Prințesa urbană- am să te țin în brațe… *concurs incheiat

printesa urbana_carte de suflet

Dupa ce-am citit cartea Ioanei, m-am gandit sa scriu repede cateva cuvinte, o prezentare, ceva simbolic, sa nu-mi sară in cap mari critici cu 10 bloguri sau 15 trolleri pe care eu oricum i-as considera mai tâmpiti decat posibil as fi putut fi chiar eu, odata, candva. De fapt n-am timp chiar acu să mă cert iar daca e să ne batem în argumente, iarasi, am nevoie de timp. Si nu-l am. Si trolerii ceia nu prea folosesc argumente si că-s proasta, grasa, slaba ori c-am uitat un punct pe blog, mă cam lasă… Ice.

Dar am dat totusi un search pe google, sa „iau pulsul“ primei carti scrise de Printesa Urbana. Ultima data cand am facut-o, am luat si tensiunea, cu-n aparat de-ăsta nou si pâna i-am dat de cap, era sa-i cangrenez mâna omului de-atata strans la manșeta.

Si-am dat de miturile urbane. Si de oamenii care scriu pe bloguri. Si scriu comentarii. Si au un vocabular bogat. Si pot sa descrie o carte bătându-se-n stilistici si-n ortografii si-n punctuatii si-n fenomene lingvistice, fiecare cu ce-l doare, cum ma tortura pe mine (scumpa mea) profa in liceu. Pentru că Olimpiadă. Daa, am scris asta ca sa stiti c-am fost la olimpiadă si uite, cine stie ce punctulete si asterixuri si virgule lipsesc acu. Asa.

Spuneam c-am vrut DOAR sa descriu cartea Ioanei Chicet Macoveiciuc -o sa te tin in brate cat vrei tu si inca o secunda.

Dar cand am spus asta cu voce tare; pentru că mă mai ia valul cand gandesc ce transpun în abcd- consortul m-a întrebat daca vorbesc cu el sau cu mâtzul si s-adus sa se culce. Si-n cuvinte putine, am sa redau impresia mea despre carte,  ca sa-mi ramana putin loc si „pentru altii“.

Totusi sa incep cu o chestiune mica, micăăă. Pramatiilor agitatori ai națiunii, voi, care scrieti pe diverse bloguri si neplacuti vesnic invidiosi comentatori, fui si eu pramatie! Stiti cat mi-e de usor sa scriu un text pe blog? Ah, pai da, de-aia mi-e usor ca uite, nu il dedic lui Pruteanu si n-a venit momentul acela in care-l scriu absolut perfect, cu diacritice, stelute, cap, coada, ovul, spermatozoid. Imi curge imaginatia pe tastatura precum rimelu in ziua de Luminatie!

P.S: eu scriu fara diacritice, nu Ioana!

Voi stiti cat e de greu sa scrii o carte? Dar un roman?

A, înteleg, nu suntem Montaigne si Baudelaire si nici macar Slavici, nici nu mai rasuna slova noastra ca-n povestile simple si frumoase ale lui Ion Creanga. Ia sa scoateti acu niste neologisme intre file, sa vedeti ce capuri in pereti virtuali va luati…
Apropo,stiti ca Ion Barbu si Vianu erau dependenti de coca? Nu, nu de coca-cola. Pai ce-ati face voi, măi, astazi cu ei daca nu va numiti Ibraileanu sau G. Calinescu ci… Cimbruverde si RicaCititu si Anonimurocnrol? Oare ce-a vrut sa spun femela asta de fapt? (mai si citesc mintile, de cand am auzit prima data the killers cu do u read my mind)

