Siria, ISIL, amenințarea terorismului

Siria, ISIL, amenințarea terorismului

horus isis papirus egiptDeși 70% dintre cititorii acestui blog nu cred că sunt interesați se astfel de detalii, aș vrea să vă spun un secret.
Când nu îmi injectez hialuronic, când nu dau cu lac pe unghii, când nu hrănesc șoareci, când nu mă duc unde mă cheamă alții, când nu citesc și când sar peste seriale, când nu lucrez la ce trebuie, mă pun la curent cu politica internațională. De aceea, recunosc că în acest an sunt pe ZERO cu politica internă dar învăț repede.
Așa pierd eu vremea: urmărind ceea ce se întâmplă înțările care mi-au fost atât de dragi și așa vor rămâne, în Liban, în Turcia unde n-am ajus… în Siria unde nu mă gândesc că voi merge vreodată să văd ceea ce-a fost Palmira, Damasc, poate Lattaquie. Mă uit cu teamă spre Egipt și resorturile goale, muntele Sinai și apusurile pe care nu am să le mai revăd.

Și nimic nu mi-a atras mai mult atenția în ultimii doi ani precum ideologia a ceea ce se cheamă compact: terorism.
Citesc și traduc zeci de articole, urmăresc majoritatea filmelor documentare care-mi par a avea credit, mă interesează cum e posibil ca o astfel de plagă să treacă de personalitatea ființei umane, să acceseze fișiere mentale și să reconfigureze concepții instaurând ideologii. Despre ele   vorbesc oameni în costume albe în timp ce viața -rulează. Dacă e o zi a pământului, eu nu am participat la ea, nici la una a ciclismului căci personal, urmărind acestea, am vrut să tac și să observ. Să înțeleg. Și am înțeles că Pământul nu e România.

Pământul este pumnul deschis al lui Dumnezeu. Din el au curs ca nisipul în clepsidră, oameni, unii au trăit, alții trăiescîncă prin noi, restul sunt deja Pământ. Pământ întors, sper eu, acolo unde e lumină și Înțelegerea care nu poate fi primită aici. Aici e Lumea.

Pentru cei care știți limba engleză, vă recomand un doku care v-ar aduce la zi cu ceea ce se întâmplă în Siria și Irak, care sunt pionii, milițiile, cum devine apostolul-trădător iar pentru cei care nu cunosc limba -chiar și imaginile sunt îndeajuns. Acestea sunt femeile care luptă nu eu, nu tu. Acestea sunt femeile care-și pierd viața pentru ca să nu fie batjocorite, să nu le fie luat totul. Acestea sunt femeile care nu au costume cu fustă cloche și nici nu pot ieși în stradă cu pancarde. Ele nu țin discursuri, nu știu multe cuvinte, nu au învățat și nu le va salva ONU. Acesta este adevărul. Sunt femeile care nu mai au nici străzi. Și nici multe vise. Ci unul singur. Un scop. Să rămână în viață și să-și păstreze teritoriul, cultura, credința.

Read more