Semn ca te am – Ioana Chicet Macoveiciuc

Semn ca te am – Ioana Chicet Macoveiciuc

carte lânga pat si pictura„Pentru mine maternitatea a venit  la pachet cu un cocon în care nu prea a fost  loc și pentru tată…

Nu e vina mea asta, nu? E ceva ce am simțit și am făcut instinctiv…

A fost asta greșit?

A fost nedrept față de el, cu siguranță… „

 

Cartea Ioanei – mie tot Prințesa Urbană îmi place să-i spun- a sosit fără să știu că a mai publicat ceva, intram și ieșeam ca teleghidată pe Facebook și abia dacă mai citeam bloguri. Dădeam un share, puneam un status și eram preocupată relativ de blogul meu și de proiectul meu. Lângă salteaua mea și-a lui Tudor, lângă suzetă – la care puteam renunța după ce a rupt 10  dar nu mai voiam să mă trezesc și la 5 și am preferat comoditatea – lângă apă, langa mormanul de animale de pluș, stau stivuite vreo 6 cărți. De două nu m-am atins de câteva luni și nu pentru că nu sunt interesante. Ba din contră, una e C.S Lewis Sfaturile unui diavol batran catre unul mai tânăr și m-a prins la prima pagină. Așa și adormeam pe ea. Lângă Tudor.

Au urmat nopți cu Dr Spock, deh, ăla din carte, pentru că mă dau cu capul de nori – de mobilă nu-mi permit- cum să folosim olița, cum să gestionez mârâiala și lacrimile copilului care se ține scai de cracii mei când îi încălzesc ciorba dar și când trebuie să iasă cu A la joacă, mamaaaaa, mamaaa, zici că-l trimit în delegație la vreun minister. Dar nu, e prea destept pentru asta și vrea să vadă dacă lacrimile și strigătele îi pot obține jocul acasă cu A. Însă noi am ales divertismentul așa că nu, cu inima topita, te duci la lucrul tău. Și poc, cand apare A plânsul încetează dacă tonul meu e calm, ferm, ăsta e lucrul tău copile. Să te joci cu copii, să te dai în leagăn, să alergi într-o curte, să vezi cum e într-o familie mare. Ah, bravo, ai început să ceri și să le spui lucrurilor pe nume, exista viață în mame dincolo de mârâială!

 

Pe fondul ăsta am citit-o pe Ioana. Și am scris cele mai sus, specific, cu multe pronume posesive. E copilul meu, sunt stările mele, sunt grijile mele, fricile, neajunsurile, așa am știut că la un moment dat alegi să citești ceea ce te definește într-o perioadă din viață. De câte ori n-ați auzit: parcă e o carte despre mine. Este, vă asigur că e o carte despre cele mai multe dintre noi. Numai întamplările sunt puțin diferite.

Read more