Ochiul lui Horus

Ochiul lui Horus

ochiul-lui-horus

Q Există un singur Obiect de care nu m-aș despărți niciodată de bună voie și pe care nu l-aș dărui pentru nimic.

Şederea în Egipt, alături de mama ei, a fost o dulce recunoştinţă faţă de puterile cosmice în primul rând şi, evident, faţă de Hani, pentru că-i făcea acest cadou necerut Valeriei. Fusese un concediu plăcut, relaxant, fără griji. Acum i se părea c-a îmbătrânit şi-au trecut veacuri. Ce simţise atunci şi ce trăia acum? Hani a ales un hotel impresionant în Cairo, au stat câteva zile, zile în care Ioana a râs cât în alte luni laolaltă.
Hani urmase cursuri şi totusi reţinea exact numai ce auzise de la bunicii fetei: gimineaţa, vraişte, câinile (câinele), laolaltă, tustrei, îţi şede bine. Culmea, acestea le trântea corect, fix în momentul inoportun. Mai încercase să învete de pe CD-uri, eşuate experimente: intra în «curva» în loc de curbă, mergea la «cur» – pentru momentele de relaxare petrecute „la cură“ prin câteva staţiuni din România.
Iranianul nu înţelegea ce este sindromul Asperger înalt funcţional.
Mergeau pe stradă şi el exclama:
– Ia uite, ce frumos apune soarele printre palmieri.
Mama Ioanei îl întreba simplu:
– Unde, Hani?

Read more