Simptome și neplăceri într-o sarcină târzie

gravidutaAm ales un titlu mai aburit ca să fac referire la perioada cuprinsă între: momentul sincopei fiziologice în care începi să vezi blurat 6 linii în loc de două pe testul barză și momentul crăcănării fără anestezie prin vreo sală pentru delivery children.

Pentru că anestezia este pentru mămucile slabe de înger. La fel și binecuvântata cezariană. În sfârsit,  nu vrem să fim toate eroine așadar am stabilit deja gradul de sfințenie pe care-l voi numi în alte articole pompos: plan de naștere. Cu el mă simt  eliberată spiritual. Liberă să experimentez simptomele apoase, pruriginoase puricoase și insomniace din minunata stare fiziologică numită SARCINĂ.
Titlul acoperă desigur și tracasatele ovule ale femeii trecute de 35 de ani, femeie care-a alunecat pe-o coajă de banană și-n loc să se lovească la cap sau la fund, să se ridice și să-și continue drumul a acceptat farmecul diviziunii mitotice.

Citind diverse studii și mai puține păreri am ajuns să gândesc că 50% dintre stările prin care trece o gravidă sunt date de situația de viață în care se află.

N-am nicio îndoială că femeile mai protejate afectiv, cele care au o situație socio-economică stabilă și cel mai important -o relație cu adevărat sudată- pot trăi cele mai frumoase momente din viață.
Și la fel știu că astea ca mine -care s-au trezit să facă „singure” un copil, puicile cu-n job incert și care au, cel puțin pe momentul în care duc sarcina- un grad mic de susținere; vor trece destul de greu prin cele nouă luni. Unele planuri sunt precum coaja de ou și nu garantează decât incertitudini altele par fier beton și atunci starea gravidei se pliază pe ele.

Acestea sunt simptome experimentate sau probabile, nu implicite pentru gravide articolul fiind pur informativ. Adică: și eu am trecut prin…

Deprimarea variabilă
Nu e o stare pe care s-o numesc depresie. E îngrijorarea activă care, împreună cu micțiunile frecvente împiedică somnul de noapte. Pe de o parte vei vedea că oboseala acumulată nu este una cronică să-ți invalideze ziua. Atât doar că sunt șanse să adormi înlăcrimată și să te trezești tristă. Așa că lasă planul de naștere *acela durează câteva ore și fă-ți un plan general și flexibil pe următoarele luni.
Cum o combați.
În mod normal ai nevoie de o minune de la Dumnezeu ca să schimbi ceva major în viața ta în perioada în care ești gravidă. Și cum 80% dintre noi nu am ieșit din vizuina lui Alice sau din bula lu Matrix n-o să ai parte de șeici care să-ți ceară să te muți în Bahrain și nici de bărbați singuri și normali cât de cât care să aștepte în salonul prenatal să-ți (re)cunoască ție copilul.
Cea mai importantă îmi pare mie priveliștea în care tu, femeie în ipostaza roditoare și încercănată, reziști înspre comiterea următoarelor greșeli:
– te întorci la fostul cu care știi că nu poți conviețui sub nicio formă și nu are rost întrebarea DE CE
– faci un blat cu tatăl copilului. Ajungi la înțelegeri care pe termen lung nu sunt spre binele tău și implicit al copilului, că doar tu îl crești. Mai bine îți vezi de treabă dacă voi doi nu funcționați ca un  cuplu sau ca prieteni.
Ce poți face:
– am mai spus, găsește un job dacă nu ai. Și în cazul în care lipsește continuitatea, tot poți beneficia de aproape 4 luni de natal, prenatal, postnatal plătit după ce te-ai angajat. Și nu-i așa, contează fiecare lună planificată, nu spun că nu se pot întâmpla lucruri bune dar trebuie să vii în întâmpinarea lor.
– ține-ți prietenii aproape, sunt singurii care te scot la liman
– nu evita diverse cercuri sociale, nu refuza invitații așa cum fac eu. Uite un punct despre care știu că e bun dar de care nu mă pot ține.

