Frumusetea (nu) este atât de relativă

Intr-o zi am postat pe Facebook poze cu mine si cu bunica. Buni , draga de ea la 86 de ani , slabuță, micuță, pirpirie, ridată , apăsată de ani si cu luminițele trecutului în ochi a strans o grămadă de likeuri si mai multe complimente printre care cel mai frecvent – „frumoasă“. Da, bunica mea este cea mai frumoasă ființă din lume numai că acest lucru nu se vede în poze.

In aceeasi zi Monica Columbeanu a pus pe wall un poster cu propriile dotări, a obtinut evident mai multe likeuri darrr o gramada de penalty-uri verbale. Ca e urâtă , ca sta ca o mumie , că are părul ca Sfanta Vineri și buzele nu stiu cum .
Singura diferență între comentatorii mei si -ai Monicai a fost la nivel gramatical .

In urma cu multi ani niste fini de-ai noștri au eclozat un baiețel . La cateva luni dupa fericita crăcănare ginecologică ,ne-am dus cu totii la țară sa-l prezinte bunicilor. Acolo, un verisor mai alcoolizat a vrut sa laude bebelusul si uniunea familiei si a zis că-i leit „cuscru“. Cuscru era tatăl lu ginerica, om bun la suflet si scofâlcit la față, cu-n nas cât clanța de la ușă și niste sprâncene care se terminau după urechi. Mămica s-a făcut galbenă ca porodica necoaptă si nici în ziua de azi nu-l are la suflet pe verisorul respectiv.

Imi amintesc de matusa mea preferata de la Buzau, draga de ea. Eram mica si bucălată, arătam ca un grapefruit, mama ma tundea acasă , cu breton franjurat că asa era mai usor de „stilat“. Ea zicea că-s frumoasă si se minuna cu toata inima ce mare m-am facut si oacheșă.( aveam cu 4-5 kile mai mult decat zicea doctora de familie c-ar trebui). Poate că mătusa mă vedea frumoasa, dar asta nu înseamna ca dupa standardele (minim) acceptate chiar eram.

Ne imaginăm că opusul frumuseții este „urâtul“ si că nimic nu mai plutește între cele două. Cand de fapt toti si tot, exista în spațiul dintre frumos si urât. Toate frumoasele au urâțeniile lor si toți broscoii pamantului devin prinții cuiva
Un hohot de râs, o glumă, o tăcere la momentul potrivit, o lacrima, o mangaiere , un rid purtat cu demnitate -pun frumusetea acolo unde pare ca n-a mai rămas nimic din ea. Uratul si frumosul sunt marci înregistrate , întipărite în fiecare fiinta vie . Si le vedem pe rand – depinde în ce moment privim.

Să închei ca si cum frumusetea ar fi ceva etern?

A frumseţii tale forme ca un sculptor când le pipăi
Toată viaţa mea trecută, toată fiinţa mea o clipă-i,
Am uitat de toate, toate, şi nimic nu-mi vine-n minte;
Decât sufletu-mi s-amestec cu suflarea ta fierbinte;
*Eminescu

Spuneti-mi ce lucru frumos vi s-a întâmplat azi, ieri sau alaltaieri