Am vrut sa spun ca un blog se scrie USOR daca ai cat de cat cuvinte-n tine si îti zboara imaginatia pe sub lobii frontali cum le zboara cifrele unor constipati de la Banca Romaniei. Am vrut sa spun că o carte se scrie foarte greu. Incercati. Asa, ca exercitiu. 9 pagini de roman, ce va costă?… Acele noua pagini le veti reciti de 12 ori, n-o sa va placă, veti rescrie 15 alineate si veti scoate un personaj. Sau doua. Si veti adauga altul. Si… îh… mda, parca nu-i chiar ca pe blog. Si îh, da, ti-as cam da în cap cu un eventual „romanul meu“ daca spui că si tu si tu, ca la grădi, poți, poți, da acu te epilezi sau te astepta baietii la bere sau mai trolezi niste literati, ca-i cu trafic mult si alte stilizari si n-ai prea pierde esența lirica a înjuraturilor de pe blog.
O carte se scrie GREU. O carte nu este in esenta rea sau buna- ci mai mult- potrivita celui care-o chiar tine in brate sau pe i-pad.
Cartea Ioanei este conturata din sufletul ei, asa cum ii este si blogul. Iti smulgi putin din tine cand scrii scrisori si-ti smulgi cu drag cand stii ca scrii pentru altii, netraducand celebre vorbe care apartin altora. Cand nu dai copy paste, cand ceea ce emana sufletul tau e pus pe hartie, nu ti se mai pare-o joaca. Este muncă si este grea, este o clonare in litere a lumii tale, pe care-o imparti cu altii. Cartea Printesei Urbane este aproape in totalitate o carte de parenting, asa că cititorii mei (fideli) isi pot da seama cu usurinta ca n-am de ce sa fiu entuziasmata de povesti cu copii. Ceea ce nu inseamna ca nu am fost entuziasmata de cartea ei, de felul in care si-a potrivit cuvintele, de curgerea frumoasa a unei vieti pe care cateodata a visat-o, alteori nu si-a cerut-o, s-a temut, a dat inapoi, a revenit, unii ne dorim cateodata să nu ne mai ridicăm, stiti?

Cartea este presarata cu bucati de psihanaliza personala si demoni mici pe care a reusit sa-i transforme in ingeri mari.

Pare usor  sa te dezbrăcinezi asa, sa-ti plantezi durerile intr-o carte fara sa mai treci odata prin ele? Sa le arati altora, ălora care niciodata n-o sa simta la fel?
S-au prelins intre randuri aspiratii elementare si reusite personale, caderi din gratie si in sfarsit, undeva, Ioana s-a ținut strans de coama iubirii si nu i-a mai dat drumul. Pentru asta am citit cartea, pentru că stie sa povesteasca extraordinar de sincer si frumos. Nu am cautat acolo potrivirea aspiratiilor mele cu ale ei, as fi pornit de pe picior de critic si Doamne, eu care nici diacritice nu pun, critic? Eu care n-am decat coca-cola?
Mi-a fost ca un basm citirea. Despre fata pe care-o cunosc drept Printesa Urbana si despre Printesa Urbana pe care mi-a fost ciuda cand am vazut ca-si vireaza blogul spre parenting si copilasi si scutece. Dar de fapt, fata devenise femeie asa cum si-a dorit ea, nu devenise femeie asa cum mi-am dorit eu sa devin, asadar am continuat s-o citesc dupa ce-am strambat din nas si-am mai dat cate un click si am mai comentat ceva si eram gata-gata sa-i mai păruiesc  câte o mamicută comentatoare si alte alea. Dorintele mele nu trebuie sa fie victoria ta si invers, asa citesti cartea despre dragostea cuiva. I-am apreciat realismul, intelegand ca nu trebuie sa-mi semene.
Mai aveam multe de explicat din prisma mea „criticilor sai“ pentru că e buna critica (daca nu-i facuta cu invidie si cu rautatate) insa nu as vrea sa scriu un articol lung, neinteresant (ca am stabilit ca nu va mai fi al doilea Călinescu si nici schimbare de sex nu fac desi, inspre 35, cateodata iti poate fi ciuda ca esti femeie).

