Iar bunica mea , a facut alergie la alcool toata viata ei din cauza ca il vedea pe acesta…..

      Reply
  • August 19, 2012 at 4:59 pm
    Permalink

    Mie mi-a placut,si-mi place tot ce scrii.Multe cuvinte nu le cunosc,chiar daca si eu sunt tot de la tara si acolo am crescut,insa in Moldova difera mult cuvintele,iar de coparsau am auzit intr-un film romanesc 🙂

    Reply
    • August 20, 2012 at 10:33 am
      Permalink

      Da stiu c-aveti si voi in Moldova un grai colorat pe la tara 🙂

      Reply
  • August 19, 2012 at 5:29 pm
    Permalink

    Mi-ai adus aminte cand sunam cu taxa inversa la posta,iar tataia intreba:
    Ileana,tu esti?Da sin-i?Mai copchile,tu esti?
    Eu sunt.
    Si fasi?
    Bine,tataie,vin cand iau vacanta.
    Foarte bine.
    Tanti Leana e bolnava.
    Foarte bine.
    🙂
    Si asa se derula convorbirea si noua ne sarea inima cand ne urcam in trenul de Iasi si pana dimineata stateam la ,,Mama si copilul”in gara,da’nu exista oboseala.Cine n-a avut copilarie a pierdut ce-i mai frumos in viata…

    Reply
    • August 20, 2012 at 10:34 am
      Permalink

      🙂 🙂 n-am sunat niciodata cu taxa inversa
      Sin-i mai, tu esti? parca-mi si rasuna-n urechi accentul specific

      Reply
  • August 19, 2012 at 5:59 pm
    Permalink

    nu mi-a fost greu sa pricep limbajul. in facultate am avut vreo cativa ani un prieten ardelean si faceam ture din banat in ardeal. incet am inceput sa invat cuvinte din ambele regiuni, asa ca nu ma mai uit stil “curca-n lemne” cand dau peste vorbe neaose, ci ma distreaza sa le ghicesc intelesul sau sa recunosc cuvinte ca fedeu(capac), labosha (oala), vailing(lighean), vana(cada de baie),cauc(polonic)…

    Reply
    • August 20, 2012 at 10:36 am
      Permalink

      Din pacate nu-mi pot comuta tastatura pe ro ca sa fac mici corecturi 🙂 🙂

      Reply
  • August 19, 2012 at 6:49 pm
    Permalink

    ” Dade l-or încuie în copârșău c-amu suntem batrani si hâzi, nu l-or aduce afară descoperit ca pă mirese. ” Ce am ras la asta 😆

    Reply
  • August 19, 2012 at 6:58 pm
    Permalink

    Primul citat al lui Hapi, versiunea Bucovineana:
    ” Văleu copchila hăi, da’ iar ai stat afarî cu Mariniel pi pîrîu ? Haidi aişi la plitî şî puni bundiţa iasta pi spati cî dai in plamînie (pneumonie :lol:) şî m-o ocârî mâta cî ţ-am dat drumu pi afarî tătî zîua. ” 😆

    Reply
    • August 20, 2012 at 10:38 am
      Permalink

      Da, da, asa era 🙂 Pricep dar sunt cuvinte total diferite de cele ardelenesti pe care nu le stiu……
      Asa zicea buni cand era vreo inmormantare prin sat si cand a murit bunu, la fel a zis : sa incuie repede “coparseu” ca doara l-a vazut destul in viata in asta si nu crede c-ailalti vor sa il revada 🙂 🙂

      Reply
  • August 19, 2012 at 8:37 pm
    Permalink

    Am inteles aproape tot ;)). Dar cred ca suna mai simpatic cand se si aude cum vorbeste :P.
    Bunica mea vorbea olteneste, aproape perfect corect..

