Era cu mine când nu putea vorbi cu tine

Era cu mine când nu putea vorbi cu tine

manechine in vitrinaCel care acum e cumințenia satului. Și sfrijitul cu care nu te-ai fi văzut măcar stând cu degetele în aceeași cutie cu popcorn, la Cineplex. Și cel macho cu-n vocabular bogat care scrie pe site despre adevărata bărbăție. Poate și femeia aceea frumoasă pe care-ai întâlnit-o sau cu care te-ai împrietenit în urmă cu două săptămâni.
Da, te-am auzit și astăzi în troleu cu vocea scrijelită de durere, de mine mi-ai adus aminte, de el-ul meu care nu putea vorbi pentru că era la ea. Sunasem în momentul inoportun. La douăzeciuri, de când libertatea e confundată cu libertinajul, moda e adesea invitația de-a dezgoli iar buzele s-au umplut de sărutări și s-au golit de cuvinte, atunci suferi cel mai tare, atunci percepi moartea ca fiind eliberare de durere. Că oricum Moartea, la vârsta ta, e doar un cuvânt, o întâmplare despre care ai citit undeva. A dispărut unul, aha.
Dar tu mori în tine, simți, Iubi nu e la Andrei, nu e la fotbal, nu, el e la mine. La cealaltă.
Atunci tu nu ai multe apărări și nici n-ai învățat destule: nu știi pansa ca să nu te simți atât de schingiuită și nu știi compensa sunându-l pe bunul tău prieten. Numai o femeie ușoară ar face asta. Numai că au și femeile ușoare virtuțile lor.
De multe ori, au fost și ei la tine, i-am sunat, am simțit imediat în voce, am auzit în aer chicoteala, tremurul iubitului care învață să-și mintă chiar și instinctele. Credeam că are una ce-i lipsește celeilalte, așa-l scoteam pe el curat mânjindu-ne pe noi.
Facem la fel, da, noi două. Ne-am comportat exact așa.  Crezi că numai tu, tânăra fată ostracizată ai pășit cu stângul în modernismul lumii cosmopolite care te macină? Îți oferă de toate ca să vezi că nu-ți permiți nimic!

Read more