La înmormântare, păstrezi tradițiile!

La înmormântare, păstrezi tradițiile!

cimitir Mortu târomea-n sicriul din lemn alb în care-l puseră ăi de la pompe funebre.

Oglinzi acoperite, toate ca la carte, să nu ne vâneze strigoii, nu ș ce pătură era întoarsă, eu plângeam că-mi era milă de cum bocea tătăișa. Și cam așa, m-am dus la înmormântarea aceea că n-am avut ce face dar zău că numai la… așa, cum zic. Fusei.
Intră și Hani dacă vede că nu mai ies 25 de minute. Că prin curtea casei, în afară de găini isterizate și tăvi cu pahare pline de pălincă, așezate pe măsuțe, mare lucru nu era. Îi spusesem dinainte că la noi se face protocolul câteodată descoperit, mai ales la țară, cum cred și cum consideră rudele apropiate.
Mă duc spre Hani, în capul ușii, între timp trece pe lângă noi fratele mortului, îl condolăm.
– Poți să vii că nu arată rău, chiar nu arată și apoi e pus un voal ca o perdea, nu se vede chipul,  încerc eu să-l încurajez pe Hani care prefera probabil să vadă cum arată fântâna pe dinăuntru, dar nu mortu!

Pe atunci, ne conversam mai mult în engleză dar Hani prefera româna decât engleza lui de Chenbrigi.
– Bine, viu acolo, dar ce trebui… spui ceva către uameni?
– Nu, tu numai te uiți trist la oricine și spui îmi pare rău dacă vine cineva la tine să te pupe sau întinde mâna. Că așa se face la sat și dacă nu te cunosc, ei vin.
Intră Hani, c-o mutră de cal proaspăt potcovit

Ca să nu se ducă direct la căpătâiul mortului, unde-i vedea pe toți că merg să se uite ca la muzeu, el se duce la oglindă. Și odată trage Hani al meu leveleandra de pe oglinda cât un juma de perete și începe s-o împăture frumos, ca să ajute, cine știe cine-o fi aruncat chirpe de s-a agățat acolo, nu frumos…

Read more