Prințesa urbană- am să te țin în brațe… *concurs incheiat

Prințesa urbană- am să te țin în brațe… *concurs incheiat

printesa urbana_carte de suflet

Dupa ce-am citit cartea Ioanei, m-am gandit sa scriu repede cateva cuvinte, o prezentare, ceva simbolic, sa nu-mi sară in cap mari critici cu 10 bloguri sau 15 trolleri pe care eu oricum i-as considera mai tâmpiti decat posibil as fi putut fi chiar eu, odata, candva. De fapt n-am timp chiar acu să mă cert iar daca e să ne batem în argumente, iarasi, am nevoie de timp. Si nu-l am. Si trolerii ceia nu prea folosesc argumente si că-s proasta, grasa, slaba ori c-am uitat un punct pe blog, mă cam lasă… Ice.

Dar am dat totusi un search pe google, sa „iau pulsul“ primei carti scrise de Printesa Urbana. Ultima data cand am facut-o, am luat si tensiunea, cu-n aparat de-ăsta nou si pâna i-am dat de cap, era sa-i cangrenez mâna omului de-atata strans la manșeta.

Si-am dat de miturile urbane. Si de oamenii care scriu pe bloguri. Si scriu comentarii. Si au un vocabular bogat. Si pot sa descrie o carte bătându-se-n stilistici si-n ortografii si-n punctuatii si-n fenomene lingvistice, fiecare cu ce-l doare, cum ma tortura pe mine (scumpa mea) profa in liceu. Pentru că Olimpiadă. Daa, am scris asta ca sa stiti c-am fost la olimpiadă si uite, cine stie ce punctulete si asterixuri si virgule lipsesc acu. Asa.

Spuneam c-am vrut DOAR sa descriu cartea Ioanei Chicet Macoveiciuc -o sa te tin in brate cat vrei tu si inca o secunda.

Dar cand am spus asta cu voce tare; pentru că mă mai ia valul cand gandesc ce transpun în abcd- consortul m-a întrebat daca vorbesc cu el sau cu mâtzul si s-adus sa se culce. Si-n cuvinte putine, am sa redau impresia mea despre carte,  ca sa-mi ramana putin loc si „pentru altii“.

Totusi sa incep cu o chestiune mica, micăăă. Pramatiilor agitatori ai națiunii, voi, care scrieti pe diverse bloguri si neplacuti vesnic invidiosi comentatori, fui si eu pramatie! Stiti cat mi-e de usor sa scriu un text pe blog? Ah, pai da, de-aia mi-e usor ca uite, nu il dedic lui Pruteanu si n-a venit momentul acela in care-l scriu absolut perfect, cu diacritice, stelute, cap, coada, ovul, spermatozoid. Imi curge imaginatia pe tastatura precum rimelu in ziua de Luminatie!

P.S: eu scriu fara diacritice, nu Ioana!

Voi stiti cat e de greu sa scrii o carte? Dar un roman?

Read more