Revelioanele si sarbatorile mele șocante

Revelioanele si sarbatorile mele șocante

ou mare de ciocolataPrima dată când m-aulăsat ai mei singură acasă de Revelion aveam, cred, vreo 14 ani. I-am asigurat cu succes că o să stau bulbucată la televizor, nu răspund la ușă și dacă e ceva sun la vecinii de la 1 c-aveam telefon fix. Plus că-mi lăsase vecina cățelu pechinez să-l îngrijesc că și-așa, n-aveam ce-mi strica prin casă, bradu se lipise de caloriferu de care era legat, globurile stăteau în aer, câteva bomboane cazuseră jos.
Bucuroasă că-I cuminte și că molfăie acolo staniol, m-am pregatit de rev că citeam cosmopolitan pe-atunci.

Mă pregătiem de dimineață: am ascuns un vin amărât pe care-l numeam șampanie, l-am traficat de la o colegă pe care-o tot amenințau părinții că cer certificate de virginitate si-acu asta devenise aproape alcoolică. Mi-am ascuns în dulap (bad idea) vreo 4 țigări, apoi, speriată de capre și de artificiile pe care le arunca greșit vecinu beat – la noi în balcon- încercam să par veselă că rămân în sfarsit doar eu.
– Sigur nu vrei să chemi colegele?
– Nuuu (că ne certasem că una o iubea mai mult p-ailaltă în săptămâna aceea și-mi jurase înainte că eu sunt cea mai bună prietenă).
– Vreau să mă relaxez.
Când a auzit cuvântul ăsta, tata săracu, muncitor simplu si țiitor la gospodărie, și-a și văzut apartamentu dărâmat și a întrebat-o pe mama daca ea crede că…

Am închis ușa după ei ca eclipsa.

Read more