Cazare la Băile Felix

Cazare la Băile Felix

anthimos pensiune felix oradeaDeși nu sunt datoare oarecum cu această explicațiune doresc să…

Stimați cititori. Nu scriu articole părtinitoare dacă mie nu-mi place produsul sau nu mă simt bine cu un anumit serviciu. Asta așa, ca să nu ne simțim trădați în amoare. Dușurile acelea cu hidromasaj-bulbuci sunt grozave.

Nu căutați cuvintele în Dex.

V-am spus, mi-a plăcut la Anthimos pentru că e o pensiune de lux. Simplă dar sofisticată.O recomand cuplurilor. Au paturi excelente!

E aproape de Aqua Park și fix acesta era scopul vacanței. Șederea la Anthimos a fost la fel de plăcută anul trecut. Se observă întreținerea continuă a unității de cazare.

N-am pus poze de acolo dar acum vă arăt toată pensiunea, serviciile. Apropo de servicii, sunt doar vreo 3 băieți, super amabili, pe bucătar nu știu dacă l-am văzut, v-am spus c-am consumat vin, în secret. Evident, există cineva la curățenie, o domniță sau două.

Iar patronul face mai multe munci, adică nu mi-a părut c-ar ședea la un birou să dea ordine: face muncă de recepție, contabilitate, își primește oaspeții, se ocupă și de sala pentru conferințe, furnizori, etc. Plus familia. De foarte multă vreme aș fi vrut să scot ceva din capul unora: ideea că e bine și ușor să fii Patron în România. Nu e. Câteodată nu dormi noaptea și nu pentru c-ai furat ceva ci pentru că te apasă statul cu biruri iar dacă n-ai pile, te caută și de bătături în talpă.

Stați voi, ăștia mari cu firme construcții și transport, care monopolizați piața, că nu vouă vă plâng de milă.

Marea mea plăcere: micul dejun. Demult n-am mai găsit așa un mic dejun la o unitate de cazare.  În plus am avut noroc, noi eram matinali, ne-am adunat tot grupulețul într-o sală elegantă, eu la 8 eram leșinată de foame: de la ceai și capucino-cafea plus cereale și dulcețuri până la zacuscă făcută în casă, vinete, omlete și ouă ochiuri, găsești de toate.

Doamne, îmi amintesc cum mergeam eu cu mami și tati la Poienița în Felix, n-aveam bani de Crișana, Crișana avea parcă uși glisante, o raritate atunci. Intram și ieșeam de câteva ori doar ca să-i văd pe cei despre care eu credeam că-s niște bogătași, poate erau. Îmi era frică să nu mă scoată careva afară, mă plimbam puțin prin hol, mă minunam de parcă ajunsesem acasă la Prâslea. Eram fan atunci, încă credeam în mere de aur și-n mărul blestemat al Evei.

Read more