Mai vreau sa-i soptesc ceva unei mămicuțe -critic literar. Inteleg c-ai si tu doi copii. Că muuuulte ti s-au întamplat (te inteleg, nici eu nu zic nici mâc despre seara aia in care m-a pupat unu 25 de minute pâna n-am mai putut s-apropii mandibula de maxilar, si-am ramas asa, cu fundu la el, cautand in telefon numarul drului specialist… sigur că n-ai vrea sa-ti povestesc) si ca ai avea atatea de spus si de scris, exact ca ea! Fa-o. E usor. Sigur o sa ne amuzam de povestile tale. Sau poate ca totusi… NU POTI de fapt. Ca… n-o fi chiar asa usor sa cânti pe scenă, la pian, numai pentru ca iti mai treci degetele pe xilofonul din casa.

 

Apoi: Anonimului care n-a citit cartea, dar crede ca Ioana a scris pentru ca „e infumurata“, pentru ca „e printesa“ pentru ca scrie Univers sau Humanitas sau Barbie Girl, jos pe coperta. Merci, acu am vazut si eu ce scris jos pe coperta. Da, Ioana, esti o „mare creatoare înfumurata“. Mai scrie si ISBN-978-606… pe a treia pagina deci esti… uite, am gasit un comentariu care-nlocuieste cuvintele care-mi lipsesc, pentru Anonimul:

Robo1 octombrie 2013, 23:10
urata e lumea asta a voastra, domnilor literati. scarboasa chiar.
Bravo Robo. Esti mamica? Nici eu. Dar le zici bine.
Erata: o mai stiti pe Cristina Yang? Ceva de genul: „ Owen dar eu nu urasc copiii!!! Respect foarte mult copiii! Dar nu vreau sa-i fac eu, atat!“
Cum spune Ana Barton- cartea Printesei Urbane este un carusel al Dragostei si daca reusesti sa patrunzi dincolo de modul excelent in care si-a transformat blogul, in spatele numelui, in spatele cuvintelor, o gasesti pe femeia frumoasa cu doi copii care-ti impartaseste din experienta ei fara sa dea cartii sensuri de valori potrivite oricui.

O recomand cu drag. Cu sinceritate. Si ofer doua volume, absolut oricine-si doreste cartea, poate castiga, folosesc random org, timp până în 31 octombrie, atunci le anunt pe cele doua mamici sau nemamici. Mi-as dori sa lasati un comentariu cu mentiunea „particip“ si sa-mi spuneti care-i cel mai usor fel de mancare pe care l-as putea gati eu; sa-mi iese si sa par romantica.
Si de unde le-o fi intrat in cap unora ca tot ce scriu intr-o postare de pe blog trebuie sa curgă narativ, la subiect, s-aiba legatura… a, da… credeau ca citesc o carte. Nu, nu, ăsta e blog. Nu e roman. Romanul te excruciaza cand il scrii, chiar daca dup-aia lesina anonimii de asazisă plictiseala.

Sa stiti ca sunt carti care nu imi plac, nu mi se potrivesc si nu le cumpar. Nu fac „recenzii“.

Sa stiti ca nu-mi place Dostoievski, am citit doua volume si gata stop. Sa stiti ca atunci cand eram prin  Infernul lui Dante pe care l-am citit de 3 ori m-am întrebat „cine naiba i-o fi făcut corectura ăstuia la primul manuscris?“ si m-am scărpinat în ureche. Intelegeti cand glumesc, sper. L-am citit de 3 ori pentru ca mi se lipea de inima.
Si-l ador pe Shakespeare, care cică nu e Shakesp… si-l citesc pe Pleșu si-mi place si Cărtarescu, Liiceanu, mai ales doamna! Sunt stricată? Va deranjează? Pe mine nu.
Si-o iubesc pe Printesa Urbana pentru ca nu pune pe wall 15 poze cu bebei care-arata la fel 😉

Scrisoare catre nimeni. Mai aveti cerneala?
Asadar- cine vrea o carte?