    Reply
    • August 20, 2012 at 10:38 am
      Permalink

      Cum corect olteneste……adica in regionalisme nu? 🙂

      Reply
  • August 19, 2012 at 8:51 pm
    Permalink

    :)) Ai dreptate, unii n-ar înţelege, dar eu, chiar dacă nu reuşesc să vorobesc aşe sunt încântată când aud şi citesc în orice grai. Mi-ar place să citesc poveşti scrise aşa şi să aflu mai multe despre bunica ta, aşa că pune-te pe scris 🙂

    Reply
  • August 19, 2012 at 8:55 pm
    Permalink

    Un singur cuvant n-am priceput: “Dade”…
    In rest, desi nu-s din zona si nici rude n-am prin zona, am citit multe povesti populare in copilarie si chiar si mai tarziu. Si pe la 20 de ani citeam…pentru savoarea limbajului, nu c-as fi crezut basmele :)) Deci, mi-a placut. Chiar de basme mi-am amintit!

    Reply
    • August 20, 2012 at 10:40 am
      Permalink

      “Dade” nu este cuvantul clar -asa cum se vede scris. Dar nici nu-l pot scrie cum se pronunta …era un fel de”dadie” si inseamna “sa speram ca” sau “a da domnu sase intample oarecum”……

      Reply
      • August 20, 2012 at 4:31 pm
        Permalink

        Sa stii ca mi-am cam dat seama. Dar voiam sa vad daca intuiesc. Merci.

        Reply
  • August 20, 2012 at 10:09 am
    Permalink

    Minunat articolul! Mi-a placut la nebunie!! inteles cam 90%. Cel mai mult mi-au placut obdielele : )
    Tare dor mi s-a facut de ai mei bunici…dar nu mai am pe nimeni ;(

    Reply
    • August 20, 2012 at 10:43 am
      Permalink

      Foloseau si ai tai cuvantul “obdele” sau il auzi aici prima data?:)

      Reply
  • August 20, 2012 at 10:13 am
    Permalink

    mi-a placut…si mi-a stors o lacrima…mi-e dor…de bunica……

    Reply
  • August 20, 2012 at 5:46 pm
    Permalink

    No, nu ştiam de “aldui-te-ar”. Iar otava ştiam că e iarba de-a doua, adică care a crescut după ce a fost cosit locul o dată. Şi pe mine mă puneau să-mi iau un laibăr în spate. Sau un sfetăr alteori.

    Reply
    • August 21, 2012 at 9:38 am
      Permalink

      Dar aldui-te-ar nu ti-au zis niciodata?
      Noi nu aveam pe-atunci notiunea cu prima iarba si a doua. Otava era iarba cosita , uscata (sau nu Mnezo mai stie 🙂 )…..

      Reply
  • August 20, 2012 at 6:22 pm
    Permalink

    :)))))
    unde le-ai ţinut, mă fată, până acum ?
    Să-ţi trăiască buna, să fie sănătoasă, că parcă eram lângă ea când citeam !

    Reply
    • August 21, 2012 at 9:33 am
      Permalink

      Asa simt si eu cand povestesti tu intamplarile de la tara de la mamaie !

      Reply
  • August 21, 2012 at 7:55 am
    Permalink

    In afara de “obdelile” am inteles tot, desi nu am mai auzit vorbindu-se asa de 20 de ani. Chiar imi era dor sa aud(citesc) asemenea cuvinte, care imi amintesc de copilarie, de vacantele petrecute la Carei, la fratii tatalui meu.

    Reply
    • August 21, 2012 at 9:26 am
      Permalink

      Obdelile- carpele care se puneau in cizmele de guma, iarna

      Reply
  • March 22, 2013 at 11:33 pm
    Permalink

    No,foarte fain ai vorovit de bunica si strabuna mneatale.Graiul poporului asta sa-l evocam cu sfintenie.Arata, cum nu se poate mai bine, gandirea limpede si sufletul frumos al neamului nost.Multam doamna Mari,sa fii sanatoasa!

    Reply
    • March 23, 2013 at 9:02 am
      Permalink

      Ma bucur ca v-a placut !
      Nu stiu cine-i doamna “Mari”. Hapi- riverwoman vine de la vechiul zeu egiptean al Nilului . L-am feminizat putin 🙂

      Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *