Si de-o fi sa mor sheruiti cu spor

vii

Atentie: cuprinde chestiuni religioase care pot provoca prurit, spasme in cot sau si mai grav- ati putea avea tendinta sa ganditi aspectele expuse, din alte unghiuri decat cele stereotipe cu care ne cam obisnuim daca nu le contracaram.

(Postare contraindicata persoanelor carora viata nu le-a trantit niciodata in freza un pumn de umor negru)

Nu stiu altii cum sunt dar eu atat imi amintesc aproape mecanic din opera lu Creanga pentru ca, bag seama, in ultima vreme mi-am impuiat capul cu prostii in loc sa raman pe literatura de specialitate, care-o fi.
Poate ca de-aia prea le inteleg pe toate fara sa le judec si mai rad de ele cu folos pentru c-am trecut si prin mai multe vieti si pe langa suflari de moarte.
Aproape pe toate le inteleg.
Dar eu am o rugaminte la voi.

Cand natura decide sa ma transforme intr-o corola de minuni a lumii, nu-mi trantiti condoleante personale pe Facebook.
„Dumnezeu sa te ierte“ citesc intr-o dimineata pe pagina foarte viabila a unui om (din care-a ramas sufletul). Si el saracu, daca e ca-n filmul ala cu Demi Moore si fantoma, nu poate da like si nici nu se poate odihni in pace ca nu si-a citit toate mesajele. S maica-sa, dupa ce trece efectul tranchilizantelor, in loc sa mearga la biserica s-aprinda o lumanare, poate-o sa stea ametita de durere sa scrie multumescuri pe un profil pe care nu-l stie dezactiva.

Inteleg ca e la moda sa blamam fiecare bisericuta nou aparuta, tagma preoteasca si cam tot ce tine de ortodoxie ca na, sunt oameni si acolo si mai lucra fara minte si-atunci trebuie invinuiti toti, la asta ne pricepem. Toti pentru unul – daca a dat cu bata in balta sa fie aruncat in lac, sa vedem si noi un inec autentic.

Riscand sa fiu arsa pe rug pentru ca apar Biserica, va rog eu, nu prin intermediul lu Mark Zuckemberg sa ma pomeniti plecand de la premisa ca fui un om modern si-acum as fi un sufletel trendy.

Religiile si traditiile lumii s-au pastrat totusi cu un scop si ele ne-au impins unde suntem (absolut social vorbind- nu ma refer la biata noastra tara), ele s-au imbinat cu stiinta, cultura, s-au completat in ciuda (ne)argumentelor contrare pe care le putem discerne cu potentialul mental si prin prisma propriilor nevoi de (auto)recunoastere, sisteme achizitionale, dorinte implinite sau nu. Din ceea ce ni s-a revelat material, „natura „ a dovedit de atatea ori ca e de fapt eronat din anumite puncte de vedere. Adevarul exista undeva. El nu se transforma. Doar perceptiile noastre despre El.

Mie mi s-a predat religie la scoala. Nemtii aleg la inceputul anului scolar daca doresc aceasta materie si da, in proportie de 80% aceste cursuri sunt accesate, fiecare pe religia lui. Ca „ceilalti“ sunt pro sau contra nu ne intereseaza. Traim deja intr-o lume in care fiecare decide pentru fiecare si este cel care suporta consecintele. Am descoperit cu mare stupoare dragi ganditori- faptul ca desi am fost instruita pe bazele unei religii dogmatice incepand cu legende si povesti, terminand cu Psalmi si rugaciuni nu m-am transformat intr-o tantalaie care se teme de extraterestrii si de focul iadului. Ba din contra, cu timpul, tocmai aceste premise despre o forta atotputerica si de sine statatoare mi-au stimulat gandirea si cu binecuvantarea propriei constiinte am citit ca sa aflu mai mult, sa imbin povesti si adevaruri, sa vad de ce ar fi stiinta in contradictie cu credinta si asa mai departe.
Astazi, poti sa-ti citesti harta genetica. „Si ce daca“ mergem pe Directia 5 la gena aia care-i mai fisurata si din cauza careia am putea face cancer sau gastrita sau scleroza? Putem evita? Putem schimba ceva? Nu.
Tot astazi, pot sa spun o rugaciune fara sa-mi cada IQ-ul in dresuri. Si daca acea rugaciune imi intareste potentialul mental, daca ma face mai increzatoare, mai linistita, mai limpede, mai constiincioasa, cine esti tu- inchizitorule- sa te pronunti in legatura cu acest aspect foarte personal? Cu ce te deosebesti fata de cei care ucideau in numele religiei si carora nici un Dumnezeu nu le-a cerut acest lucru? Interpretarile patologice nu le discut.

Revin la feisbuc. E naturala curiozitatea, empatia aparenta pentru care punem intrebari in grupuri ori pe wall (RIP, chiar a murit, cum???) dar imi pare un pic morbid sa mai postezi ceva (de) si pe contul defunctului. Ziceam ca nu ma surprinde nimic. La un moment dat, contul unui adormit in cele vesnice a fost preluat de oarescine din familie si pe vremi in care activam in wordpress.com am primit un like de mi-a inghetat limfa in circuitul sistemic.