Similar Posts

104 Comments

  1. Particip 🙂
    Iar felul de mâncare…nu ştiu cât e de simplu sau nu, că n-am încercat încă, dar mi-ar plăcea să te văd postând vreodată o reţetă testată de “Layali Lubnan”.

      1. E un desert in doua straturi : budinca de gris si smantana/frisca sau ce-o fi, aromata cu vanilie si migdale. Am auzit ca e destul de popular in Libanul de origine. Eu n-am incercat inca pentru ca necesita nu stiu ce guma mastica si pana o procur, stau departe de eventuale tentative.

  2. Particip!
    mancare zici? da un smoothie nu zici ca-i mai romantic? asa demonstrezi ca-ti pasa de silueta omului si l-ai lovit in moalele romantismului daca blenduiesti un iaurt cu niste capsuni! spor si astept niste poze cu procesu’ !

    1. Master chef mi-ar trebui pentru asa ceva. Dar stiu sa tai dovleacul in doua. Si sa-i fac ochi. Si sa-l pun in fereastra.
      Si eventual sa-i prajesc semintele.

  3. Eu vreau cartea. O citesc pe Printesa de ceva timp, mi s-a parut genial ca printre cresterea piticilor, problemele de zi cu zi si altele, ea totusi a gasit puterea si timpul sa scrie randuri pe care sa le ofere tuturor si continua sa fie alaturi de toti cei care ii cer ajutorul .

    1. Da, e minunat, e mult de lucru si la un simplu blog iar faptul ca a adunat asa o comunitate frumoasa si faptul ca nu e o infumurata sau rautacioasa care iti “baga pe gat” ce si cum, este o femeie care trece cu vederea ce nu i se potriveste si nu judeca repede omul dupa “vai, tu nu faci asa si e gresit” – sa cresti copii, sa simti, sa traiesti- ci doar impartaseste din experienta ei, personal consider ca merita sa-si faca o cariera din asta si cred ca va reusi!

      1. Hapi, multumesc, dar nu ma pune pe lista 🙂 Mi-am luat carticica la lansare. Am terminat-o chiar zilele astea. E senzationala. Cititi-o fetelor! Nu conteaza ca aveti sau nu copii, e una din putinele experiente de viata despre care iti va spune cineva atatea. De dinainte 😉

  4. Particip.
    Romantica…nu prea mai stiu cum e o masa romantica de cand cu pitica din dotare, dar o friptura de vita si cartofi cu rozmarin la coptor recomand. Sotul meu e f incantat 🙂

  5. particip:)
    si incearca o omleta: spargi 2-3 oua batandu-le cap-n-cap, le zbati bine cu furculita, arunci ce vrei acolo de la niste carnita pana la niste branzica, arunci in tigaie, supraveghezi, intorci, rasucesti si…gata! plus o salata, plus paine proaspata neaparat!

      1. pentru mine si pentru cei din jur, e clar ca nu-s o bucatareasa talentata:) dar, dar , n-a urit nici unul de la mancarea mea, copchii-s sanatosi si frumosi iar omu’ e aparent multumit( sau n-are curajul sa caraie). ma straduiesc, mancarea e mancabila si apreciez cu adevarat cand suntem chemati la masa, la altii in vizita:)

  6. Particip și dau si-o idee…de salată. Dar nu orice fel de salată! Ci o explozie de gusturi!Și pe deasupra simplu simplu de făcut. Salata de pui cu portocale : se ia una bucata bol mare și se pun în el varza tocata, sfecla roșie murată cubulete, portocale tăiate cubulete și piept de pui tocat și el (fiert în prealabil).Gata!Pofta buna! PS: Nu eu pun diacritice ci autocompletul telefonului!