Cât să știe cei din jur?
Că în starea asta ar fi de dorit să vorbești dar chiar nu simți c-ar trebui să le spui tuturor că  nu te simți minunat ci treci printr-o perioadă mai grea și nu-i vina lor dar ai ales 2-3 persoane cu care împarți îngrijorările și nu-ți folosește la nimic să le reciți zilnic oricui te întreabă. Asta nu înseamnă că vrei să te izolezi de ei. Înseamnă că ai aprecia să-ți accepte tăcerea.
Dacă ai mai fost rănită recent cu siguranță nu-ți vei cădelnița fragilitatea sentimentelor fiecărui curios. Mâna care ți se întinde azi ca să te ajute să cari plase te poate îmbrânci poimâine.
Să-ți fie bine ȚIE!
Chiar așa. Oriunde citesc, viitoarele mămici afirmă sus și tare că fac X lucru ca să fie bine pentru copil. Nasc acolo ca să fie bine pentru copil. Stau capră ca să fie bine pentru copil :mda:
Este o ipocrizie. Sigur că o să ai grijă la orice ți-ar afecta sarcina și-ți vei asculta medicul care urmărește evoluția. Însă cât timp tu și copilul sunteți un singur trup este mai de folos un antibiotic la indicația medicului decât să suferi tu săptămâni întregi de cine știe ce sindrom supărător.
Dacă tu ești bine ai energie să mergi mai departe, vei gândi pozitiv așadar copilașului îi va fi bine implicit!
Dacă îți este foarte frică de durerile nașterii naturale sau de anumite proceduri nu văd care-i partea pozitivă în a purta în sarcină povara fricii și cu ce l-ar ajuta asta pe copil. Din fericire și Natura și Dumnezeu ne-au pus la dispoziție o varietate de soluții pe care le poți pregăti din timp cu medicul. Mereu există o doză de imprevizibil dar până la alte întâmplări, planifică-ți momentul lansării pe orbită așa cum vrei! Nu naște nimeni în locul tău ca să-ți indice calea ideală spre completarea societății cu următoarea piesă de puzzle.

Pruritul și ciupercuța inghinală
Se pare că există un fel de eucariotă care stă lipită cu nesimțire în diverse locuri din cuibul în care-ți ții pupăza. Da, am încercat o descriere plastică, femeile nu prea vorbesc pe forumuri despre ciupercuța asta atașată gravidelor. Este fără doar și poate CEA mai neplăcută minune cu care te poate pricopsi o sarcină. Faci testele de urină și ies ok, candida negativ, Sida n-ai :blink: Te cauți și-n albul ochilor după ce faci cunoștință cu o mâncărime de zile mari.
Vestea proastă este că nu trece cu ceaiuri, spălături locale, aburi etc. Și tot pe spinarea ei poate să apară neplăcuta !opărire! Având în vedere că inevitabil pui kilograme și ceva grăsime. (știu că există gravide care slăbesc dar majoritatea se rotunjesc nu neapărat armonios). Când ajungi în stadiul în care nu mai poți executa nicio epilare decentă fără să te gândești la povestea cu Nea Mărin, Sucă plin de râie și butoiul cu leșie e vremea să uiți de gălbenele, ceaiuri și aburi.
Un ovul recomandat de medicul tău va fi pilula făgăduinței. Numai cine-a avut așa ceva mă crede. În câteva ore ți se ridică toate păcatele, nu mai sta să suferi!

În rest igienă cu produse pentru bebe iar ceaiurile recomandate, spălăturile, gălbenelele și spraiul cu apă termală sunt adjuvante la confortul tău dar uneori nu rezolvă problema.

 

Sindromul de tunel carpian

O, da. Habar nu aveam că poate apărea  așadar am crezut că m-a blestemat careva și mă transform în paie. Câteva înțepături în degete, umflarea mâinilor când ești obosită sau ai stat prea mult la birou fără să te ridici, senzație de ace în degete. Sau să scapi obiectele din mână. De obicei în trimestrul al doilea sau în ultimul.

Pune gheață într-un prosop și aplică pe mână sau treci mâinile de la apă rece la apă ușor fierbinte. Joacă-te cu o minge sau cu plastilină, joacă-te cu două mingi dacă vrei. Important e să-ți stimulezi frecvent nervii periferici.

Apropo de două mingi și de nervi, nu știu altele cum sunt dar mie în perioada de sarcină mi s-a dus libidoul înspre zero și acolo șade. Probabil că cel mai greu mi-ar fi *dacă aș forma un cuplu să-l fac pe partener să înțeleagă că nu-mi doresc absolut deloc să colind codrii de aramă și să văd pădurea de argint în perioada aceasta. Starea mea e ideală pentru călugărie!

Am citit că muuulte graviduțe sunt foarte dornice și active sexual. Treaba lor 🙂

Sensibilitatea acută a pielii, uscăciune, mâncărime

Adică te scarpini pe burtă, pe coapse, pe unde ajungi în aripa dorsală și-n amigdale te-ai scărpina uneori dar vezi și tu că nu-i bine și te oprești.  Cred că pruritul e activat psihologic, nu ai ce să-i faci decât să-l ignori altfel crești suprafața de scărpinat 🙂

Dacă în primul trimestru nu am avut problema asta, adeseori vârful degetelor arată ca și cum aș fi ieșit din cadă adică pielea e ușor încrețită. Deși consum suficientă apă și nu mai beau cafea. Nu cred că sunt dezhidratată, nu pot bea trei sau patru litri până la urmă! De asemea toată pielea pare foarte uscată și o simt ca și cum mi-ar fi fost călcată cu-n fier. Întinsă, sensibilă. Așadar consum (extern) multă cremă shea butter sau hamamelis, uneori ulei demăsline cu care-mi fac masaj zilnic sau de două ori pe zi după ce mă spăl.

Urinatul frecvent

Cum unele scapă de greața matinală după primele săptămâni sau luni, altele scapă de urinatul frecvent și câteva se… nu se scapă pe ele pentru că presupunem că încă sunt în formă mușchii știțivoicare. Dar locuiesc cu juma de normă la orice toaletă, oriunde se află și asta este extraordinar de supărător. Cam ca ciuperca.

Din păcate eu n-am avut nicio zi fără această problemă așadar prefer să nu mă gândesc cum va fi în ultimele două luni. Noaptea mă trezesc de două sau de trei ori.

Poți să bei mai puține lichide seara dar e foarte probabil că te vei trezi în continuare. Rar mai consum câte-o ceașcă de cafea pentru că nu simt nevoia iar cola sau pepsi poate mai beau de poftă o dată la sfârșit de săptămână. Deci nu am aport de alimente diuretice, mă gândesc c-o avea vreun rol și vremea rece. Dacă aș fi dus o sarcină cu preponderență vara-toamna era mai bine? Habar n-am.

Beau ceai de mentă -din acela la plic, destul de slăbuț și mi-am cumpărat merișoare din care iau câte o lingură pe zi. Când nu uit. Ca să evit infecțiile urinare.

Insomnia

Tot citind am observat că gravidele se confruntă cu ea câte puțin din primul trimestru apoi mai trece și eventual apare organic (din cauză că deja ești piftie) în ultimul trimestru. În primele luni n-am avut insomnii ci vise ciudate, coșmaruri sau vise erotice pentru care m-ar fi excomunicat orice preot cu viziuni stricte 🙂

Acum nu pot adormi, mă sucesc precum o cordeluță de plastic scăpată pe sobă. Mă trezesc în timpul nopții și dacă nu trebuie să merg la baie. Apoi vârtej de idei tembele: ce-o să fie, dacă bebe va fi ok, dacă planurile mele sunt realizabile, mă gândesc cât m-am îngrășat și ce greu îmi e fizic, deja… azi am vorbit cu X, ieri nu m-a căutat y și mi-a promis, ce fac cu creditul îl prelungesc sau nu, ies la plimbare cu X sau îmi face rău și mai bine-mi văd de treabă? Tot felul de stupizenii de care m-aș putea lipsi bine merci.

Partea bună este că și eu cred -ca alte femei în situație- că somnul mai puțin și superficial de acum mă pregătește pentru nesomnul alături de bebe. Și cu adevărat, oboseala este una activă sunt absolut funcțională și capabilă să mă concentrez pe taskuri peste zi. Nu-i ca oboseala de după o seară de distracție când a doua zi nu mai ești bună de nimic.

Se spune că e bine să te odihnești când poți-apuci dar mie nu-mi folosește somnul după-amiaza plus că e deja ora 16 când ajung_vin de la serviciu.

Picioare umflate

Am stabilit că e posibil să te bulbuci peste tot. În viața mea nu mi s-au umflat picioarele iar acum cauza e statul prelungit la birou. Ceea ce e mai de dorit decât să ai tensiune arterială, așadar dacă ți se umflă mâinile sau picioarele în timpul sarcinii, anunță medicul, monitorizează frecvent tensiunea, elimină cauza.

Când ajung acasă mă plantez nițel în ortostatism apoi încerc să-mi adun puterile și să ies la plimbare 30 de minute. Am renunțat la tocuri de când au fost acele zile cu polei și gheață. Tocurile sunt pentru căprioarele sprintene. Oricum, am un mers de broscuță, e drept că acum pășesc mai leșinat că m-a penalizat gravitația.

Pe măsură ce mai apar, o să le scriu, pe de altă parte puteți să-mi vorbiți și voi despre ale voastre simptome personale de gravidie, dacă treceți sau ați trecut prin ele. Și cum le-ați fentat.

