De ce-urile duminicale

1. Dragostea trece?
Astia care ziceti ca nu trece si se transforma…..oh, da stiu, știm cu toții .E ca si cum ai sta la bronzat desi soarele s-a ascuns dupa 5 perechi de cumulusi pufosi.

Stiintific ar fi legat de nu stiu ce substante de pe creier care te inundă atunci cand te îndrăgostesti si se resorb dupa cateva luni.Nu m-ar mira să se și elimine prin urină. Substantele alea te fac mioapă, proastă si îti dau tulburari de gandire . Si esti cea mai fericita ființă de pe pamant. Cand scade nivelul lor te simti plictisitor de desteapta, vederea-ti revine la normal, te porti urat cu cel de langa tine si el se poarta țafnos cu tine, te întrebi de ce-i inginer si nu director la Banca Transilvania, tulburările de gandire sunt înlocuite cu o paranoia atestata prin faptul ca ai impresia ca toate prietenele tale au fost realmente binecuvantate iar tu îți irosesti viata langa un om care nu merita sa te epilezi de doua ori pe luna.

Si variantele masculine sună cam asa: „parca tot mai mult seamănă cu maica-sa. Doamne ce mult vorbeste. Nu pricep de ce-i asa mută mai ales in pat. Dupa ce ma pupă de 8 ori pe zi? Iar e la telefon. Iar la cosmetica. Iar a dat 200 pe niste cârpe de la Mall. Iar a făcut piure si eu i-am zis c-aș mânca balmoș . Daca n-am avea creditu asta am putea sa ne mai facem o baie că si asa petrece acolo jumate din zi.De-aia se uita asa la mine că si-a dat seama c-am băut. Doamne ce țâțe avea Corina pe sub bluza aia mov, cum de n-am observat pana acum“?

Exemplele de mai sus sunt din folclorul furnicăturilor împlinite, eventual cu certificat emis de foști primari.

Spiritual vorbind eu cred că suntem entităti construite din energie – nu fiinte carnale si de-aia tot ce se bazeaza pe materialismul acestei lumi nu o sa ne multumeasca în veci.

2.Imbătrânim?
Ma uit cateodata la vreo doamna foarte în varsta căreia îi e greu sa-si care sacoșa sau pare obosita, plină de ganduri si nu stie încotro s-o apuce. Ma apuca un fior de-ala în al cărei tumult i-as da si cămașa de pe mine ca s-o vad zambind si ma întreb : cum era femeia aia cand avea vârsta mea? Uh, nu vreau sa ajung (prea)bătrana. Sa ma doara articulatiile, sa nu aud bine , sa ma pocnească vreun AVC si sa ma uit c-un ochi la stele si cu unu pe fereastră. N-am putea sa ne învătăm lectiile karmice si daca ramanem setati pe 30-40 ? Sa murim usor si elegant ca Anthony Hopkins în „ Intalnire cu Joe Black“ ?

3. E bine să facem lumea sa creadă ca iubim toti copiii rudelor, vecinilor si toti bebelasii prezenti la liturghie? Mie nu-mi plac copiii dar asta nu înseamnă ca-mi displac ci ca-mi sunt eventual indiferenti pentru ca nu am chef sa stabilesc conexiuni cu ei si sa îi gâdil în talpă în timp ce fac ca zebra din Madagascar. Exceptia e nepoata-mea pe care-o iubesc total neconditionat si baietelul unei prietene .


Voi ce-ati răspunde macar la una din întrebări?