  7. Particip, clar!
    Hmmm sa ma gandesc la o reteta – ce zici de paste carbonara. Easy, yummy si se spune ca este o mancare perfecta dupa putin romantism. Sau inainte, de ce nu?

  8. Asa cum ai scris tu despre cartea asta, m-ai facut curioasa 🙂 Deci, particip.
    Ce-ai zice de un humus? ( cu naut din conserva, merge repede). Castron cu humus, lumanare ptr romantism, bucatele de lipie si-un colt de luna sus pe cer. Coloana sonora a momentului culinaro-dragostos ramane la alegerea fiecaruia:)

  9. particip.
    cat despre romantism si cina: un sandevici cu painici faine cu seminte, ceva legume – rosii, ardei, chestii din astea – ceva carnita, cascaval din belsug. o sticla de vin, o prajitura si restul se completeaza de la sine .

  10. Particip.Asteptam sa vina Printesa si la noi in casa :).
    Somon cu usturoi, busuioc si lamaie cu cartofi dulci(cu marar si unsi cu putin ulei); toate la cuptor..

  11. Habar n-am daca particip, dar am mai citit pe undeva despre cartea Printesei . Blogul ei n-am ajuns sa-l urmaresc, dar sunt de acord ca o carte este tare departe de un blog in general. Nu citesc despre parenting pentru ca nu prea simt nevoia sa aflu ce simt altii, nu ca nu ar avea dreptate, dar asa cum am mai spus trairile oamenilor sunt supra-evaluate. Totusi, jos palaria pentru doamna care s-a aventurat in asemenea intreprindere!
    P.S. Mi-a placut teribil cuvantul “excruciaza”, nu sunt sigura ce inseamna, dar suna bulversant.

    1. Deci nu participi daca nu ai habar.
      Dar cred ca mai vine un concurs, poate-ti place oaresce de acolo si participi.
      Corect:
      excruciatingly, adverb
      unexcruciating, adjective
      L-am romanizat pe blog. Asa am simtit sa descriu durerea intensa, nu am gasit ceva romanesc. Cred ca puteam sa-i pun s in loc de x sau… Egal 🙂

  12. Particip, desi am un exemplar cu autograf 😀
    Pe acesta vreau sa il fac cadou.
    Mancare: mamaliga cu brânză și smântână!

  13. Particip! Cel mai simplu fel de mancare si sa pari romantica? Creveti trasi in ulei de masline cu sos de vin alb si usturoi!! Am zis! Super simplu si cu efect WOW! Ah era sa uit: reteta o stiu de la ea de pe blog <3

    1. Ella, sa-ti spun un secret, eu nu gatesc, sunt autista intr-ale bucatariei 😛
      Dar daca-i zic sa-si traga crevetii singur, poate, poate…

  14. Particip. Pai, eu sunt un antitalent fantastic in bucatarie, dar fac del mai delicios piure de cartofi cu unt si lapte. Eu zic ca este un fel de mancare super usor de preparat si cu un snitel langa, gen, sau cateva chiftele va iesi genial. 🙂 Omleta sau supa de pui ar fi cam banale, zic eu, dar gusturile nu se discuta. 🙂

  15. Particip. N-am ideea ce ai putea gati, sunt antitalent in bucatarie dar voi citi toate celelalte comentarii, sa vad si eu sugestiile primite 🙂 Merci de oportunitatea de a castiga aceasta carte, mi-o doresc foarte mult!

  16. Particip! Nimic nu e mai simplu de facut decat pastele 😉 le recomand cu conopida si cu usturoi si ulei de masline. Nu uita de un pahar de vin roze langa 🙂

  17. Particip!
    Omleta poate fi buna alaturi de paine prajita si un suc de portocale, servite la pat intr-o zi la final de saptamana…

  18. pentru c-am ratat din nepotrivire de orare intalnirea cu Ioana acum doua saptamani, unde alaturi de Ana, Cristina, Alex, Petro, iti zic clar c-as fi dorit sa ajung, Hapi! asa ca, particip la randomizare. cat despre o reteta culinara, pot argumenta suficient de bine ca Marcel Proust despre beneficiul cafelei matinale baute-n compania a doua felii de paina prajita, bine rumenite, neaburind atunci cand vei sufla doar in cana sa adulmeci licoarea ce-ti confera intrarea buna in zi.

    1. Hmmm, ideal! Eu intai beau cafeaua,neaparat fumez un slim (da, imi asum, imi place si n-am chef sa le las) apoi painea prajita da gust la aproape orice alegi sa mananci dimineata…
      Multumesc c-ai trecut pe-aici 🙂

  19. Particip.
    Reteta simplista este: cartofi cu coaja la cuptor.
    Se spala 2-3 cartofi mai mici / persoana si se dau la cuptor, la foc mediu, cam 60 min…Apoi se curata si se mananca su putina sare si putin mai mult unt!!! Delicios!!!

  20. Particip!
    Și sincer Hapi…cel mai ușor fel…pentru cine nu gătește, tot cel mai greu va fi :))
    Cred că merg și două ouă ochi, alături de un colț de pâine și un fresh, că doar intenția contează,nu? Toate servite la pat și ne dă romantism :))

    1. Asa-i? Dar cine stie, poate vreodata invata si-i place. Cred ca papa bun iese cu adevarat atunci cand iti place sa gatesti, nu cand o faci din obligatie.

  21. Particip!
    Cel mai usor fel de mancare cartofi in coaja la cuptor dar ii speli inainte apoi cand ii scoti fierbinti ii ta sfarami cu o furculita iar peste ei pui branza sa vezi ce deliciu,iar alaturi o salata de rosii!
    Orice mancare facuta cu dragoste se transforma intr-un deliciu!

  22. Particip! 🙂
    O friptura cu cartofi prajiti! (cartofii la friteuza, carnea la gratar: repede si usor :D). Este ceva ce barbatii aprecieaza cel mai des….si daca pui un pahar de vin alaturi, o lumanare aprinsa ai rezolvat cam totul: usor, romantic si apreciat de domnul 🙂 !

  23. Particip!!!
    Categoric, imi doresc mult cartea Ioanei!!! Fiica ei, Sofia, a fost un fel de “model” pentru familia noastra, pentru fiica-mea: un copil precoce, frumos, inteligent. Felicitari parintilor!
    Pentru o doza sporita de romantism eu as face un tort sacher si ti-l recomand cu mare drag. nu e tocmai cea mai usoara reteta, dar merita categoric timpul si banii pe ingrediente.
    Mai simplu…cartofi copti la cuptor cu unt si o branza cu mucegai alaturi, plus un pahar de vin savuros! Cum in familia mea o sa il sarbatorim in curand pe sotul meu la a 41 a aniversare, as incerca un preparat nou, piept de pui umplut cu prosciutto crudo si mozzarella alaturi de un sos de ciuperci.
    Sa ai bafta si inspiratie!
    Multumesc pentru sansa!

  24. Particip cu drag! Tocmai ce am pregătit spanac cu somon sălbatic la cuptor cu telemea și iaurt grecesc ! Sper sa ai succes!

  25. Particip.
    Ioana e un bun model, pentru cei ce-si doresc sa vada asta.
    Spaghete cu scoici, dureaza f. putin si ai succes garantat.
    Numai bine.

  26. Particip :D.
    Cumperi nachos bio de la Mega, un sos picant si gata, esti romantica :)). As adauga si o sangria, yum yum. Nu stiu daca se gaseste dar poti sa faci tu. Iei un Sange de taur 😀 si adaugi in el bucatele de portocale si mere.
    Saaauuu, o portie zdravana de cartofi DULCI prajiti, cu branza rasa pe deasupra. Se fac simplu si sunt de-li-ciosi numai ca o sa mirosi si tu la fel de delicios, cred ;)).

