Declarația 604 și palatele țiganilor

Declarația 604 și palatele țiganilor

made in romaniaCând ai un mare necaz, nu vine singur, de obicei necazurile-s anxioase și pe bune, decât Anxiar mai bine nevroză ori criză somatică, ascultați-mă pe cuvânt. Și unde domle să le faci astea, pe-ambele, așteptând al doilea tun al vieții de azi pe alaltăieri?

La CAS, ați ghicit!!

Trec pe la Catedrală, îmi zic: astăzi nici de mă amenință că mă închid în închisoarea Edicule și mă dezbracă de horțopele, nici de mă declară Mustafa-aga haină, ca pe Brâncoveni, astăzi eu sunt ca o floricică de primăvară. Apropo, anul ăsta n-am văzut ghiocei.

Și e mai probabil să fiu declarată hienă, dar deja sunt subiectivă.

Ajung la Casa de Asigurări de Sănătate, mi-a trecut așa, un curent electric pe sub o sprânceană tatuată când am pus amprenta pe PUSH pentru numărul 235 de la camera B numărul… după care m-am așezat frumos la rând. Ba chiar am găsit loc lângă un nene cu-n rozar fosforescent. Îmi prindea bine, că se schimbau numerele acelea roșii ca semafoarele-n Cairo. Așa că din când în când mă mai uitam la rozar să-mi recapăt vederea pentru c-a fost nevoie de o perioadă ca să descifrez eu, cetățean relativ drept și perpendicular cu viața în capitalism, cum trebuie urmărite numerele acelea.

Observasem că vrea nenea cu rozar să mă lase în față, că el avea să vadă di șe nu io făcut o injăcție lu nevastăsa ca doară sîgur că asigurat so dus cu bani, nu cu chietre, c-are numa la fere si-atunci cu bani, leo scos. Cum să nu șie asigurat? Da dumniata domniță?

Read more