Si-mi mai pare nelalocul lui sa te pronunti cu privire la funerariile religioase, la cati bani castiga din asta X sau Y preot, cand tu faci pomeniri si iertaciuni pe tarlauna virtuala a unui multi miliardar. Poate nu-ti platesti (direct) facebookul dar internetul il platesti direct sau indirect, cu tot cu optiunile lu peste. Asa ca nu-l judeca pe preotul care sta la capataiul unui decedat, c-a cerut bani. Nu fiti ipocriti. Medicii, preotii si alte categorii au aceleasi elemente lipsa pe care le are orice breasla. Uitati-va in jur. Concluzionati ca sunteti inconjurati numai de oameni cinstiti si demni?

In cazul in care raspunsul e da sunt curioasa si eu cine v-a schimbat ultima data tratamentul.

16 thoughts on “Si de-o fi sa mor sheruiti cu spor

  • September 16, 2014 at 11:47 pm
    Permalink

    O daa! Am avut si eu ocazia sa dau peste un astfel de profil si mi s-a facut pielea de gaina cand am vazut ca era inca activ . Inteleg ca vrei sa-l pastrezi in memoria celui care nu mai e, dar nu stiu de ce nu alegi alta cale? Deschide un blog, pune o poza pe masina si plimba-te cu ea, aminteste-ti de el/ea in momentele happy , etc. Acum fiecare cu nebunia lui, dar mi se pare chiar aiurea sa pastrezi un profil si sa il lasi activ, ba mai mult sa il folosesti ca si cum ai fi cel care a murit. Brr! Iar treaba cu preotii e discutie lunga si cred ca va fi mereu o problema, au cam intrat in aceeasi oala cu politicienii, din pacate . Diferenta e ca primii au mai multe locuri de desfasurare a activitatii 😀

    Reply
  • September 16, 2014 at 11:57 pm
    Permalink

    Hapi, mi-ai făcut seara bună şi mi-ai dat răspunsuri la intrebări ce erau doar in capul meu. Mulţumesc. Apropo, eu am bifat căsuta ca urmăresc comentariile pe mail, dar nu-mi apar niciodata. Nu fac ceva bine?

    Reply
  • September 17, 2014 at 4:20 am
    Permalink

    Prietena mea a murit în Iunie, anul ăsta și una din surori postează de zor poze cu ea. Chestia e că tipa(defuncta) avea silicoane și atunci, fiindcă avea ce arăta, își făcea autoportrete( selfiuri, hai fie!) cu ei la vedere, decolteuri largi. Telefonul i-a revenit surorii ăsteia, postace și fiind poze proaspete și nefolosite în memoria telefonului, ce să facă cu ele? Păi, chiar mi se pare dezgustător că în urma gestului ei, like-urile cele mai multe vin de la bărbați și atunci îmi vine-n cap automat că unii se gândesc încă la cum i-ar trage-o, fiindcă serios acuma, de unde să știe penisul lor că posesoarea de silicoane a decedat. Iartă-mă, prietena mea, da’ chiar nu mă pot abține când văd ce poze pune sora ta cu tine!

    Reply
  • September 17, 2014 at 2:13 pm
    Permalink

    A judeca pe unul sau pe altul face parte din activitatea umana. Nu cred ca exista om care sa nu-si judece semenii … fie macar in gand sau in subconstient.
    Problema nu e asta ci faptul daca putem avea/pastra un cuantum decent de impartialitate in judecarea lor.

    Reply
    • September 17, 2014 at 2:20 pm
      Permalink

      Serios, asta e un argument? “Face partea din activitatea umana”? Pai si furtul si minciuna care ii lezeaza si neindreptatesc pe semeni fac parte din activitatea umana. Si donatul rinichilor pentru bani la unii.
      Numai ca pare-mi-se suntem aici pe pamant sa mai evoluam si noi cate putin daca se poate.
      In gand le cam face pe toate, dupa Jung ar cam fi imposibil sa emitem judecati de valoare in “subconstient”. Probabil te referi la frustrari care se acumuleaza si devin active la un moment dat, iesind la suprafata intr-un fel sau altul.

      Reply
  • September 17, 2014 at 5:01 pm
    Permalink

    Evident ca nu suntem ”inconjurati numai de oameni cinstiti si demni”. Cred totusi ca preotii ar trebui sa fie exemple de urmat. Din pacate, in marea lor majoritate, nu sunt. Iar faptul ca si ei traiesc alaturi de noi in aceeasi mocirla nu reprezinta circumstante atenuante.
    Din fericire nu am prieteni/cunostinte care sa fi murit iar conturile sa le fie in continuare folosite de familie. Este intr-adevar horror.