  27. Particip! Nu sunt mamica, dar tare mi-ar placea sa citesc aceasta carte!
    In legatura cu felul de mancare….hmmm… Nu sunt vreo experta in bucatarie, dar ti-as propune sa faci budinca de chia cu zmeura si romantica, si sanatoasa! 😀

  28. Particip – Si din Bruxelles o reteta de Roti Orloff : muschi de porc marinat in ulei de masline+vinalb+sare+piper+cimbru ,pus la cuptor 180° 30 minute dupa care se scoate se cresteaza si se impaneaza cu cascaval si bucati de lardon fumé. Garnitura e la libera alegere ! PS merge cu vin rosu (dar si cu un rozé demisec )

  29. Daca n-o castig la tine, o vreau cadou de ziua mea (sper sa citeasca si cine trebuie :)))) )

    Reteta usoara: paste cu sos de branza si prosciuto + un pahar de vin alb. Delicios!!!

  30. Particip, pentru că sunt mămică și pentru că m-a făcut curioasă cartea asta.
    Rețetă simplă și gustoasă: paste cu sos și parmezan.Mărturisesc, mie nu îmi iese bun sosul, așa că folosesc sos la borcan, din comerț, sos cu capere, un deliciu.Rad parmezan deasupra și gata!

  31. Particip cu drag,nu am mai citit nimic pana acum scris de printesa 🙁 …eu as recomanda o Fritatta,adica un fel de omleta cu cartofi si legume,toate amestecate se pun in forme de briose si se dau la cuptor…usor de facut si foarte gustos 🙂

  32. In sfarsit am si eu ocazia sa comentez on topic raspunzand la intrebare, Da, eu STIU cat de greu se scrie o carte ! Am incercat eu personal sa scriu urmarea la Pe Aripile Vantului de fapt cam in acelasi timp in care altcineva, mult mai talentat decat mine scria o alta varianta, aceea care a fost aleasa in final pt publicare reala ! Zau, am fost asa de impresionat de film incat am citit si romanul scris de dna Margaret Mitchell si mi-am zis ca TREBUIE neaparat o urmare ! Si am inceput sa o scriu eu ! Am rezistat 8 (opt) pagini ! Deja de la pagina a 4a am inceput sa dau de greu, insa nu voiam sa ma dau batut, asa ca in urmatoarele 4 pagini Scarlett a avut parte sa nasca vreo 8 copii dintre care 2 gemeni, (ca ramasesem cu gandul la gemenii Tarleton din cartea originala), plus sa-i creasca, plus sa imbatraneasca si in final sa decedeze la respectabila varsta de 102 ani, inconjurata de nepoti iubitori ! Desigur ca imi cam dadusem seama chiar in timp ce scriam ca nu aveam eu personal stofa de Sienkiewicz plus abia asteptam sa se termine o data povestea, insa pot sa zic ca NU m-am dat batut pana cand nu a decedat Scarlett de batranete ! Cu aceeasi ocazie, cand am terminat, am taiat totusi in deplina cunostinta de cauza si fara nici un regret meseria de scriitor de beletristica de pe
    lista mea de eventuale cariere ! Plus nici acum nu am citit varianta sequel oficiala, pub 1991, insa am evaluat total impacat la suflet ca precis a fost aleasa pe merit ca sa fie publicata pt ca pe a mea as fi respins-o din prima chiar
    eu ! Si acum tin minte cum mi-am zis inca de pe la sfarsitul primii pagini…”aoleu ! Ce GREU e sa scrii o carte !” Aveam cam 11 ani insa deja aveam experienta de a da de greu la diverse etape de incercari profesionale si incepusem sa tai de pe lista carierele asa una dupa alta inca de cand eram la gradinita ! Zau, pe la 13 ani deja imi mai ramasesera pe lista doar vreo 2-3 meserii !

Leave a Reply to hapi Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *