Retrospectiva luminației la bietu tata

Sunt sigura ca mi-ai fi apreciat umorul spumos, numai ca habar n-aveam de el pe când trăiai. Încă hoinărean spectaculos de habarnistă si zadarnic aproape fericită – prin Orient.

Ma simt foarte ciudat cand vin la mormantul tău de ziua mortilor. Uit sa spun toate cele, sa fac cele cuvioase, sa murmur cuvintele si rugaciunile potrivite. Dar ma bazez pe ideea ca voi aveti circuit deschis acolo sus pe mereu-inainte-no time si noi avem grija de mormant macar de doua ori pe an.

In plus lucrez aproape, cand n-aveam cu cine fuma, de suparare, la tine veneam sa hohotesc. Ei, ca nu plangeam dupa tine, asta n-ai cum sa fii sigur.

Dar e hilar  sa stau acolo si sa pretind copilului sa fie cuminte, fix de Luminatie, ca sa nu-i deranjeze p-ailalti, ori sa ii spun mamei sa nu mai ude florile cu sticla aia de plastic pe care scrie Neumarkt.

2019 de ce n-am venit?

Am venit, tata dar vezi tu, asa-i aici la voi in orasel, c-ailalti aveau placa si daca s-a intors fii-meu cu spatele sa se joace cu petalele florilor deja puse, eu am uitat ca nu acolo trebuia sa lasam ghivecele.

Read more