Dragostea – cu poalele la vedere

In zilele noastre Dragostea – Regina printre stele, Madona perfectă – pe care o îmbrăca în stihuri Eminescu  nu mai există. Daca îi zici uneia ca pielea ei e ca marmura albă , îti trânteste o geantă între omoplați, se pune pe plans si fuge la Farmec sa-si ia autobronzant.

Ia, încearcă să-ti inviti iubitul în „codrul cu verdeață“ așa, din senin. Daca nu e zi de meci, o sa-ti spuna ca trebuie s-o ducă pe maica-sa la analize sau trebuie sa-si plateasca amenda de vineri pentru depașirea de pe linia continuă. Cumpără el verdeață din obor cand iese de la munca si vă vedeti voi mai incolo.

Zambetul suav care te secera de pe picioare a fost înlocuit cu aroma de la Bvlgari care-ti mută nasul, parul mătăsos care te îndeamnă sa îl mângâi s-a umplut de accesorii Meli Melo si spuma Wellaton care-l tine țeapăn ca p-o mustata de holtei. Corpul unduitor pe care-l asemanau poetii cu salciile si-a preschimbat rășina în silicon înalt coeziv.

Barca Lui -trebuie sa aiba niscaiva cai putere iar Lira ei necesită o epilare perfectă ca nu cumva sa fie procesată imaginea prin operațiunea „compară cu fosta“ si să se piarda puncte. Punctele pot însemna revelioane pe care le petreci cu cineva, Paște în care găsesti iepurasul la ușă sau chiar… o verigheta si un bax de scutece.

Nu-mi spuneti ca „Dragostea“ e ce a fost odată. Daca stiu ce a „a fost odata“? Stiu… din povestile frumoase spuse de bunici, din ghicitorile bătrânilor, din roșeața unui obraz, din poezia lui Eminescu, din proza lui Călinescu, din cantecele lui Tudor Gheorghe, din filmul Liceeni, din cărtile cu Cireșari si din primul bilet de iubire pe care l-am primit în generală, când disecam broaște la atelierul de bio.

 

Cineva  a spus într-un comentariu că singurul criteriu pe care ar trebui sa se întemeieze o căsnicie e dragostea. Da, dar care dragoste? Dragostea-pasiune? Dragostea- am fluturi in stomac, sunt nervoasa, ma doare burta cred ca-mi vine ciclul, oare sunt îndrăgostita de el? Dragostea-anxioasă? Daca nu ies eu în seara asta, poate se cupleaza cu Corina… Dragostea egoistă… sau dragostea-iubire pur si simplu care trece atunci când sarim din pat si vedem cutia postala a apartamentului închiriat plina de facturi scadente? Cum recunoaste un tânăr iubirea, astazi cand teoretic te poti îndragosti de orice fiinta machiato-fermecatoare cu sânii la vedere? Dar o tânară care si-a petrecut weekendurile din ultimii 4 ani din viata prin cluburi?

 

 Nu spun ca nu mai exista iubire dezinteresată. Spun ca e foarte greu sa o recunosti , sa o accepti si sa ti-o asumi. Vezi atat de multe în jur încat esti mereu tentat sa te compari cu x, cu y . Presiunea societatii e atat de mare – în directia achizitionarii de mijloace materiale – încat devine valoare persoanală. Nici nu mai stii cine esti, te definesti prin ceea ce ai si iti faci planuri în care urmeaza sa cumperi si sa produci diverse.

 

Partenerul devine si dânsul un mijloc, un coleg care te ajută sa împingi bolovanul pe muntele lui Sisif. Cum stii daca ai ales bine? Asta vezi pe parcursul milelor. Daca atunci cand ti-e foarte greu el sau ea te lasa sa te sprijini pe umeri si iti preia povara , atunci da, ai ales bine… nu contează câte case aveti, ce masina sau câte credite.

Daca partenerul te minte si te lasă singură cu demonii tăi sau te trateaza fara respect în mod constant, nici nu mai are rost sa te îngrijesti, bibilesti si sa-ti faci manichiura… pentru ca bolovanul împins de voi o sa-ti cadă pe degete mai devreme sau mai tarziu.

 

Văd că mulți se căsătoresc (încă) din iubire, dar putini stiu sa deosebeasca iubirea de un… deranjament stomacal.