    Reply
    • September 17, 2014 at 8:11 pm
      Permalink

      Si magistratii ar trebui sa fie exemple de urmat in ceea ce priveste justitia si NU sunt intr-o majoritate sau in minoritate, nu m-as putea pronunta.
      Si primarii ar trebui sa fie emblema orasului lor.
      Si politistii ar trebui sa respecte legea mai mult decat oricine altcineva.
      Si, si si…

      Reply
  • September 17, 2014 at 8:01 pm
    Permalink

    Cu religiile n-am nimic, chiar ma fascineaza ca forme de a prezenta istoria. Nu-mi plac insa cei care imi vara religia cosmetizata pe gat si vor sa o credem perfecta cand de fapt nu e ! Tocmai pentru ca este o istorie a umanitatii. Cat despre facebook, colcaie de dezaxati, uneori citesc comentarii si rad cu hohote, cred ca am inventat o forma de terapie.

    Reply
  • September 18, 2014 at 11:53 am
    Permalink

    am un amic ce-a murit prin primavara si intradevar contul lui e inca activ. l-am sters de la prieteni, ma doare absenta si plecare lui prea matura…sa-l vad acolo e ca si cum m-as tortura continuu.

    Reply
  • September 20, 2014 at 9:28 pm
    Permalink

    Şi eu am dat peste astfel de profile. E sinistru, iar persoana care foloseşte contul defunctului cred că are mari probleme…
    Părerea mea!

    Reply
  • September 29, 2014 at 2:40 pm
    Permalink

    Haoleo! O tai ca eu sunt sensibiloasa! Apropos, prietena mea a pastrat telefonul si nr mamei ei dusa la cele vesnice, il foloseste fratele ei si la ea in telefon scrie mamaica, de cate ori o suna fratele, sar in sus ca arsa!
    Asta asa, sa ne revenim :))

    Reply
  • October 4, 2014 at 6:41 am
    Permalink

    Pt mine deontologia profesionala a lucratorului bisericesc religios e altceva decat chestiunea pozitiei si functiei politice a bisericii organizate intr-un stat, care la randul lui e altceva decat functia utila a bisericii organizate pt cultura si civilizatia umana, care si astea sunt alte chestii decat papa Francisc sau Dalai Lama ca role model de tinuta profesionala. Ma rog, pe undeva am impresia ca e posibil sa aiba legatura una cu alta, insa asa sunt eu, despic firul in 4, plus mai abitir il despic atunci cand sunt in mare parte ignorant si departe de subiect plus cand eu personal nici macar acum nu m-am decis carei biserici organizate sa ma afiliez oficial, si nici daca e cazul sa ma afiliez oficial sau, desi totusi teoretic recomandabil, e OK sa mai aman la fel cum aman de a ma angaja si intr-o gramada de alte lucruri recomandabile, de ex a ma casatori, sau a ma apuca de jogging, de scris o carte, sau a vizita turistic orasul Berlin. Nu scriu cu ironie fata de nimeni decat fata de mine insumi, si daca tot am diversionat topicul catre mine personal, pot marturisi si ca pe mine cartea Confesiunile sf Augustin ma excita intelectual plus erotic, chiar indiferent daca le citesc intr-o carte tiparita sau pe Internet, plus traduse in oricare limba, plus indiferent de aspectul copertii, ceea ce nu as putea spune despre o gramada de literatura, de ex cea scrisa de dl Ernest Hemingway excitandu-ma numai erotic si numai in lb originala engleza, (plus am si alte exemple legate de diverse combinatii ai celorlalti parametri, inclusiv dimensiunea cartii, aspectul copertii si infatisarea autorului, nu numai continut).

    Reply
    • October 4, 2014 at 6:54 am
      Permalink

      Dau disclaimer ca nu am citit nici cartea Confesiunile sf Augustin in totalitate, numai fragmente asa pe ici pe colo, plus la fel si opera dl E Hemingway, (si nici macar acum nu stiu daca numele lui se scrie cu 1M sau cu 2), lucruri de loc ceva laudabile, plus imi cer scuze re typo si dezacorduri gramaticale fata de publicul cititor, inclusiv posibil minori care inca se pregatesc sa ia Bacul si fata de care teoretic ar trebui sa incerc si eu sa fiu role model, acum ca totusi ma consider intrat binisor in perioada varstei adulte.

      Reply
      • October 4, 2014 at 7:01 am
        Permalink

        Aoleu ! Mi-am dat seama ca iar am citit pe repede si am comentat off topic, articolul fiind posibil despre socializarea pe Facebook, nu despre cea afiliata unei biserici organizate ! Zau, desi poate seamana, ca tot socializare este, plus la fel cum nu sunt membru al unei biserici organizate tot asa nu sunt membru nici al Facebook, parca nu e totusi nu e vorba despre aceleasi lucruri !

        Reply
        • October 4, 2014 at 7:04 am
          Permalink

          Este cat se poate de clar cat de confuz si incompetent ma simt si chiar probabil sunt re activitatile de socializare ! Dar mie imi plac oamenii si chiar viata in mediu urban aglomerat, numai ca si eu stau cu nasul in Smartphone toata ziua si tot degeaba !

          Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *