Gradinita in vremea coronavirusului – eu merg, voi?

Am fost la ședință. Prima mea ședință, cu părinții dacă  n-o pun si aia de la țară, de acu 15 ani, când s-a strans în Vale tot satu că s-a dușmănit părintele vechi cu Părintele nou pentru data la care se preia Casa Domnului. Preastresatul țârcovnic era la mijloc, că nu știa cine câstiga.

Îmi amintesc c-atunci, popa cel vechi si roșu-n obraji ca un măr Ionatan, ținea o predică despre răbdarea lui Iov. Popa cel nou, Ion, a înțeles că-i spune lui că-i plin de bube, de acnee si prea tinerel (studiase si filosofia) si e cazul să mai aștepte până va sluji. Cântărețul, care nu știa a cui tămâine o s-o aprindă de săptămâna viitoare, se tot întorcea cu spatele si se uita la sfanta biserica, făcand 2-3 pasi.

De fapt trăgea săracu din flaconu lui de pălincă, să-l țână curaju.

Până la urmă, au slujit o vreme amandoi, că unu avea pilă la primar, de-a crescut in sat si taxa pe mort, bașca, li s-a asfaltat și drumul, deci n-a iesit nime-n pierdere. Si a avut si cătunul ce povesti despre fețele bisericești si cum se luaseră ei la treipăzește după Liturghie.

Dar la sedința asta nu a fost așa, nuuu, regulile sunt care?, pardon – clare.

Dacă pentru o sedință de partid ar trebui să-ți pui cămașa curată, la cele de mămicuțe, puteti merge cu pete. Ghidușia asta te face să pari mai serioasă, implicată și isteață. După ce primele doamne  s-au prezentat, a venit rândul nostru să ne descriem, intr-un cuvânt, odraslele. Ne-a luat așa pe toate c-o muțenie de parcă inventam arta filmului mut. Ca să tai panglica, am zis c-al meu e hiperactiv. Adică absolut grozav pentru el, ganz normal pentru Deutschland, nici n-apucă să plece, că deja are de-unde veni. Aglutizant pentru mine,  mi s-ar lipi si vodka de globule in toiu iernii dac-am avea unde iesi la un târg de Craciun. Și cu cine!

Read more