Un mort, două înmormântări și un botez

Un mort, două înmormântări și un botez

haloween In ziua aceea am scos din casă vâlvătaia burzulită cu incredibila vârstă de 7 ani si-am dus-o la pizza. După 18 întrebari pe minut, imi cautam mp3-ul in geanta, norocul ei ca-l uitasem acasa.

„Hapi, tu la cate inmormantari ai fost?“
A…..baby, la putine.
„Câte, totusi, da-mi o cifra“
(ea făcea deja fractii si eu faceam eforturi sa-mi amintesc cum se calculeaza procentele cu zero virgula 0)
Pai nu stiu, doua, cinci, opt???“
„Asta înseamnă că nici la tine la înmormantare n-o sa vina multa lume?“
„Pai probabil. Pe mine mă pun în vase canoptice si-mi dau drumul pe Nil. Am un prieten care ar face asta pentru mine.“
„ Da, nu sunt crocodili în Nil?“
„In Egipt? Nu dragă. Jumate din populatia din Cairo îsi spală acolo nadragii, caprele si nevestele. Tu daca ai fi crocodil ai mai sta?“
„Mnnnnnuuuu“

Eram mai de 20 de ani cand a sunat bunica sa ne spuna că moare bunu de-amar, necaz si etilism. Dup-aia a sunat vecina de la a șasea casă „mai dinjos“ c-a murit si l-au dus la capelă, c-asa a auzit de la diaconu din sat si in plus amu amu au bătut clopotele. M-am împachetat mai repede ca mama si m-am vanturat la țară, sa o consolez pe buna.

Read more