insomnie

Simptome și neplăceri într-o sarcină târzie

Simptome și neplăceri într-o sarcină târzie

gravidutaAm ales un titlu mai aburit ca să fac referire la perioada cuprinsă între: momentul sincopei fiziologice în care începi să vezi blurat 6 linii în loc de două pe testul barză și momentul crăcănării fără anestezie prin vreo sală pentru delivery children.

Pentru că anestezia este pentru mămucile slabe de înger. La fel și binecuvântata cezariană. În sfârsit,  nu vrem să fim toate eroine așadar am stabilit deja gradul de sfințenie pe care-l voi numi în alte articole pompos: plan de naștere. Cu el mă simt  eliberată spiritual. Liberă să experimentez simptomele apoase, pruriginoase puricoase și insomniace din minunata stare fiziologică numită SARCINĂ.
Titlul acoperă desigur și tracasatele ovule ale femeii trecute de 35 de ani, femeie care-a alunecat pe-o coajă de banană și-n loc să se lovească la cap sau la fund, să se ridice și să-și continue drumul a acceptat farmecul diviziunii mitotice.

Citind diverse studii și mai puține păreri am ajuns să gândesc că 50% dintre stările prin care trece o gravidă sunt date de situația de viață în care se află.

N-am nicio îndoială că femeile mai protejate afectiv, cele care au o situație socio-economică stabilă și cel mai important -o relație cu adevărat sudată- pot trăi cele mai frumoase momente din viață.
Și la fel știu că astea ca mine -care s-au trezit să facă „singure” un copil, puicile cu-n job incert și care au, cel puțin pe momentul în care duc sarcina- un grad mic de susținere; vor trece destul de greu prin cele nouă luni. Unele planuri sunt precum coaja de ou și nu garantează decât incertitudini altele par fier beton și atunci starea gravidei se pliază pe ele.

Acestea sunt simptome experimentate sau probabile, nu implicite pentru gravide articolul fiind pur informativ. Adică: și eu am trecut prin…

Deprimarea variabilă
Nu e o stare pe care s-o numesc depresie. E îngrijorarea activă care, împreună cu micțiunile frecvente împiedică somnul de noapte. Pe de o parte vei vedea că oboseala acumulată nu este una cronică să-ți invalideze ziua. Atât doar că sunt șanse să adormi înlăcrimată și să te trezești tristă. Așa că lasă planul de naștere *acela durează câteva ore și fă-ți un plan general și flexibil pe următoarele luni.
Cum o combați.
În mod normal ai nevoie de o minune de la Dumnezeu ca să schimbi ceva major în viața ta în perioada în care ești gravidă. Și cum 80% dintre noi nu am ieșit din vizuina lui Alice sau din bula lu Matrix n-o să ai parte de șeici care să-ți ceară să te muți în Bahrain și nici de bărbați singuri și normali cât de cât care să aștepte în salonul prenatal să-ți (re)cunoască ție copilul.
Cea mai importantă îmi pare mie priveliștea în care tu, femeie în ipostaza roditoare și încercănată, reziști înspre comiterea următoarelor greșeli:
– te întorci la fostul cu care știi că nu poți conviețui sub nicio formă și nu are rost întrebarea DE CE
– faci un blat cu tatăl copilului. Ajungi la înțelegeri care pe termen lung nu sunt spre binele tău și implicit al copilului, că doar tu îl crești. Mai bine îți vezi de treabă dacă voi doi nu funcționați ca un  cuplu sau ca prieteni.
Ce poți face:
– am mai spus, găsește un job dacă nu ai. Și în cazul în care lipsește continuitatea, tot poți beneficia de aproape 4 luni de natal, prenatal, postnatal plătit după ce te-ai angajat. Și nu-i așa, contează fiecare lună planificată, nu spun că nu se pot întâmpla lucruri bune dar trebuie să vii în întâmpinarea lor.
– ține-ți prietenii aproape, sunt singurii care te scot la liman
– nu evita diverse cercuri sociale, nu refuza invitații așa cum fac eu. Uite un punct despre care știu că e bun dar de care nu mă pot ține.

Citeste tot ▶

Insomnia

Insomnia

cafea si paunNu știa de ce se trezea la 3.25 în fiecare dimineață dar era la fel, deschidea ochii brusc și c-o mână dădea jos lampa de pe noptieră, lampă care se izbea de dulap, apoi apuca iphonu și se gândea: dă doamne să fie măcar 4 jumate. Nu, era 3.25.

De obicei mai încerca să închidă ochii strângând în brațe perna de la bună-sa dar astăzi se hotărâse să schimbe ritualul, clar, era prea trează. Pe pipăite, apucă de lângă pat helanca cu gluga și se înfășură în ea, lovindu-se-n mama ei de lampă și uitându-se automat în partea dreaptă de parcă ar fi trebuit să fie cineva acolo.

Nu era.

De când începuseră seismele și eruptiile din viața ei, se despuiase cărarea de oameni, oamenii aceia care întreabau mereu ce faci și cum te mai simți. Se duse-n bucătărie și se uita la crucifixul mic desenat pe perete. Nu era o îndocrinată dar îi trecu prin minte gândul c-ar fi trebuit să-l cheme pe El să-i facă o sfeștanie. Intuia că are călugărul acela altfel de puteri, i le simțea, parcă se apropia de Dumnezeu când se întâlneau toți la o poveste, da, e drept, era dur câteodată și greu la vorbă. Dar când îi scrisese să se roage pentru ea, se întâmplau lucruri, lucruri bune și astea erau deja rare. Da, așa o să facă, poate nu se va mai trezi la 3.25 ci la 4 măcar.

E bine ce se întâmplă, i-a spus el, sporovăind ceva cu maică-sa, între două linguri de zeamă.

Citeste tot ▶