Beirut, Hezzbolah și altă normalitate

Beirut, Hezzbolah și altă normalitate

armata liban 1Nu am luat prea în serios cele trei controale pe care le-am suportat între Tir și Sidon. Mă obișnuisem cu militarii înarmați până în dinți. În loc de jeepuri vedeam mai multe tancuri. Majoritatea în centrul Beirutului dar și la universități, controlau majoritatea ieșirilor din oraș dar și școlile, rutele către obiective turistice.

Eram cu Hani și cu cei trei verișori, Ayla conducea ca nebuna, depășea, e drept, șoseaua era ca-n palmă. Când vedeam reflectorul roșu și mașinile trase pe dreapta, scoteam iar pașaportul. Toată lumea discuta aprins în mașină, aveam impresia că se ceartă dar nu, majoritatea arabilor așa vorbesc. Și dacă ți-a căzut acoperișul în cap și dacă te-a răhățit o turturică.

Când eram opriți, se purta câte-o discuție de 10 minute cu gesticulări, polițiștii își mișcau nervoși mâinile dintr-o parte în alta, 2 stăteau să facă nimic  iar unul verifica actele.

Mi-a tremurat inima prima dată, la auzul acelor MC, avioane israeliene de recunoaștere care mutaseră probabil urechile tuturor vizitatorilor din Byblos în ziua aceea.

– Ce sunt astea, e vreo acțiune a armatei libaneze? l-am întrebat pe Hani

– Sunt avioanele israeliene. (mi-am acoperit urechile, zgomotul scurt ca un țiuit de rachetă, așa mi-l imaginam, mă amețea pe moment). De recunoaștere. În mod normal… n-ar trebui să fie aici dar se întampla des, mai ales pe linia de graniță.

– Se poate întâmpla ceva?

– Sper că nu, murmură Hani. Se întorc foarte repede, ciudat, așa ziua în amiaza mare…

fenicia, byblos, tir

În al treilea punct de control, un tinerel grăsun și absolut neprietenos ne-a informat că o grupare paramilitară a intrat în Beirut și de aceea trebuie să ținem aceste acte asupra noastră (un fel de permise mâzgălite cu-n pix pe niste foi gălbejite) și să stăm în casă. De unde am venit, de ce am ieșit, unde stăm și eu ce caut acolo.

– Turistă, zic. Jurnalistă (mai credeam pe vremea aceea că-s jurnalistă dacă aveam studii în domeniu).

Tânărul badijonat de veste, arme și muniție, s-a uitat la mine de parcă i-am spus că-s la ciclu. A ridicat un deget murdar, și-a tras nasul fornăind și le-a transmis alor mei ceva în arabă. Apoi, la fel de nervos, mi s-a adresat mie:

No jurnalist. Don t say if ask, iu turist, or, are iu hiăr tu rite about Libanon?

– Yes, of course i only… I m not here to write, i studied jour…, i… visit my family, deja mă intimidase, ce Dumnezeu, erau paranoici…?

Mi-a retezat repede vorba repetând același lucru în timp ce-și rotea privirea cam deranjant pe salopeta mea înflorată de la Promod.

Read more

Cum să-l înnebunești de plăcere

Cum să-l înnebunești de plăcere

pisica Ani de zile am dat bani pe reviste lucioase intre filele carora gaseam articole crăcănate, care-mi captau interesul- doar erau traduse pe jumatate din ingemănatele din alte tari. Si jurnalistele de pe-acolo erau mai tupeiste ca Madonna.
Apoi mi-am dat seama ca e suficient sa-l înnebunesti. Plăcerea trece repede.

Eram in Beirut, bausem o cafea care continea intreaga cantitate de cofeina sugerata de rapoartele organizatiei mondiale a sanatatii si acu fugaream prin casa mâtzul lu frate-su. Partea buna era că in afara de tahicardie, aveam si viteza, cand treceam prin camera in care statea maică-sa pufaind alene dintr-o shisha, n-apuca saraca sa-si scoata pipa din gura sa ma mai intrebe a cinspea oară unde amar îl întalnisem pe fiu-so.

Mâtzu a obosit, eu am mancat si m-am calmat, a inceput telejurnalu – si in fiecare camera rasuna un intro de razboi, mi-am amintit prin ce traumă trecusem, când, nepricepand nimic, a trebuit sa ma uit cum îl împușcă pe Ceausescu life . Nu stia nimeni ca imi zbocoteau ochii in cap si daca-mi cadea Mario de pe un tub de-ăla cand ma jucam pe televizor.

„Ma duc sa-mi cumpar tigari“
„Vrei sa vină Selma cu tine?“
„Nu, ca ma descurc, raman jos cat sa fumez o tigara.“

(ultima data cand am iesit cu Selma si i-am spus in francezo-araba ca vreau smochine moi, mi-a cumparat niste pere nemaivazute, dulci si aromate, doua zile ieseam din toaleta numai ca sa dorm si sa beau apa, am crezut ca mor de dizenterie în fundu lumii si acolo ma acoperea doar soarele nu si asigurarea medicala)
„Cobori, tastezi pinul, iesi in dreapta, treci strada, nu te uita la semafor, uita-te la masini si traverseaza langa vreun localnic, al doilea magazin pe care scrie…“
„Stiu, stiu. Da masinile opresc pe bune daca-mi ridic rochia asta pana la genunchi, nu-i asa periculos“
(nervi) „Sa vii repede, ia-ti telefonul.“

Dupa 3 ore, 3 membri ai familiei erau pe xanax, că le traficasem eu din Romania cate-o cutie.
Consortu, hipotensiv de altfel, ajungea în diastola- la valori de 100.

Read more