Uite, acolo afară e Lumea și în Lume plouă…

(ce face cu timpul tău un bebeluș care doar doarme și mănâncă?)

Ora 5 dimineața. Căpșunel se foiește, pufăie și își dă câte o palmă peste nas, peste gură, până prinde degetu. Îl suge. Casc ochii, îmi amintesc în ce serial sunt. O aud pe mama fornăind ușor, dincolo. Cred și eu, de la atâta căldură ne-am strâmbat ca ceara, apoi ne-am repliat. Mai am vreo 15 minute până începe să plângă și maxim 20 până urlă de foame. E timpul pentru supliment.

Ah, azi noapte la ora 2 l-am luat în păturică, l-am pus pe masă în bucătărie și am încălzit supa. Peste zi am mâncat doar o dată. Aș face orice să evit mâncarea (pe-a mea, nu mi-e foame deloc!!) să evit citirea prospectelor (de la cântar, sterilizator, montat batista de nas, pana și pulică de termometru are prospect!) să evit să mă mulg, să evit să văd liliecii cum înfloresc zilnic, noi, sub geam ca să mă facă pe mine să plâng…

Iau laptele, iau bebe, zâmbesc ca să știe că orice s-ar întâmpla în Lume poate avea încredere în mine. Căpșunel se uită o clipă cu-n ochi la sticlă și cu unu înspre nas, îi cânt, îl strig pe nume și gata, nu mai seamănă cu Ryan Gosling wonky eyes. Mă dor țâțele dar mă dor degeaba. Cât mănâncă el, placa mea de bază începe să ardă informații. În fiecare zi setez dimineața ce am avea de făcut – eu și mama.

Apoi țin bebe la râgăit, uneori vomeaza și atunci ritualul de curățare se prelungește. Și ce dacă e 5? Se face 6 și mama se leagănă în ușă și zâmbeste: dă-mi bebe și dormi. Cât a mâncat?
Fug la caiet.
19, 20 70 ml vomat 5 ml
22,40, 80 ml
……………..
Predau copilașul și alunec lată, aș dormi și pe câmp. Nu, noaptea nu dormi la început, cel mult veghezi! Fixez ceasul la 2 ore. Ei bine, în acele două ore poți să mi-l aduci pe Dave Gahan să-mi facă striptease sau masaj că-l împing de pe balcon.

Trezit după somnul sfânt, urlă bebe, iau într-o mână cafeiu și-ntr-alta bebe și ne hidratăm.

Sunt nespălată. Oare aseară m-am spălat pe dinți? Îl predau lu mama pentru ritualul înfricosător de plimbare în urma căruia, dacă nu se râgăie, vomită și tu scoți cântaru de sub pat și mai iei o dată caietu:

Ieri
5.00 80 ml (s-a căcat de 2 ori, în sfârșiiiit!!!!! notiță buuuuni)
Supliment sân
Vomat 5 ml

Alaltăieri
80
90
Nu a vomat deloc!!

Sunt nespă… îmi crapă oaselede durere și mă simt anchilozată rău.
Mama e cu El la geam:
– Uite iubirea lu Buni. Afară e LUMEA! Daaa, auzi mami, nu este tabără pentru bebeluși? Nah nu plânge, nu, nu, nu nu te trimite buuuuni.

Stau chircită pe colac și râd când o aud pe mama. Mai trântește câte-o poveste cu Scufițe improvizate și mă mai imită pe mine cum vorbesc germană până ne îndoim de râs. Râdem tare tare din orice. De la oboseală/
De plâns, plângem separat.
De frică probabil.

Mă spăl pe cap, pe sâni, mai feresc incizia, mă spăl și mă badijonez și mă mulg și mi-e sete și mama vine c-o tavă cu mâncare. Orice știe ea c-as putea înghiți. Mă chinui să mănânc.
Azi trebuie scăldat Căpșunelu. Să ies să fac ceea ce alții numesc Piața. Profi. Auchan.
Mănânc și-i citesc, mă întind lângă el și-i citesc ceva. Mama pleacă la biserică sau la vreo programare.

Se trezește. Pregătesc laptele și cafeaua, încă nu le-am confundat. Pfuuui, bebe murdar și cu miros de bășina calului (e o ciupercă sau ceva plantă la țară i se spunea așa) îl dezbrac repede. Să nu uit să pansez buricu și… bebe îmi caută sânul. Pe obraz cu gura deschisă. Atunci îmi prinde și buza și trage. Atunci, murdară și eu de caca încep să plâng de mila și de dragu lui. Cum am trăit eu fără tine?
În sfârșit, vede că nu-i rost, la robinet cu el, spălat, schimbat, ce atâtea fasoane. Sting îi place Sting și piesa aia Mon amie la rose și Corbul în germană și să mă pișe când dau cu șervețele reci așa ca mai bine-l spăl la chiuvetă. Mama încălzește servetelele cu suflarea ei. Ce nu fac mamele? Habar n-am avut…

Trebuie să mă relaxez, mi-e pulsul mare, nu pot dormi oricum… fug până la mall că acolo e hipermarketu. Apoi de 3-6 ori pe zi-noapte îmi fac timp de blog, FB. E activitatea care mă deconectează total. Sunt străini pe care-i simt mai aproape, parcă ei mă cunosc mai bine ca restul – cei care mă văd destul de des.

Mi-e dor de prietena mea. O sun. O sun pe naiba, îmi propun dar n-o fac deși mi-am promis ca nu devin așa.
O să-ți revii la normal în câteva săptămâni, îmi promite cineva în care am încredere.

Îmi dau seama că mi-e dor să flirtez dar nu am timp. Virtual cu o persoană. Repet, n-am timp.
Vigantolul!!! I-ai dat vigantolul?
Acu. Am uitat
Mă sună prietenul meu. Ce să-ți aduc? Tifon, seringi, mănuși, sonda pt aspirat, apa de mare… nu mai pot gândi. Adu-mi de toate.

Plânge. Rar. Îl iau în brațe. Apoi mâncam. Am scris o postare, Doamne, ce bine ma simt!!! Interacționez. Lu Hani nu-i plăcea, credea că flirtez sau că scriu acolo despre cei apropiați, despre relații, rude, prieteni în detaliu dar eu nu fac asta. Știu unii. Scriu mai mult pamflete.

Vine Preotul. Mâncăm. Cu el pot mânca. Îmi scade și pulsul. Ne citește ceva frumos și Căpșunel scoate un pârtz. Preotul râde. Vreau să i-l dau în brațe. Râde și mai tare și-mi spune că se teme de el că Doamne ce micuț e, lasă, la botez. Apoi o întreaba pe mama dacă are nevoie de ceva, orice, că lui îi merge mai bine acum și dacă avem nevoie… Nu, acum ne e bine și nouă, ne-a ajutat Cerul de când cu bebeul.

Îmi aranjez hainele. Sortez pentru spălat. Ale noastre, ale lui. Mama fierbe apa și face tocană. Ne mai sună unu, altu dar totul se prioritizează.

Dar pe net cum ai timp? Păi e singura poartă spre lume. N-am timp să ies. Sincer nici nu vreau, pana ies cu el. Și vremea e urâtă încă. Pe blog e celălat Eu, fără mari griji, acolo sunt vitează și puternică și frumoasă și mă pot oglindi cum fac toți, cum vor ei să se arate lumii, cu orice oca.

Aș fuma dar mă simt vinovată.
Nu am fumat în sarcină și nici după. Dar aș fuma.
Aș ieși cu un amic dar e ocupat. Cu cineva care nu știe ce viață am eu acum nu vreau să ies…

Mă strigă mama. E timpul să mergem în lume.

Căpșunel stă erect și înfometat și-mi suge obrazul. Eu îi spun:
Dincolo de geam e lumea și-n lume plouă dar când se oprește, te duc s-o vezi. Lumea are flori de liliac și…
Și o veveriță, strigă mama, ia uite-o!
Așa. Și crengi multe. Și un aer mai rece ca un fel de iubire care trece repede, te atinge, o să vezi tu, poate lacrimezi…
Are-o bancă și acolo stăm noi și suntem în Lume. Parcul, eh, ăla deja e Lumea Nouă, vezi tu săptămâna viitoare.

Mama îl schimbă, eu adun gunoiul. Pansat buric, dezinfectat, oarecând parcă l-am și scăldat Da, da, eu în slipi și în sânii goi de m-ar fi văzut vecinii așa cu ciufu nepieptănat și cearcăne, urzici și o mătură-mi lipseau… Curgeau apele pe noi la 24 de grade.

Acum e în săculețul lui și coborâm scările cu emoție. Mergem în Lume și el face ochii mari mari și ascultă ciorile și adoarme imediat!

Multe altele mai facem. Nici pe jumătate n-am redat, suntem ca o casetă veche derulată veșnic de pe o parte pe alta. Cum naiba fusese o viață înainte?

Să mor și nu o mai vreau fără el! Chiar dacă era mult mai ușoară. Ușoară și tristă, c-așa-i viața oricâte ai avea, oricine ai fi, oriunde ai merge…

Ne întoarcem și bebe smiorcăie puțin.

– La munte. Timitem bebe la munte, zice mama în timp ce-l pupă pe-obrajii roșii. Avem plăsuță pentru bebe, de la Cora, daaa, punem merinde și timitem la munte în excursie, două zile, bine? Căpșunel e la ea în brațe și face mutrița aia involuntară, de plâns.

Nu, nu, nu trimitem bebe așa ulât milositol că nu-l plimește nimeni în tabără.

Mamă, nu-l mai alinta, strig eu din baie. Dă să-l schimb.

Îl iau în brațe. Iar mutriță.

Nu, nu te chimbă maaaami cu alt bebe, oricum nu vlea nenea doctoru să te ia înapoi, pap bebe mic.

N-am ce-mi face. Nu mai sunt eu, poa să zică lumea orice. Lumea e afară și noi, deocamdată înăuntru, protejați de ea.