Jurnal de pandemie. Ziua a cincea. Un vânt de panică

Astăzi m-am panicat puțin. A fost o zi mai ușoara la serviciu si am avut mai mult timp să vorbim unii cu alții, am avut timp să citesc, am stat cam o oră  să observ si să bat din gură la  o anumita instalație, să-mi asist colegii. Acolo am mai glumit si-am uitat total că e ceva absolut schimbat in lume.

Cred că ar trebui să rup contactul cu media. Să postez doar pe blog. Că mi-e terapie. Nu sunt genul de persoana care-si împrăștie frica la modul colectiv dar o simt pe-a altora, Îmi alimentez niste scenarii care nu mă ajuta absolut cu nimic. Ba din contra. Pana la urma, eu fac exact ceea ce trebuie să fac – acest loc de muncă, asa cu câștig mic, cum e – m-a salvat atunci când m-am întors în țară si am rămas însărcinată. Asa că nici nu am luat în considerare să nu merg la serviciu alături de colegi.

Drept urmare, daca nu îmi umplu capul cu prostii, regulile medicale si sociale le-am asimilat si mi-as usura mult viata daca-mi văd de treabă si nu creez scenarii mentale. Cand citesc compulsiv ziarele sau aud noutati pe la unu, altu, automat, mintea mea înfrunzește o întreagă saga. Si la ce-mi foloseste? Informare? Nu. Toata lumea vorbeste exact din alt unghi, mintea noastra analizeaza si ni se listeaza niste tipare. Nu le pricep deloc. Azi de exemplu, aflu că:

Read more