Ploaie în luna lu Marte și anxietățile noastre din tot anul

Ploaie în luna lu Marte și anxietățile noastre din tot anul

De la 35 de ani în sus și-n jos mă cam tem de cancer, mă tem să nu explodăm când fac eu ardei copți și bebe se catapultează spre aragaz, mă tem să nu mor brusc. Singurul lucru decent și țeapăn din tinerețile mele, e frica de cărăbuși.

Preferam înfiorătoarele „operații de apendicită”.

În generală fugeam de Mirel pentru că, pe oricare ne prindea –
avea el vreo 5 preferate- ne înghesuia într=un colț, prin clasă ori pe terenul de joacă și se trăgea de pantaloni. Voia să ne-arate „operația de apendicită”.
O colegă cic-o văzuse și era mov și curgea ceva alb din ea și parcă se îndrepta-n direcția ei și o privea straniu. Atat neßa trebuit. Mi-am imaginat “apendicita” asta ca pe un pitic dansator din Twin Peaks (și de el îmi era frică). Mă gândeam că e foarte periculoasă și că lu Mirel trebuie să i-o opereze des, așa cum făceam noi disecțiile pe broaște. Și bineînțeles, ne-am vorbit noi fetele @că se ia. Devenise Mirel cu apendicita lui Darth Vateru din școală. Era și zdrahon, așa.

 

Până la urmă „i-au scos apendicita”  unei colege din alta clasă și au început să și-o arate unul altuia. Operația cică, acu pricepusem că “apendicita era scoasă”, deci extrasă cu o pensetă, după spusele colegei. Înspre sfârșitul clasei a opta am înțeles c-avem un apendice printre alte cablaje și piticul dansator a lui Mirel n-avea a face cu operația. Da de ce e mov? Subiectul a rămas pe lista noastră de discuții, la ordinea de zi, pentru că era o necunoscută ce crea amuzament.

 

Andreea se temea de dracu.

Nu elucidasem cine-i Dracu, dar oarecum, jucându-ne adesea împreună am realizat că dracu știa și vedea tot. C-Andreea o întreba pe bună-sa dinspre tată ceva și aia-i răspundea cu “Dracu știe” și mai trăgea o gură de jinars.
Dracu știa de ce crește păr pe știuleții necopți, de ce se ceartă vecinii, de ce nu putem fuma și noi BT.
La mine la țară am învățat că Șthii Dumnezo Sfântu (spus cu voce blândă) că-n rest, bunica mea avea vreme și răbdare și drag să-mi răspundă la tot ce debitam. Când nu mai putea de oboseală știa Ăl de Sus.

Read more

Locurile care te inspaimanta. Pema Chödron

Pema  este o calugarita budista in traditie tibetana. S-a nascut la New York, in prezent  conduce un centru monastic budist din Nova Scotia, Canada.

Locurile care te inspaimanta este o carte despre meditatie si cunoastere de sine. Despre invataturile bodhichitta aflam ca sunt originare din India , sunt sloganuri usor de memorat gen “ Mediteaza intodeauna la ceea ce provoaca resentimente“. Un astfel de experiment va fi la inceput neplacut pentru ca in general incercam sa ingropam si sa uitam intamplarile care nu ne plac.

Nu spun ca incercam sa ingropam si “oamenii” ca atunci devenim criminali.

Pe omul care m-a facut la un moment dat sa pierd un loc de munca bun, l-am strans de gat  de  nenumarate ori  .La figurat.  Am facut asta pana sentimentul s-a domolit si pana am inceput sa inteleg ca el m-a impins catre ceva mai bun. Catre  o evolutie morala , spirituala, domeniu in care stagnam cu consecventa unei undite uitate in apa fara momeala.

Bodhichitta ne indeamna asadar catre acceptarea sentimentelor negative , fenomen care duce treptat la minimalizarea conflictului interior . “Daca simti ca te cuprinde un val de furie, lasa-te in voia lui”. Eu as mai adauga sa incerci sa controlezi macar locul in care te “apuca”. Unii isi amintesc la biserica despre oala cu sarmale uitata pe foc iar altii isi amintesc dupa 2000 de ani ca au locuit in alta tara….pe alte meleaguri.

Ceea ce nu ne place, inseamna pur si simplu Viata. Cum facem fata disconfortului? Dezvoltam un anumit “coping” ca sa trecem peste probleme. Bem, mancam, ne drogam, etc. In general copingul este negativ. Dar prin refuzul de a experimenta disconfortul, pierdem ocazia  de a ne cunoaste cu adevarat, crede Pema. Acceptarea unui sentiment neplacut , alina spiritul, nu eliminarea lui inainte de a-l intelege. Dorinta de a “depasi momentul” in multe situatii, ne tine intr-un ciclu de suferinte numit samsara

Cotloanele gandirii, care ne fac sa ne simtim fragili si singuri, anxiosi sau neajutorati trebuie explorate. Ramai si invinge frica , apoi mergi mai departe.  Daca perpetuezi sentimentul de spaima- el isi va pierde din putere.

Mi se par niste sfaturi excelente pentru cei care se confrunta cu depresii, atacuri de panica , ganduri intruzive. Ai o problema? Ok, ramai si analizeaz-o, du-o pana la capat. Care este cel mai rau lucru care ti se poate intampla? Sa mori, sa innebunesti, sa fii sarac, sa …….In regula. Si? Acum ca stii asta si nu iti doresti asa ceva, fa tot ce iti sta in putinta ca sa nu se intample. Urmeaza-ti calea. Altceva oricum nu poti sa faci si atunci de ce sa te framanti?

Budismul- practica generozitatii ne arata ca unul dintre cele mai grele exercitii este acela prin care incerci sa doresti binele unui om pe care in mod normal l-ai uri. “Eu nu urasc pe nimeni” spun unii si eu in cor, recitam asta cu ceva timp in urma. Atunci nu citi cartea, alege altceva……un film cu Leo di Caprio 🙂

Idei din carte :

– radacina suferintei si a ignorantei este incapacitatea de a vedea legatura dintre toti oamenii.

-folosind empatia  poti face fata oricarei fiinte umane pentru ca in ea vei gasi o oglinda catre propriul sine

-persoanele pe carele consideram cele mai dificile ne sunt de fapt buni profesori care ne ajuta sa evoluam,

– nu trebuie sa fi budist pentru a incerca sa te schimbi. Toti oamenii iluminati pe care ii vezi in fotografii aparent fara griji, cu zambetul pe buze, au fost nevoiti sa se confrunte cu nevroze personale . Toti ascundem in cotloanele mintii locuri infricosatoare .