Viziunea lui Aristotel despre (noțiunea de) Dumnezeu

Gandirea logică este importantă pentru cunoașterea Universului. Totuși nimeni nu poate ajunge la perceperea adevărului Suprem

Cei devotați anumitor religii nu au rolul de a îndeplini anumite fapte pentru a face pe plac zeilor.Prin credință , ei “simt emoții și intră intr-o anumită stare” care-i apropie de Divin

O teorie renumită cu care mulți nu sunt de acord  dar care ocupă un loc fruntaș în multe rituri din zilele noastre este cea a Katharsisului conform careia tragedia duce la purificare.Deznădejdea, durerea, teama, incapacitatea de-a schimba situația seamănă cu experiența nașterii.Multe din ideile lui Aristotel se regasesc în creștinism.

In “Fizica” filosoful spune că în varful ierarhiei existențiale se află Mișcătorul Nemișcat identificat ca fiind Dumnezeu.El este pur, imobil , spiritual , nicidecum material așa că nu poate fi perceput prin știință sau prin alte mijloace pe care Materia le oferă.El transcede Materia care este imperfectă și muritoare.El pune lumea în mișcare printr-un proces de atracție căci toate ființele sunt atrase de Ființa Insăsi.Intelectul este darul divin cu care l-a înzestrat Dumnezeu pe om.Prin previziune si Intuiție omul își poate autodepăși Sinele, contemplând Adevărul (pe Dumnezeu?) Contemplarea cu ajutorul gandirii raționale nu este posibilă.

Totodată Aristotel afirma că

– nu Dumnezeu a făcut lumea, el nu ne călăuzeste si nu intervine în actiunile noastre

Lăsând filosofia la o parte vreau să vă întreb cand ați simtit prezența Lui în viața voastră?S-a întâmplat odată, de mai multe ori………niciodată?