Repetabilă…..povară? Despre părinti

Pe internet am dat peste :

CUM SA SCAPATI DE POVARA PARINTILOR

Like in Facebook?

Confirm?(no??? u take ur pill first??? ok)

38 people like this.12 have a psychoanalytic disorder.The rest are adopted .Fii primul (dintre prietenii tai) care aruncă cu piatra

N-am avut parintii perfecti dar titlul asta demn de revista Click mi-a ridicat o spranceana si cam 5 minute am ramas asa, încercand sa înteleg ce i-au făcut parintii autorului -în afara de faptul ca nu l-au obligat sa insiste mai mult pe sintaxa si gramatica.

Nu-mi place sa urechez pe altii piscuind c-as fi mai buna sau mai întelegatoare, o sa modific versurile autorului dar o sa pastrez exact linia melodica. Pana la urma nu e vorba de o singura persoana care-si face parintii troaca de porci – e plin internatul de asa ceva. Adica internetul.

Asadar: parintii sunt niste entitati ciorovăitoare, care vorbesc mult, fac vinerea supă de păstăi ,lucreaza de la 8 la 16 , unul merge duminica la biserica , celalalt la crasmă , fiecare dupa simtaminte.In timpul care ramâne isi cicalesc odrasla . Indemnuri ca : învață, nu sta mult, nu iesi nicaieri astazi, ajuta-ma,sa fii responsabil sunt agresive pentru adolescenti precum stafilococul beta hemolitic cantonat pe-o amigdala. Persoana se „umfla” , devine sensibila , se face rosie ca focul si în timp dezvolta….alergia la părinti.

Sfaturile maestrilor care s-ar fi descurcat mai bine singuri de cand au parasit găoacea suna cam asa:

  • daca auzi în cap vocea unuia dintre parinti, opreste-o.

    Pai da. Mai nou se opreste vocea cu Zyprexa si Seroquel dar unii spun ca merge si cu tuica fiarta. Dupa preferinte…..

  • gaseste alte persoane care ar putea prelua rolul de parinti …..

    Recomand o luna la manastirea Sihastria – inconjurat de Parinti noi. Nu-i o idee rea. Intre timp poate invata lumea ca nu alegem în ce familie facem diviziuni mitotice.

  • cand iti amintesti de ei, indeparteaza-le imaginea, impinge-i la distanta.O sa vezi ce bine o sa te simti dupa.

    :blink: adica asta e un fel de 3D?

Parcă e vorba  de paianjeni . Mai lipsea catre final un link cu modalitati de exterminare

Stiu ca parintii nu sunt buni in unanimitate. Dar copiii sunt?

In postarea cu pricina , autorul trambiteaza că debarasandu-ne de asupritoarea privire a parintilor devenim : fiinte libere, campioni, maestrii. Campioni la ce? La intoleranta? Maestrii la ce? La ascunderea rahatului sub pres?

Probabil ca inveti sa fii parinte numai atunci cand ai un copil. Poate ca tu-l cresti in puf iar el e alergic la materiale zburătăcioase si te informeaza despre asta in ziua in care-si face buletinul. Nu exista o reteta universala de drăgălit copii si de format caractere. Dar vreau sa cred ca majoritatea parintilor sunt bine intentionati.

Multi parinti buni se sacrifica de-a lungul vietii si cresc sub aripa pui de vipere. Multi copii buni , sensibili, destepti si inzestrati se nasc in familii cu parinti agresivi , duri, nepasatori.

Dar astea sunt exceptii. Incercati sa va intelegeti parintii si sa va puneti in pielea lor . Iertati-i pentru ca la un moment dat si voi o sa aveti nevoie de iertare. Sprijiniti-i ca sa gasiti si voi sprijin mai tarziu. Nu îi iubiti conditionat – sangele apa nu se face dar se dilueaza cu ea…..Invatati din greselile lor…….ca sa recunoașteti greșelile voastre la momentul potrivit……..

Uneori nimeni n-o sa va iubeasca la fel de mult precum mama sau tata sau bunica….in cazul celor  crescuti de bunici………….

Personal – am ajuns un adult responsabil datorita imperfectiunii parintilor mei

Repetabila povara a lui Paunescu ilustreaza drama părintelui român……..aici

 

53 thoughts on “Repetabilă…..povară? Despre părinti

  • August 9, 2011 at 5:50 pm
    Permalink

    ” am ramas asa, încercand sa înteleg ce i-au făcut parintii autorului -în afara de faptul ca nu l-au obligat sa insiste mai mult pe sintaxa si gramatica.”

    Poate sa jucat taica’su cu el dea cucu’ n pupaza, cand era mic si masa sa facut ca ploua, cum fac de obicei p****le in cazuri din astea. La asemenea parinti, merita sa lustruiesti oleaca pusca, chit ca risti sa ajungi la CNN la fratii Menendez.

    Si un parinte care-si chinuie sau abuzeaza copilul ca la Guantanamo Bay, ala ce respect si iubire merita ? Daca unicele defecte ale parintilor din lumea asta, ar fi vorba multa si cicaleala, bine ar fi. Tragic este insa ca multi nu ar trebui sa aiba dreptul legal sau moral la procreere, pentru ca ajung sa fie niste monstri, nu parinti. Aia ar trebui sterilizati cu japca.

    Sau pentru ce sa iubeasca si respecte un copil un un parinte care la abandonat si-l doare in fund de el ?
    Uneori te iubeste un strain, in loc de mama sau tata. Cate cazuri din astea nu sunt?

    Pentru orice adult care nu si-a petrecut copilaria fiind violat de 3 ori pe saptamana sau abuzat fizic si emotional, de catre unjul sau ambii parinti, e usor sa sfatuiasca pe altii ” respecta-ti si iubeste-ti parintii”. Si cand zic abuzat fizic, nu ma refer la palmuta pe poponetz sau tras de ureche ci la schingiuiala. Stii ca sunt parinti care sunt maiestri la a-si confectiona tot felul de unelte de bataie, care mai de care mai inventiva si eficace ? Biciul mai lipseste din arsenalul lor. Stii ca sunt parinti care trimit propriul odor sa aduca din debara, obiectul cu care urmeaza sa fie batuti pana la inconstienta. Oare ce face tratamentul asta dintr-un copil ? Trebuie sa ai o personalitate de fier ca sa nu te dezvolti intr-un adult plecat de acasa sau criminal in serie, ca traumatizat pe viata oricum ajungi.

    Reply
    • August 9, 2011 at 6:14 pm
      Permalink

      Draga Naeema, daca as vorbi numai despre extreme, ar inseamna sa nu mai postez nimic pe blog………..pentru ca nu-mi sta in caracter sa vad partea urata in general….Habar n-am de ce. Poate pentru ca n-am fost ouata in Africa? Poate…..
      In plus am zis asa :
      Multi parinti buni se sacrifica de-a lungul vietii si cresc sub aripa pui de vipere. Multi copii buni , sensibili, destepti si inzestrati se nasc in familii cu parinti agresivi , duri, nepasatori.

      Dar astea sunt exceptii.

      Reply
  • August 9, 2011 at 6:04 pm
    Permalink

    @Naeema Al: Cu respect, ăia nu-s părinţi, nu intră în categoria oamenilor.
    @Hapi: Eu îmi ţin pagina de Facebook doar pe post de colecţie de linkuri. Chiar ai găsit aşa ceva? Mare e grădina!…

    Reply
  • August 9, 2011 at 7:46 pm
    Permalink

    Poate grupul ala o fi fost creeat exact pentru exceptii. Banui ca numeni care nu a avut parinti sariti de pe fix, nu ar pierde mai mult de 10 secunde pe pagina aia. Ar reactiona asa cum ai reactionat tu si ar pleca de acolo. Exceptiile vor da like. 🙂
    Daca exista pagini pe internet despre slavirea mamei sau a parintilor, cu martisoare si cutii de ciocolata cibernetica, de ce sa nu existe pagini din alea peste care ai dat tu ? Freedom baby….it’s beautiful thing…;)

    Reply
  • August 9, 2011 at 8:41 pm
    Permalink

    :))))) nice one
    … insa… daca o luam “pe bune”… unii parinti sunt… sariti rau de pe fix…
    … la 37 de ani ai mei… stiu cateva exemple…

    Reply
    • August 11, 2011 at 5:09 pm
      Permalink

      Torden sper ca parintii tai nu sunt “sariti de pe fix”
      Oricum, postarea mea este despre parintii normali, nu despre extreme, nu despre bestii, nu despre sociopati .
      🙂

      Reply
      • August 11, 2011 at 10:33 pm
        Permalink

        … doar unul dintre ei iti intalneste sperantele.
        … din pacate, am vazut si prin alte parti, oameni care cu greu se puteau numi parinti.

        Reply
  • August 9, 2011 at 9:29 pm
    Permalink

    Touche! M-ai atins rau de tot cu postul acesta despre parinti, Hapi (tocmai astazi cand m-a apucat asa, la serviciu fiind, un dor cumplit de tatal meu de imi venea sa plang!
    Superb postul tau, Hapi, felicitari! Si superbe versurile lui Paunescu (iti multumesc ptr.ca mi le-ai reamintit!) Si mai sunt “Enigmatici si cuminti,/ terminandu-si rostul lor,/ Langa noi se sting si mor /Dragii nostri dragi parinti./ Cheama-i, Doamne, inapoi,/Ca si-asa au dus-o prost./Si fa-i tineri cum au fost!/ Fa-i mai tineri decat noi…” (Ruga pentru parinti – Adrian Paunescu).

    Reply
  • August 9, 2011 at 9:50 pm
    Permalink

    Cand nu ii vom mai avea ne vom dori sa putem sa corectam tampenii de genul celor de mai sus…si nu vom mai putea. Ne-ar placea sa le mai auzim vocea…macar putin.

    Reply
  • August 9, 2011 at 11:00 pm
    Permalink

    Urat, foarte urat. Toti avem probleme si poate ca viata nu e asa cum ne-am dorit dar asta nu e o scuza ca sa-i faci cu ou si cu otet pe cei care te-au crescut, chiar daca au avut idei diferite de ale tale sau au conceput binele altfel.
    Cunosc multe persoane care au probleme destul de urate cu parintii, care chiar au nevoie de un psiholog din cauza asta dar nu le-am auzit niciodata strigand in gura mare ca isi urasc parintii sau sa povesteasca tuturor cat de nasol e acasa si ce li se intampla si ce drama traiesc. Exista parinti mai incuiati, mai severi sau mai precauti, dar cred ca toti sunt bine intentionati, toti cred ca asa e mai bine pentru copilul lor.
    Din fericire, am niste parinti extraordinari si ma bucur de foarte multa libertate (chiar de prea multa libertate uneori) pentru ca sunt constineti ca nu o sa depind pentru totdeauna de ei, ca trebuie sa invat sa ma descurc singura si sa inteleg care e treaba, sa-mi pot da seama ce vreau sa fac si de ce vreau sa ma feresc. Stiu ca nu toti adolescentii sunt ca si mine si chiar cred ca unii au nevoie de metodele mai drastice pe care le-am mentionat mai sus si cred ca tot ce fac parintii e spre binele lor. Daca acum ii fac cu ou si cu otet mai tarziu, cand o sa inteleaga o sa le para rau … sau, cand se vor vedea liberi vor face toate prostiile care le-au fost interzise de parinti dar sunt sigura ca in final tot la regrete vor ajunge si ei.

    Reply
    • August 11, 2011 at 5:16 pm
      Permalink

      Cristiana eu am observat un lucru……..cei care te ajuta si te sprijina neconditionat sunt de obicei parintii.

      Iar cei care au probleme cu ei – sa stii ca la 15-17-20 de ani vezi notiunea de PROBLEMA foooarte diferit……E normal sa te plangi de comportamentul lor, de interdictii dar pentru mine este anormal sa le arati lipsa totala de respect.

      Reply
  • August 9, 2011 at 11:11 pm
    Permalink

    He he, mi-a luat-o Naeema inainte.

    Sigur ca exista zeci, sute, zeci de mii de adolescenti frustati care au impresia ca daca n-au fost lasati la disco (club, whatever) vineri seara au fost PERSECUTATI. Exista alte mii de adolescenti prosti care cred ca daca parintii nu le dau bani si nu le implinesc poftele is AI DRACULUI.

    Da’ nu despre ei e vorba.

    Nu conteaza si nu intereseaza pe nimeni ca esti bine intentionat. Daca prin intentiile bune reusesti sa distrugi increderea in sine a copilului atunci meriti sa fii aruncat pe geam. Si pisicile te iubesc in felul lor, unele zgariindu-te – si alea care te zgarie iau un ziar peste bot.

    Is sute de exemple de parinti posesivi, ai dracului, dominanti, enervanti care fac viata copiilor proprii un chin. Asa ajung fete sa-si sune mama zilnic la 30 de ani. Asa ajung baieti sa nu fie siguri pe ei nici cand cumpara o mocheta. Lista e lunga si sincer vorbind tu esti cea care s-a bagat ca musca in lapte. Exista persoane pe care ori le distrugi ori le ignori complet toata viata. Despre parinti rau-intentionati era vorba, nu despre cei care sunt vag aspri.

    Reply
  • Pingback: miercurea fără cuvinte (12) – fereastră spre lumină « freestyler

  • August 10, 2011 at 7:00 am
    Permalink

    “Exista parinti mai incuiati, mai severi sau mai precauti, dar cred ca toti sunt bine intentionati, toti cred ca asa e mai bine pentru copilul lor.”
    @Cristiana… crede-ma… nu toti sunt bine intentionati. Asta daca vorbim despre intentii curate, bune. Pentru ca intentii are toata lumea. Si intentia unui parinte de a te face copia sa in oglinda, sa te transforme in ceva ce nu esti… scuza-ma, dar aia nu mai e “bine intentionat”. Aproape oricine pe lumea asta poate face copii. Nu oricine poate fi si parinte.

    Reply
  • August 10, 2011 at 7:19 am
    Permalink

    …am citit pe http://www.emanuelgrigoras.ro …Dragoste de parinte…
    Scrisoare adresata de Alexandru Vlahuta fiicei sale Margareta.
    O pagina format A4 data mie de catre o maicuta de la manastirea Agapia dupa vizita de la Casa memoriala Alexandru Vlahuta.
    Nu am sa scriu ce am simtit citind deoarece este un moment in care fiecare dintre noi ar trebui sa fie doar cu el insusi.

    “Sa traiesti Mimilica draga, si sa fii buna, – sa fii buna pentru ca sa poti fi fericita. Cei rai nu pot fi fericiti. Ei pot avea satisfactii, placeri, noroc chiar, dar fericire nu. Nu, pentru ca cei rai nu pot fi iubiti, si-al doilea…al doilea…de! norocul si celelalte “pere malaiete”, care se aseamana cu el, vin de-afara, de la oameni, de la imprejurari, asupra carora n-ai nici o stapanire si nici o putere, pe cand fericirea, adevarata fericire in tine rasare si-n tine-nfloreste si leaga rod, cand ti-ai pregatit sufletul pentru ea. Si pregatirea asta este opera de fiecare clipa,- cand pierzi rabdarea, imprastii tot ce-ai insirat si iar trebuie s-o iei de la inceput. Si de aceea vezi asa de putini oameni fericiti… Atati cati merita.

    A, daca nu ne-am iubi pe noi asa fara de masura, daca n-am face atata caz de persoana noastra si daca ne-am dojeni de cate ori am mintit sau ne-am surprins asupra unei rautati, ori asupra unei fapte urate; daca, in sfarsit, ne-am examina mai des si mai cu nepartinire (lesne-i de zis!), am ajunge sa razuim din noi partea aceea de prostie fudula, de rautate si de necinste murdara, din care se ingrasa dobitocul ce se lafaie in nobila noastra faptura. Se stie ca durerea este un minunat sfatuitor. Cine-i mai deschis la minte trage invatatura si din durerile altora.

    Eu am mare incredere in vointa ta. Ramane doar sa stii ce vrei. Si vad c-ai inceput sa stii si asta. Doamne, ce bine-mi pare c-ai inceput sa te observi, sa-ti faci singura mustrari si sa-ti cauti singura drumul cel adevarat!

    Asa, Mimilica draga, cearta-te de cate ori te simti egoista, de cate ori te musca de inima sarpele rautatii, al invidiei sau al minciunii. Fii aspra cu tine, dreapta cu prietenii si suflet larg cu cei rai. Fa-te mica, fa-te neinsemnata de cate ori desertaciunea te indeamna sa strigi: “Uitati-va la mine” ! Dar mai ales as vrea sa scriu de-a dreptul in sufletul tau aceasta: Sa nu faci nici o fapta a carei amintire te-ar putea face sa rosesti. Nu e triumf pe lume, nici sprijin mai puternic, nici multumire mai deplina, ca o constiinta curata.

    Pastreaza scrisoarea asta. Cand vei fi de 50 de ani ai s-o intelegi mai bine. Sa de-a Dumnezeu s-o citesti si atunci cu sufletul senin de azi.

    Te imbratiseaza cu drag, Al. Vlahuta

    Cand ai implinit saptesprezece ani.”
    ************

    Reply
  • August 10, 2011 at 10:39 am
    Permalink

    Un om care nu-si cinsteste parintii se indreapta spre nicaieri. Nu are o baza solida la picioare, e ca un copac cu radacini puternice, plantat in…apa.
    La fel, o natiune care nu-si cinsteste stramosii, se indreapta spre pierzanie!
    Sa nu uitam, datorita parintilor suntem aici. Daca parintii nostri nu existau…noi ce am fi fost acum?

    Reply
  • August 10, 2011 at 4:11 pm
    Permalink

    Da, si datorita unor parinti au ajuns unii adulti sa fie fucked up pe viata si sa sada saptamanal pe canapeaua psihologului. Cinste lor !

    Reply
    • August 10, 2011 at 4:18 pm
      Permalink

      Aceia nu-s parinti! Simplul fapt ca au dat viata unui copil, o vreme i-au dat un adapost si i-au dat mancare nu-i face parinti!

      Reply
      • August 10, 2011 at 5:49 pm
        Permalink

        Wow, sunt socata. Cineva e deacord si cu ce spun ieu. 😆
        Dar intrebarea de baraj este : cat de agramat mia fost raspunsul ?
        Dar asta ? 😆

        Reply
  • August 11, 2011 at 6:41 pm
    Permalink

    ” CUM SA SCAPATI DE POVARA PARINTILOR ” Cum poate gandi asa un copil dupa atatia ani in care cei ce l-au adus pe lume s-au straduit probabil sa-i ofere ce-i mai bun? Chiar ca e socant. Oare asa vor gandi si ai mei sdespre mine? 🙁

    Reply
  • August 11, 2011 at 7:34 pm
    Permalink

    Hei, nu fi negativista, acestea sunt cazuri rare
    Numai ca am vrut sa le scot in evidenta si sa subliniez ca……….ar trebui sa le fie rusine!

    Reply
    • August 11, 2011 at 7:45 pm
      Permalink

      Nu sunt negativista ,dar o astfel de atitudine te face sa iti pui niste intrebari…mai ales pentru ca ai mei sunt baieti si ii cresc singura. Nu e simplu, dar e placut. Trebuie sa muncesc cat doi, sa fiu si mami si tati. Am ales asta in locul violentei si consider ca am ales bine. Imi sunt tare dragi picii mei . Sper sa nu am parte de un asemenea tratament !
      Chiar,oare parintii “geniului” de mai sus or sti ce opinii dragute are individul? Imi amintesc ca oricat de neintelegatori mi s-ar fi parut parintii mei la un moment dat,nu am indraznit vreodata sa ii contrazic, sa tip la ei si din respect pentru ei nu am vorbit vreodata pe vreunul de rau.

      Reply
  • August 11, 2011 at 8:14 pm
    Permalink

    Oana ,atitudinea ta tine de bun simt si respect fata de oameni in general……lucrurile aceste nu se invata. Tu le ai si probabil copiii tai le mostenesc
    Mi-am iubit intotdeauna parintii iar cand m-am suparat pe vreunul am impartasit asta celui mai bun prieten sau unei rude, pentru un sfat………dar sa dau verdicte publice si sa indemn la…..revolta……nu, asta nu as fi facut

    Reply
  • August 11, 2011 at 9:51 pm
    Permalink

    @Hapi, inteleg ca esti mai buna si mai intelegatoare dar trebuie sa remarc ca ce ai scris in post suna exact a clisee rostite de parinti, auzite la randul lor de la parintii lor si probabil asta le vei rosti si tu copiilor tai.

    Nu am zis in post sa nu-ti iubesti parintii. Din contra. Doar am oferit metode practice pentru a inlatura sechele psihice ce pot sa apara datorita parintilor. Sechele care nu sunt intentionate dar apar din nestiinta. Matusa mea de 60 de ani inca ii era frica de bunica, ca o va certa cand o viziteaza. Si matusa mea si mama mea au preluat diferite clisee si automatisme care nu le-au fost nici lor benefice nici familiei. Asa facem toti. Aceasta este povara despre care vorbesc.

    Vorbesc despre trezvie, despre constienta, despre curaj si despre a fi o persoana autentica. Vorbesc despre restructurarea omului si libertatea bazata pe o structura sanatoasa nu o “povara” automata adusa si indusa din mostri stramosi.

    Pentru ca eu am decis sa scap de aceasta “povara” mama mea face la randul ei progrese.

    @oanaclara, un umil sfat am, ai grija la cresterea baiatului. baiatul are nevoie de un exemplu de model masculin. cunosc destui baieti crescuti de mame bine intentionate care nu au pic de masculinitate in ei (si de aici apar “nspe” probleme).

    referitor la ce a scris yousef59, corect. Acea scrisoare chiar demonstreaza ce poate sa faca buna intentie. A fi bine intentionat este o presupozitie ca TU stii. Tu ai dreptate si celalalalt nu. “Tu esti superior prostului”. Inteleptul tace.

    Reply
    • August 12, 2011 at 5:37 am
      Permalink

      “baiatul are nevoie de un exemplu de model masculin” e tot un cliseu. Ce te faci cand modelul nu se mai trezeste din betie si e vesnic nemultumit, iar frustrarile si le exprima jignind si lovind pe cei din jur, oamenii pe care ar trebui de fapt sa ii ocroteasca? Nu renunti la el?
      Modele pozitive sunt greu de intalnit. Ok , recunosc, nici nu ma straduiesc sa caut pe cineva.
      Ideea e ca daca mama e un bun pedagog si tine cont de anumite particularitati isi poate creste linistita baietii fara sa se teama ca vor fi lipsiti de masculinitate.

      Reply
      • August 15, 2011 at 11:37 pm
        Permalink

        “modelul masculin”, chiar si cel mentionat de tine, are si o parte buna: te invata sa zici si “NU” femeilor … chestie pe care, langa mama, sigur n-o inveti (doar ai mereu in fata ochilor modelul “mama eroina care se sacrifica pe sine pentru copiii ei”). oare peste cativa ani, cand vor fi adolescenti … si implicit baieti cuminti/binescrescuti (in sensul bun) … din care fetele fac pres, o sa mai zici la fel? sau chiar crezi ca ai tai vor intalni doar femei/fete de nota 11? chiar crezi ca niciuna nu va profita de faptul ca a pus mana pe un asa specimen de barbat? eu zic sa te mai gandesti …

        Reply
      • August 16, 2011 at 1:47 pm
        Permalink

        INTJ nu exista nici un studiu ca baietii crescuti de tata sunt mai “masculinizati” decat baietii crescuti de mama
        Avand in vedere ca in Germania, de exemplu, tot al treilea cuplu care face nunta ajunge la divort, ar insemna ca toti copiii proveniti dintr-o astfel de familie sa aiba un fel de “tare psihologice” Si nu e asa…..

        Reply
      • August 16, 2011 at 4:56 pm
        Permalink

        ok. e parerea ta. eu raman la parerea mea … ca fratele meu si-a luat m**e de la ambele “nemtoaice” cu care a fost casatorit in germania si asta mie-mi arata clar doua chestii: barbatii crescuti sub influenta majoritara/puternica a mamelor nu prea stiu sa faca fata femeilor si in germania sa tot fii femeie (ca daca ti-ai gasit fraieru’ care sa-ti puna inel pe mana si esti nitel mai desteapta, in veci nu mai trebuie sa lucrii). in plus, doar eu stiu m-am chinuit si eu sa invat sa spun (macar cateodata) “NU” cand o femeie vrea ceva de la mine … asa ca, nu, nu scriu (doar) din auzite ci (si) din traite.

        Reply
      • August 16, 2011 at 5:52 pm
        Permalink

        Stereotipuri 🙂
        Nemtoaicele pe care le stiu eu lucreaza , au si copii. Sot, servici, copii
        Una sta acasa si are grija de 4!!!!! cu varste cuprinse intre 1 si 8 ani. Crede-maii e MULT mai greu decat lu sotu-so care e chirurg estetician si in fiecare luna are cate-o invitatie de mini -concediu de la o companie farmaceutica. Ia ghici daca o ia si pe ea…..
        Nu, ca cine duce copiii la tenis si la fotbal?

        Reply
      • August 16, 2011 at 6:05 pm
        Permalink

        pai … ai spus chiar tu: unu’ din trei cupluri … si deci exemplul tau se incadreaza la cele doua care nu divorteaza … deocamdata. 😀

        ideea e ca in viata trebuie sa treci cumva de orice-ti arunca “soarta”-n cale … si in conditiile astea e mai indicat sa ai notiuni generale/generalizate (adica din ambele puncte de vedere) … nu doar dintr-unul (si single-parenting, oricat am da-o la intors, e doar un singur punct de vedere). pe de alta parte, cum deseori mi se reproseaza, eu n-am copii si deci mai bine tac in continuare (ca cica daca n-ai copii nici sa rationezi nu mai esti in stare).

        Reply
    • August 12, 2011 at 6:10 am
      Permalink

      Si inca un lucru: nu ti se pare ca e pleonasm “exemplu de model” ? 😀

      Reply
  • August 12, 2011 at 4:50 am
    Permalink

    D-le Mateescu , eu nu stiu despre ce clisee vorbiti. Si “cu o floare nu se face primavara ” este tot un cliseu. Ii anuleaza aceasta categorie valoarea?

    Mie postarea aceea mi-a provocat un puseu de exoftalmie dar ma rog, asa cum ziceti printre randuri, o fi fost vorba doar de o strategie de marketing.
    Mai mult – am spus deja in comentariul de pe pagina d-stra.

    Imi permit sa va dau si eu un sfat: respectati-va parintii. Numai dupa aceea veti invata sa ii iubiti

    Reply
  • August 12, 2011 at 7:51 am
    Permalink

    Hapi de unde stii tu ca nu-i respect? Povara este o metafora, nu trebuie luata ad litteram la un mod negativ.

    Daca ai pusee trebuie sa cauti tot in tine, nu in exterior. Inseamna ca am atins ceva ce zace in adancuri…

    Iar daca este vorba de respect, oare nu este cu adevarat respect faptul ca-ti provoci parintii sa devina mai constienti si mai buni ca persoane? Iubirea nu vine doar din mangaieri si delasare. Iubirea adevarata cheama la fapte, la crestere, la dezvoltarea laturii spirituale. Si este valabila atat parinte-copil cat si copil-parinte. A considera ca doar o directie este corecta (parinte-copil), este un automatism care pe termen lung nu este prea sanatos pentru nici una din parti.

    Oanaclara, corect. Totusi este bine daca isi ia un model, un profesor, un amic, un unchi, bunic. Orice. Nu stiu cum intamplarea face ca stiu 5 baieti care au fost crescuti de mame si toti au iesit foarte efemenizati.

    Reply
    • August 12, 2011 at 12:07 pm
      Permalink

      Da, asa e, nu am de unde sa stiu.Insa tu ai mai multa experienta de viata si poti citi printre clisee. Adica printre cuvinte
      🙂

      Reply
  • August 12, 2011 at 8:22 am
    Permalink

    Întotdeauna copiii, sau mai bine spus, adolescenţii se vor revolta împotriva părinţilor – că de ce nu le cumpără tot ce vor, că de ce nu-i lasă în tabără la mare, că de ce ora de venit acasă e ora când se culcă găinile, că de ce nu-şi respectă tot ce le-au promis, că de ce la frate-miu îi dai voie dar mie nu mi-ai dat, că nu mă înţelegeţi, că pe vremea voastră era altfel ….. şi tot aşa

    Dar până la urmă aceste reproşuri încetează şi sunt înlocuite cu înţelegere şi recunoştinţă faţă de părinţi – acest “până la urmă” apare atunci când copilul devine adult şi descoperă cum e să-şi câştige singur banii şi să administreze bugetul lunar, cum e să decidă pt el însuşi şi cum trebuie să suporte rezultatul deciziei (fie el bun sau rău), cum e să ajungi la momentul când efectiv nu poţi respecta un plan sau o promisiune făcută.

    De fapt aceste reproşuri şi revolte adolescentine sunt împotriva “autorităţii” reprezentate de părinţi, profesori, societate, poliţie (vezi UK) … Unii se revoltă mai calm – pe sistemul grevei japoneze, alţii duc adevărate războaie. E parte firească a creşterii, a devenirii independent şi stăpân pe propriile picioare.

    Mai mult ca sigur că împovăratul de pe facebook are sub 20 de ani … ar trebui urmărit ce va scrie peste 10 ani 😉 Grav e dacă peste 10 ani va gândi la fel.

    Reply
    • August 12, 2011 at 12:12 pm
      Permalink

      Impovaratul a construit cum ziceam….o strategie de marketing a blogului…..iar eu nu am stiut sa vad metafora….cica :)))

      Ei , eu traiesc intr-o lume cu reguli, cu obligatii, cu respect fata de batrani, fata de vecina enervanta de altfel………fata de suma a ceea ce voi deveni eu insami intr-o zi.
      Si iubesc la nebunie lumea asta 🙂

      Reply
  • August 13, 2011 at 4:00 pm
    Permalink

    eu am avut viaţa iad din pricina tatălui meu, dar ghici cine-l duce la dezalcoolizare şi cine-l roagă să se lase măcar în ultima clipă de fumat? sigur că fetiţa traumatizată. e vorba de respect faţă de tine însuţi, de Dumnezeu, e vorba de propriul caracter, dacă omul chiar nu merită să fie respectat.

    Reply
  • December 1, 2011 at 4:05 pm
    Permalink

    Este corect tot ce scrie in acel articol. Eu am 24 de ani, sunt femeie si locuiesc cu ai mei. Acum nici nu mi-as permite financiar sa plec, am un servici prost, o facultate proasta, si toate deciziile mele au fost luate raportandu-ma la parinti si deloc la mine. Tot din cauza lor nu am avut decat relatii scurte si esuate, acum doar sex ocazional cu te miri cine, trebuie sa ii mint cand vreau sa fac ceva ce nu le-ar conveni, parca nu traiesc viata mea, ci a lor, cu programul, obiceiurile lor, si chiar mancarea tot ei o decid. Nu reusesc sa am prieteni/e apropiati, nu pot vorbi deschis cu parintii nici macar despre lucruri banale. Si pt. a trece mai usor peste aceste apasari am ajuns sa iau des somnifere, antidepresive sau consum alcool fara ca ei sa-si dea seama macar… Orice ma rupe putin de realitate e bine venit, au inchis etnobotanicele, mai bine poate caci fumam si niste ierburi halucinogene care nici nu stiam ce sunt. Asa ca cine are posibilitatea sa plece de la parinti, sa o faca repede, la 18 ani, caci cu cat trece timpul, cu atat e mai greu de suportat totul.

    Reply
  • December 1, 2011 at 5:32 pm
    Permalink

    Anda – imi pare rau pentru experienta prin care treci. Am scris la un moment dat “stiu ca parintii nu sunt in unanimitate buni. Dar copii sunt?” Tu ce ai raspunde la aceasta intrebare?
    In general, mie nu-mi place sa privesc lucrurile dintr-un singur punct si sa generalizez. Majoritatea parintilor isi ajuta copiii sau cel putin asta e firea lucrurilor. O leoaica ce-si pierde puiul intr-o rapa e gata sa sara dupa el. O mama si-ar dona un organ sau si-ar da viata pentru copilul ei, este instictual acest sentiment de protectie si aparare
    Sunt de acord ca exista parintii care boicoteaza viata copiilor dar asta nu inseamna ca acest lucru se intampla tuturor celor care locuiesc impreuna cu parintii mai mult timp
    Eu am stat acasa cu ai mei pana la 24 de ani si nu pot sa spun ca am avut “familia perfecta” Dar totusi, mediul a fost bun, m-am dezvoltat frumos iar parintii mei m-au sustinut cat au putut.

    Reply
  • October 23, 2012 at 4:47 pm
    Permalink

    Buna reteta asta pentru … adica impotriva “alergiei la parinti” – nu stiu cum, dar as vrea sa vad si eu cum arata o evolutie peste ani intr-o astfel de familie – adica tinereii care dezvolta o asemenea alergie, se revolta si se manifesta in diverse feluri si sa-i vezi pesti ani cu propriile progenituri si ce fel de ‘alergii’ dezvolta cei din urma …

    Reply
    • October 23, 2012 at 6:53 pm
      Permalink

      Exact….totul se transforma, se roteste, prea putin se schimba

      Reply
  • October 23, 2012 at 7:37 pm
    Permalink

    “peste ani” nu pesti, Doamne fereste 🙂
    Exact asta ma gandeam si eu., cicluri care se repeta – vezi ca mami a dus-o pe buni la caminul de batrani (asta scrisesem pe FB) si peste ani ti se pare normal sa faci la fel – trist, foarte trist …

    Reply
  • October 24, 2012 at 9:32 am
    Permalink

    trist ! pe mine Monik ma considera cea mai buna prietena intai si apoi mama …

    Reply

Leave a Reply to oanaclara Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *