Un copil altfel

Când m-a sunat sâmbăta, o amica pe care n-am mai văzut-o de vreo 10 ani și mi-a spus ca vine în vizita „cu iubitul ei” m-am apucat să-mi strang chilotii, sutienele și stiva de haine pe care ma pregăteam sa le calc. Ma suna din mașina:
„Tuuuu, ajung imediat mira-m-as de ele bălti măăăăi nu ai voie sa ieși din mașina la semafor urcă repedeeeeee nebunuleee Hapi ajung imediat ăsta mă disperăăăăăă”. No virgule attach.

Am setat telefonul pe silent, doar așa, în caz ca mai sună până ajunge, am lăsat vraiste hainele, mi-am închis animalu de companie în baie, am sunat-o pe prietena mea și-am rugat-o sa mă apeleze exact într-o jumate de ora- c-o urgență, orice urgență.

„Pai de ce sa sun peste o juma de ora, când poți să-ți spun acum urgența? Ne-au băgat firma în insolvență pentru niște acte nedepuse în 2007. Auzi, îți face mama pâine, nu-ți mai cumpăra.”

„Au băgat firma în ceeee?”

„Stai liniștită că rezolvăm. Bine… nu esti linistită. Dacă-ti uscă distonocalmu gura, încearcă niște propanolol pana găsești actele care-mi trebuie. Da spune-mi de ce sa te sun în juma de ora?”

„Vine o amica, n-o cunoști, cred ca nici eu n-o mai cunosc. Are un iubit care sare în bălti când ea oprește la semafor.”

„Bine. Invita-i la Tarnița data viitoare. Hai că vorbim, mi se descarca smartfonu asta din 2000.”

Tarrrrr, deschid ușa, transpirată toată, cum sa bage firma în….

În fața mea stătea cel mai drăguț copilas „altfel”. Nu m-a vazut niciodată, avea cam 10 ani. Din păcate natura îl lăsase „setat” pe 6 dar în comparație cu mumă-sa, excela în toate.
Atunci mi-am dat seama cui ii vorbise ea la modul grobian.  Si turuia într-una de pe scară.

M-am aplecat spre puiul de om din fata mea. Slăbuț si zâmbitor.  Am întins brațele, i-am spus pe nume și „heeeei, am auzit multe despre tine, dar ți-am uitat numele, hai sa ți-l spun pe al meu dar la ureche, e secret”.

Copilul mi-a sărit în brațe numaidecat și prădătoarea din ușă a urlat mai tare ca ecoul lui Elena Gheorghe:
„Maaaaai diavolule nu sări așa pe Hapi ca nu-i plac copiii, o sufoci, nu vezi?”

(Deșteapta asta ma citește, mi-am zis, da pricepu pe lângă.)
Mi-a și scăzut tensiunea când am auzit ce scoate pe clonț.

Am lăsat-o pe ea sa mi-l barfeasca pe bărbat-su, poveste care nu ma interesa nici cât un vârf de ac și m-am jucat cu copilul. Când ea considera ca el „exagereaza” își rupea vocea în do major, copilul își acoperea urechile cu mâinile și stătea așa, nemișcat, pana am considerat că o anestezie cu lacrima lui Ovidiu nu-i strica musafirei mele.

Copilul s-a dus frumos la toaleta și am fugit după el să-l avertizez de animalut dar n-avea nicio treaba, mi-a spus ca e „momos” și apoi a făcut pipi. Maica-sa a mers la toaleta și-a urlat ca lupii, după ce s-o fi avertizat si pe ea?

Copilul mi-a dat la o parte statuetele când ne-am jucat cu mingea „acunde, face booooc”. Maica-sa mi-a dărâmat doua cutii (pline de chestii greu de strans) de pe mobila, cautandu-si țigările „unde naiba le-am trantit”.

Copilul mi-a arătat c-a vărsat cola pe covor, m-a luat de mână și m-a dus în bucătărie arătându-mi prosoapele de hârtie „adă, terg”.
„Sterg eu scumpule.”
„ Auti pui Cola?” ^ ajuti
„Sigur ca te ajut, e prea grea sticla pentru tine”.

Maica-sa a scrumat pe tot parchetul de-am avut ce sterge după ea.

La plecare, l-am întrebat dacă vrea să-i închei eu sandalutele.
„Aut-o pe ea. Eu pot sigul.”

No bine tu, merem, ( ardeleneste that is @gargbid), măi zăpăcitule, da nu-i dai pupic lu Hapi?

El, agățat în ușa, de clanta, nu zice nimic, apoi, cu privirea în jos, vine la mine, vreau să-l îmbrățișez, mă oprește cu amândouă mânuțele, mi le așează lângă corp și zice : stai, acum dai pupic. Și ma saruta frumos pe amândoi obrajii:

Hapi mai flumose ca ma-ma-meu.”

„Hai odată, lasa textele ca m-ai căpiat azi, zice amica mea”.

Draga… și tu pe mine. Nu „ma citești”, doar ai tras concluzia ca-s egoista, „nefamilista” și greu de prins = ciudată. Sunt. Dar cum să-i vorbești așa unui copil „normal” sau unui copil special?

M-a întristat și-am păstrat numărul în agenda ca s-apas pe roșu când mai suna, undele verzi nu sunt pentru ea.

Unele nu ne dorim copii ” pentru ca suntem egoiste si lumea se învarte în jurul nostru si vai, n-o sa stim niciodata ce-am pierdut, daca n-am născut”.

Altele “îi faceti”… ca să ce?

15 thoughts on “Un copil altfel

  • August 9, 2014 at 5:09 pm
    Permalink

    Pentru că e vorba de “unele” şi “altele” nu-ţi răspund la întrebare. 🙂 (dar n-am fost egoist :)) ).
    Adevărul este însă că nu ştii niciodată cum e până n-o faci.

    Reply
    • August 9, 2014 at 5:29 pm
      Permalink

      Asa e viata in toate privintele Max.

      Reply
  • August 9, 2014 at 6:12 pm
    Permalink

    prietena ta seamana muuult cu o prietena a mea . si ea din pacate are 2 copii si rabdare nici cat pentru unul. consecintele ( nu minore) se vad mai ales asupra celui mai mare care are mari probleme provocate de stress. din pacate sunt multi parinti incostienti si nepasatori.

    Reply
    • August 10, 2014 at 11:48 pm
      Permalink

      Asta e principala problema- amprenta pusa in primii ani de viata.

      Reply
  • August 9, 2014 at 6:58 pm
    Permalink

    Din cate cunosc, s-au scris pagini intregi pe tema asta. De la scenariile parentalitatii, la dorinta, respectiv nevoia de copil, la dragostea materna ce este sau nu instinctiva, unii chiar s-au pus sa scotoceasca prin psihanaliza maternitatii in incercarea de a gasi raspunsul. Cert e ca depinde din ce unghi privesti. Si cat esti de curios sa afli pentru ce ai adus pe lume pui de om, bonus fiind onestitatea de a-ti raspunde singur unor intrebari nu intotdeauna comode. E trofeu ? E validare a feminitatii ? E pretext pentru a obtine altceva ? E continuare a unui ” dat ” ancestral ? E confirmare a ceva anume ? E incercare de reparatie a unei copilarii nefericite? E pur si simplu dragoste, nu intodeauna stiut a fi manifestata ? Etc.
    Cunosc situatii si situatii. Una din acestea fiind a acelor femei ce i-au facut si apoi au ales sa-i lase. Greu de tot sa nu judeci. Incerc doar sa observ, cat posibil detasat. In fond, fiecare cu lectiile sale de viata.
    Uneori poti ” hrani ” pui de om cu iubire, chiar de nu le esti mama biologica. La fel cum Nilul hranea Egiptul. Paragraful asta e o metafora, se intelege 🙂

    Reply
    • August 10, 2014 at 11:50 pm
      Permalink

      Cred ca e pentru fiecare altceva, toate variantele sunt corecte in anumite cazuri.
      Am in jur si foarte multe exemple in care e dragoste, multa dragoste- de aceea ma intristeaza cand asist la exceptii.

      Reply
  • August 9, 2014 at 11:10 pm
    Permalink

    taman azi vii cu postarea asta cand in mine zace o revolta crunta si abia sta sa nu iasa (probabil ca pana la urma o voi transforma si in cuvinte scrise) la adresa unora … si altora.
    puii astia de oameni dau asa niste lectii frumoase. din pacate putini au ochi sa vada si minte sa inteleaga.

    Reply
    • August 10, 2014 at 11:51 pm
      Permalink

      Chiar dau niste lectii frumoase.
      Sigur ca sunt obositori, nu ma indoiesc de asta dar m-am intrebat cum se poarta cu el acasa daca la mine nu se poate abtine de la vocabularul de mahala.

      Reply
  • August 10, 2014 at 7:08 pm
    Permalink

    mă gândesc cum ar fi fost să strângă copilul scrumul maică-sii şi să-şi ceară scuze. 😀

    Reply
    • August 10, 2014 at 11:52 pm
      Permalink

      Ei, nici nu si-ar fi dat seama, copilul era un accesoriu.

      Reply
  • August 11, 2014 at 11:04 am
    Permalink

    E plină viaţa de astfel de exemple. Dincolo de textul tău, ce iar m-a binedispus, nu cred că vrei a sti de cate ori am primit privirea aceea de ”îngăduinţă” doar pentru că noi nu avem copii. Lasă că au alţii, după cum se vede

    Reply
  • August 20, 2014 at 4:53 am
    Permalink

    Tocmai de-asta nu vreau copii. Pentru ca rabdarea nu e una din calitatile mele si nu as vrea sa ajung ca una in femeile astea.

    Reply
  • September 5, 2014 at 11:21 am
    Permalink

    nu stiu dupa ce criterii se distribuie copiii, dar am constatat cu tristete ca unora nu li se potriveste meseria de parinte, nu trag cu ochiul la altii daca le lipseste imaginatia si nu au timp sa-si ofere decat lor bucurie. sau poate ca-s eu exagerata…

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *