Let-s sforăim!

Let-s sforăim!

Stau în fata pavilionului, tremurand, îmbrăcată preț a porter: halat cu puchitei, pantaloni S Oliver- vi se pare doar c-ar arata ca pijamaua, bocanci albi. Într-o mana țin cafeiul de 2 lei extras din aparat și-n ailalta îmi tremura țigara.
„Mno da sa fumezi, văd ca poti” lansează cheliosul acneic ce matura frunzele.
Cum juma de sânge îmi fuse extras, răspund cu partea irigata din creier:
„Auzi nene? Mi-o amorțit on dejet, nu-s moartă.”
2 brancardieri izbucnesc în râs.

Intru în camera și „bunica” vrea neapărat sa mananc dovleac, sa „fac ruji în obraji”. Știu de ce mă alinta „bunica”, trece vizita și ma întreabă: „auzi da nu mai dansezi oțîră? Că ashe dans frumos n-am mai văzut, numa de-alea de-ș arată tâtzele p-ăla, cum ii zâce, unde șede Măruță”
„Diseara buni, c-acu mai avem diverse de făcut, unu intra, altu iese și ma tem ca m-or transfera la spitalu 9”
„Apoi io nu stau aishea fără matale ca tare draga îmi iesti. Internarea asta n-oi uita-o câte zâle mai am.”
„Glumesc bunica, îți dansez diseară.”

Read more