Hapi și botezul la penticostali

Acesta este un pamflet și schițează numai percepțiile personale asupra unui eveniment. Denominațiunea și numele au fost schimbate. Inclusiv anii și data. Da de ce vă explic eu atâtea? 🙂

– Da cât ține? o întreb pe mama
– Io de-unde să știu. Ca la noi.
– Lasă că mă duc eu, Tante Catrina a fost mereu bună cu noi. Și la vorbă și la purtare. Îi fac poze, mai văd șicum e la alții. Cred că o să mă simt ca în filmele alea cu Whoopi Goldberg O să văd cum bat din palme, ne mișcăm la stânga, la dreapta, mai batem de două ori din palme și apoi e botezul.
– Ce filme? îmi dă adresa.

Mă duc și iau un buchet de trandafiri. Frumoși, roșu cu alb. Și destul de ieftini, 20 de lei. În Cluj îi cumperi la preț dublu.

Găsesc clădirea ușor, aud niște cântece de la 300 metri distanță. Mașini parcate, puzderie. Într-o curte veche văd niște scări, când calc pe prima, din spatele unei uși deschise mă privesc vreo 16 perechi de ochi. Doi tineri care arătau ca teologii-n vacanță, îmi fac semn să intru.

Dar ce credeți că diavolu nu mai lucrează? Credeți că diavolu ne-a lăsat așa, c-ăștia s-au pocăit, las să-mi văd de-ale mele? Nu! Diavolu e aici, între noi! trăznește-o voce de după un zid.

Read more