Mai sunt grețurile matinale care din fericire, în cazul meu au durat abia trei săptămâni. Era o stare de rău permanet nu una la trezire. Greață acasă, afară, foame cu greață, greață la culcare. Apa cu lămâie mi-a fost de folos. Nu am vomat niciodată.

Foamea aș considera-o un simptom, cât de foame mi-a fost în sarcina asta, mă mir că una ca mine poate fi așa de cotropitoare. Dacă înainte mâncam o bucată dintr-o felie mare de pizza, acum prăpăd, mergea și pizza și o clătită maaare și suc natural și popcorn și ceai și fructe. A gătit sărmana mama și mi-a cărat la pachețele și cutii cât n-a gătit înainte luni de zile, că doar e singură și ideea e să nu stea la cratiță pentru cineva precum înainte.  Am gătit și eu, nu spun că mi-au dat cu plus toate preparatele dar știți și voi că atunci când foamea-i mare, pretențiile sunt mai mici. Deci nu sunt pofticioasă ci înfometată de la micul dezvoltator din pântece!

Îngrășarea ca simptom pot s-o pomenesc. E singura etapă în care multe femei experimentează brusc traiul și mălaiul cu (multe și nemaiavute) kilograme în plus. Și eventual dureri de spate, dureri de coccis când te așezi! Nu e deloc ușor să defilezi cu 10 kg puse în cateva luni, fie ele și 9. Eu nu le-am pus în primele două luni ci relativ repede, pe la mijlocul sarcinii și încă se vor mai adăuga. Este greu și psihic să te obișnuiești, ce mai, e ca și cum ai căra mereu un sac imens pe care nu-l aveai înainte. Și nu e util să-i spui femeii: păi nu mânca atâta. Sau: mănâncă sănătos. Sigur că încerci să mănânci sănătos dar poate n-ai posibilitatea s-o ții tot cu-n pește la cuptor, pâinici de secară și dulciuri raw. Cine spune că gătitul nu-ți ia timp și resurse, sau că sănătos e musai și ieftin să fugă în bucătărie să facă niște scoverzi raw (simple și rapide cică). Chiar și alea: până pregătești curmalele, le hidratezi, un avocado, fugi la magazin și ia niste stevie, sau miere, caju tocat, etc… Iar când lucrezi și trebuie să gătești zilnic și să cumperi și n-ai cu cine împărți spălatul ceștilor sau supravegheatul cuptorului, durează o perioadă până îți potrivești cele câteva ore până la lăsatul serii și reușești să te și pregătești pentru a doua zi.

Darmite să-ți rămână timp să mai scrii un articol pe blog. Să mai treci pe la alții? Aproape imposibil, preferi 5 minute de dat cu barca pe FB ca să vezi ce mai zic prietenii și ce poze frumoase au mai pus.

 

Ce aș vrea să vă îndemn. Din perspectiva femeii care găsea gravidele cam enervante, ciudate, urâțele și cu pretenții.

Poate că așa suntem unele.

Dar lăsați-ne în față la coadă fără părere de rău, ne bucurăm cu adevărat de micile ajustări sociale de acest fel. Nu, nu e un drept, ca pe un cadou din partea celorlalți văd gestul! Ca pe o pală de bunăvoință, o oprire asupra stării mele care nu e una ușoară, chiar nu e, la propriu și la figurat. Da, cedați-ne locul în bus pentru că e dificil să ne bălăngănim pe toate bările și categoric avem o problemă de echilibru în sarcină. Și mai faceți și alte gesturi frumoase dacă puteți, pentru o gravidă. Dacă e ca mine, va aprecia orice ați lăsat de la voi chiar și când nu se grăbește undeva.

Am observat fenomenul nutevăd. Mai ales la casa de marcat, eu îmi fac singură cumpărăturile. Neînsoțită. Transpir toată până-mi scot produsele dacă e banda scurtă. Fenomenul nutevăd e ăla în care ți-ai întins cele 10 ouă, cutiile de lapte, salata, scaunul pliant și mâncarea pentru cățel și acum n-ai chef să le iei și nici cel dinainte nu are și nici familia de lângă mine… Dar dacă ne înholbăm undeva mai abitir unii la alții, atunci la casele de marcat o facem când avem de așteptat și da, știu omule că m-ai văzut dar azi te faci că nu mă zărești pe mine, mâine pe următoarea, poimâine pe bătrâna care stă cu 2 cuburi de drojdie și uite așa ne robotizăm.

 

Mulțumesc c-ați parcurs povestea multă, sper să vă fie de folos ceva.