Cu alunitele la dermatoscopie

alunite Zis si facut. O programare pentru dermatoscopie , m-am pregatit temeinic. Se stie ca atunci cand te duci la medic uiti cam 50% din intrebarile pe care doresti sa le pui. Ca sa nu se intample asemenea minune,am marcat intrebarile . Pe pielea mea. Cu o ora inainte de consultatie in fata oglinzii:

„Oglinda, oglinjoara
Arata-mi unde-s alunitele de-odinioara”

Si cu-n pix am facut niste buline in jurul lor cat casa poporului sa fiu sigura ca nu le trecem cu vederea si cu lupa.

Aproape ca se facea ora cu pricina , mi-am aruncat niste lucruri in geanta, am prins parul in coada de cal si m-am imprimat într-un taxi. De obicei nu urc în fată dar acum am facut-o . N-am stiut de ce se tot uita soferul in dreapta, credeam c-are torticolis si numai asa poate conduce.El se uita la cele doua cercuri facute cu pixul pe gâtul meu. Bine, recunosc ca n-am respectat toate elementele geometrice care-ar defini un cerc. Niciodata n-am fost buna la mate

In sala de asteptare , toc, toc, toc, 10 perechi de ochi si cu-ai receptionerei 12 se ridica la nivelul mutrei mele.
3 doamne si o semi-doamna, un domn cam disperat – asteptau ( de mentionat ca ma aflam intr-o clinica de infrumusetare).Nu stiu daca voi ati mai fost la astfel de clinici care întind ridurile cu metode mai neortodoxe decat banala crema , dar o sa va spun cum e.Tu saluti si toti te privesc sa vada ce nu-i in regula cu tine.

Apoi te uiti tu la ei (ele) si delimitezi chipurile mai întinse de cele mai ridate. Clientii-pacienti se întreabă in sinea lor pentru ce procedura a venit celalalt. Daca vezi vreo figura mai disproportionata , te gandesti ca medicul o fi facut-o asa si-ti vine sa -ti iei picioarele in spinare. Apoi Andreea Esca spune la televizor ceva interesant si fiecare-si vede de pielea lui.

In cabinet, dau binete si încep sa ma dezbrac că stiu cat de scump e timpul la profesori. Omul nu stie daca trebuie sa-si ia dermatoscopul sau sa cheme paza.Ii explic ca m-a lovit ipohondria si-as vrea sa ne binoclam la alunite. I-am usurat munca , eram marcata cu pixul ca hartiile ce le scoti din tahograf.

Piele buna în burduf de Hapi. Era sa-mi rup degetele în liftul acela antic cand am coborat din bloc. Nu găseam lumina, m-am lovit de zabrelele de la o usa, in loc s-apas butonul, am apasat pe-o sonerie, dintr-un apartament lătra un caine. Pana la urma a aprins lumina o persoana pe alt etaj si-am intrat in lift cu chiu cu vai, mi-am zdrelit o unghie, asa lift n-am mai vazut, parca era masina timpului, nu stiam ce-i de tras si ce-i de împins la el.

Dup-aia am luat in plin pragul de la usa respectiv un strat terestru nepotrivit cu restul betonului si mi-am defrisat o fărâmă de toc, da bine că n-a fost cu ligament , ca-mi înfrumusetam si mersul cel putin pe o lună.

E riscanta o vizita la dermatolog dar merită s-o faceti.