Trei cartofi, o altă prietenie și poze de la Cluj

O mai lălăi pe la birou cum pot și-nspre final de mijloc de program mă clipocește uatzapu: ejti în oraj dache vrei plimbare sau agiut cumperi ceva paiață?

Crăcănată az i never was before, jur, mai trag de program și apoi cobor, adică salt scările. Pe trecerea de pietoni mă depășesc, printre alții, o piticanie bucălată și dulcică ce abia învață să meargă și-o bunicuță nădușită în pantaloni de piele.
Până ajung în piață mă trec toate înecăciunile iar balena din mine (în loc de femeia) se face albastră.
Pe-o bancă stă el c-o gentuțăneagră cu pătrate albe care sclipesc la soare. Am cumpărat-o împreună acum doi ani de la Zara parcă.
Îmi sheruiește o privire plină de milă, am observat eu că nu prea suportă să mă vadă atât de bombastic de frumoasă, capabilă să ocup două scaune în autobus și adesea cu nervii alăturea, mai sensibilă ca oricând .
– Gătești astăzi?
Suspin înfometată. Pe la ora asta am niște arsuri grozave, de-nghit gavisconu ca pe leurdă, un strat de salata apoi asezonez cu antiacide.
– Nu. Îmi trag nasu. Astăzi e o zi în care nu simt că pot găti.
– Vrei se mergem se te mănânci ceva?
Mă scarpin interactiv în timp ce vorbesc, nu, nu pot ingera nimic acum.
Ca și cum ar avea un secret, se apropie de urechea mea și întreabă:
– Vrei trei catofel? Ame fecut cartofel și am gândit che dache întâlnim aduc și ție se menânci cu salate sau oo numai se cureți șalele (coaja).

Citeste tot ▶