La manichiură în centru

La manichiură în centru

unghiiCâteva luni s-a ocupat de unghiile mele o prietenă. Și au arătat splendid.
Apoi am vrut să dau jos gelul și să rămân cu unghii sănătoase și naturale pe când depun icrele. Deși nu cred că unghiile sau țâțele false fac din femeie o mami mai nevrednică.
M-am programat la manichiură undeva în centru ca să fie aproape de birou. Poate am noroc și găsesc pe cineva care mi se potrivește. Prețul bun, salon mare, curat. 35 roni mani, 40 e pedi. Clasice.
Intră burta, intru eu, mnă ziua, am venit, scot sticla cu ceai, m-așez comod în fotoliu, pun lăbuțele pe masă. Simt că bebe se ridică și el în picioare, stomacul mi se lipeste de esofag și vezica pâlpâie nefericită la locul ei.
– Mă scuzați, am nevoie la toaletă.
– Lilianoooo, nu intra la baie c-are o urgență clienta meaaa!
(wtf?)

Mă înroșesc toată, ce stupizenie, vorbe de grădiniță. Liliana mă privește sceptică, așa cum privești o clientă sau o pacientă nouă despre care nu știi va mai reveni la tine sau nu? Că dacă nu, n-are rost să dai energie să te porti frumos. În plus, nu mă scap pe mine doar pentru că-s gravidă. În orice caz, nu acum.

Revin la măsuță. Fata care-mi face manichiura manevrează ustensilele dur, prin smuciri. Îmi apasă stratul cornos și împinge cuticulele puternic și repede, disconfortul apare imediat. Jur că eu curăț cartofii mai blând, cum să scrijelești așa niște unghii?

Încerc să mă relaxez, ceea ce mi se pare deja o problemă. Până acum manichiura, pedichiura și orice pas în salonul cosmetic erau echivalentele unui fel de spa. Mani-spa, pedi-spa, sado-maso-spatulacuceară. Mă relaxam și mai schimbam o vorbă.

Read more