De ce nu suntem fericiți?

Pentru că avem o definiție falsă a fericirii: fericirea înseamnă pentru multi ceea ce li se întamplă altora.
Sau trebuie sa ne cumpărăm vreo 12 carti de-alea cu programarea lingvistica , sa învatam sa fim fericiti. Si sa participam la cateva seminarii. Citim, participam si uitam în 3 saptamani tot ce-am învătat. Mda 😀

Da, mi-au trecut suferintele si m-a plesnit un strop de filosofie în timp ce aranjam în pagină file dintr-o agendă. Erau pe-acolo , la subsol, niste chestii sperioase din Coran, unde zicea ca Allah o sa ne pedepseasca pe toti astia, care-am facut echilibristica pe mai multe bârne. Ma rog, nu se exprima chiar asa dar mi-a fugit mie mintea,simtindu-ma vinovata si fericita în aceeasi masura

Stiți de ce suntem nefericiți? Pentru ca asteptăm mereu ceva de la cineva. De la partener sa se poarte frumos cu noi pentru că-l iubim, de la prieten sa ne raspunda la telefon si sa se tina de cuvant. Asteptăm sa fie cald pentru că-i vară, dar nu foarte cald pentru că nu e voie să mergem în chiloti la servici.
Să fim sănătosi pentru că altii sunt. Sa ne respecte angajatii pentru că-i plătim. Sa fie alti oameni corecti cu noi pentru ca credem ca noi suntem mereu corecti cu alti oameni. Suntem „credinciosi” dar aplicăm credinta asta de-andoaselea . Postim , mergem eventual la biserica, îi binecuvantam pe prieteni si îi blestemăm p-ăia care nu ne plac.Si chestii de-astea „mărunte” 😀

La o prima vizualizare,cine-mi citeste blogul pe felii ar putea crede ca am un dezechilibru afectiv si că scriu numai cand m-apucă accesele de manie- veselie, adică zilnic.Nu dragilor.Ma smiorcăi si io noaptea-n perna cand nu ma vede nimeni si cand am motive.Motivele însemnand

Ma gandesc la tata care exista dar nu-l mai am , mă gandesc ca n-am acumulat destule adica nimic din ce-as fi dorit cu ardoare,mă gandesc ca am prieteni pe care nu i-as avea daca situatia in facto nu m-ar privilegia cât de cât, mă gandesc că fata aia talentată ce cânta la pian – Mihaela Ursuleasa a murit la 33 de ani pentru ca i-a pușcat un anevrism în creier din senin iar eu mi-am petrecut 2 saptamani din viață suflându-mi nasul, n-am nici un talent si n-am patit nimic, Slava Domnului. C-asa-i viata
Iubesc si sunt iubită. Dar pentru cât timp?Cat de necondiționat?

Nu , nu poti să fii fericit liniar. Dar nici nu poti trăi gândindu-te că altceva decât ce ai acum, te-ar împlini
In ziua în care n-o sa mai astepti nimic de la nimeni, vei fi pe deplin fericit. Uită de RECIPROCITATE. Imposibil, nu?
Ai doua variante: ori te-apuci de budism si meditezi pana -ajungi în al noualea cer, ori o să cauti fericirea pana la moarte.

Si altfel….ce mai faceti voi? 😀