Povestea se termină… în coadă de pește

scariMa aflu in capul scarilor si nu stiu de ce nu ma aflu in capul patului sa mai dorm 48 de ore dupa socoteala mea. Bine ca-i liniste, mai am 12 trepte pana la cafetiera.
Matușaaaaa, clocoteste aratarea blonda si spiralata dinjosul scarii.
( oare de ce-mi zice asta matusa?)

Prin spatele meu coboara cineva si ma cotește îndeajuns încat sa fac un pas la dreapta si sa-i bătucesc iremediabil irisul din ghivechi. Sau din eprubeta, dracu stie.
Salut-o pe Katy“
Katy?
Katyyyy, scumpo, nu te-am vazut de trei ani, ce mare-ai crescut! de parca puteai sa ramai cat o bagheta vollkorn numai pentru c-am lipsit eu din viata ta.
Cofeina! Ii strig lu varu-meu.
Ceeeee?

Nimic. Imi e destul s-o vad pe Katy ca-si ia avant spre mine, zambesc cu ochii inchisi si ma inchid in baie, m-asez pe colac si oftez. Oare la cat am ajuns asta noapte? îmi intreb vezica. Pe cand sa-mi raspunda, usa se da la o parte zgomotos, stafia blonda-mi tranteste in brate o stropitoare albastra, in ochi imi apar vinișoare verzi, fac blocaj renal si probabil sindrom traumatic si-n urechi imi răsună emisiunea de vocalize a lui Katy.

Nu se poate, nu-s la budă, sunt pe Jetix…

– Tante, hai sa udam florile de la geam si sa-ti arat cum o repar pe-aia pe care ai nenorocit-o tu. Stii sa faci coadă?

Da tu nu stii sa stai la coada? Nu vezi ca incerc sa fac pipi?
– Pai fă, că si mama face.
– Da unde-i pentru mila Domnului  maica-ta?
– La spital.
– Aha, esti in vacanta. Logic ca maica-ta-i in spital. Pai sa stii c-ajung si eu la spital daca ma mai sperii asa.
– Nu e de la speriat că a durut-o acolo jos si o mai doare până maine si apoi vine sa ma ia.

Brusc ma doare si pe mine acolo jos, o trimit la oglindă, ma ridic ametita, ma spal si-n tot timpul asta, Katy reuseste sa îsi bage un rimel in ochi si sa urle a paguba de parc-am înjunghiat-o cu hartia igienica.

„Doamne, ăstia cred ca le schingiuiesc copilul“.

– Katyyyy, stiu sa fac orice coadă. La loto, la perii din păpușoi, la fetitele de gradinita.

Brusc, fata uită ca si-a mânjit retina cu polimeri fixatori si sare de trei ori strigand: vreau coada de pesteeee, de pestee, cum imi face mami.

Deschid ambele usi la baie, în speranta c-o sa ma salveze Zmeul, cineva care-a jucat în răpirea din serai sau niste extremisti beti. In schimb, cineva-ul ciocaneste usor langa usa deschisa si-mi intinde o cana mare de cafea privindu-ma cu mila:
– S-a trezit taica-su. Du-o jos si mai dormi.

Ma prefac că-s harpie, inșfac cana cu cafei, iau fetita de mână, trantesc stropitoarea pe-un dulapior, fata vine repede da cu-ailalta mână imi cară si stropitoarea in camera.

Imi faci coada de pește?
– Iubito, singura coada de pește pe care-o cunosc e aia friptă pe care-o rupeam din toate sortimentele cand aveam musafiri, până ma plesnea mama peste-un deget, că nu le citise pe bloggeritele antiviolenta si nu stia c-o să răman cu sechele. Hai sa vedem cum se face.
– Da dup-aia reparăm floarea?
– Siiiigur, anunt eu dand drumul la youtube cu-n ochi in cafei si cu unu-n acatistier.

Ce ti-e si cu tutorialele astea.

Sunt convinsa ca toate posesoarele de fetite stiu deja ca pieptanatul dureaza 15 minute cu pauze de „mi-a intrat ceva in ochi“ „ma mananca sub buric“ „ma doare sub genunchiul stang“ sau 5 minute cu urlaturile de rigoare „tuuuuu, ma traaaaagi“.

La mine a durat 20 ca-mi foloseam pauzele de scarpinat ca sa arunc absolut tot din valiza pentru ca, nu-i asa, taman pe fundul ei asezasem cele mai inutile obiecte. Cum ar fi agrafele de par.

Pana la urma, am pieptanat-o ca pe Rapunzel, era toata numai păr electrizat în jos, în sus, vata pe băț arăta mai asezata ca si claia lu Katy. Cu împletitul a fost putin mai greu si pot sa jur ca i-am executat o coada de reptila acvatica, numai ca-i zburau inca firele in cap ca puful de papadie. Asa ca m-am fofilat in baie, am încoltit gelul lui taica-su si cu-n sfert din el, am rezolvat problema. Ca sa fie sigura treaba, am legat un siret pe brosa mea albastra si i-am înflorit o albastrea in crestetul capului. Era de-a dreptul draguta, imi amintea de soimii patriei. Din profil, seamana putin cu Lady gaga. Applause Hapi, esti buna!

lady

O iau de mana, îi pasez stropitoarea si-o cobor la tac-su care era sa-si lase amprentele pe plita din bucatarie cand a vazut-o.

Mneața, zic io. Auzi… pentru baby sitter apasati pe 11.
– A… mneata, pupi in vant, alea alea… mergeti undeva?
– Unde sa ma duc? In camera, sa dorm.
– A, pai ma gandeam, daca tot ai aranjat-o asa frumos…

Ma uit la copilă. Ma uit la tabloul cu piramidele din Egipt. Ma uit la taica-su, urâțel, asa dupa kajalul meu… Măi, o fi frumoasa freza, ce stiu eu.

Mai iau o cana de cafea si ma reped sus pe scări, fata dupa mine, energizata foc. Imi înmâneaza din nou stropitoarea ( apropo, în pivnita este, sa stiti, n-o mai gasesc băștinasii nici cu detectoare cu inductie) si-un mosor cu ață verde si cel mai mic ac cu gamalie pe care l-am vazut vreodata.

– Katy, du-te si mananca, ce vrei sa fac cu astea?
– Te rooog, hai sa reparăm floarea!

Nu-mi torn cafeaua in cap, stiu ca n-are efect. M-asez pe trepte si fata-mi pune în brate tulpina frântă în două si îmi comandă s-o cos.

Prea devreme ca sa râd, prea devreme ca sa plang, prea devreme ca sa mor.
Beau o gura de cafea si-i spun ca florile nu se pot coase. Pan la urma nici daca face singur vasodilatatie, prin tentativa aia de ac- nu pot sa bag firul de ață.

Ca sa împac constiinta colectiva, leg tulpina cu întreaga ața de pe mosor, bag un deget în ghivechiul de-alaturi si-o implantez acolo. Ii dau lu Katy stropitoarea si-i spun c-acum trebuie s-o ude bine si că eu trebuie sa ma odihnesc putin.

„V-aranjez eu“ gandeste cofeina din capul meu.

Ma baricadez în cameră si cronometrez.
Katyyyyyyyyyy, picură apa pe scari până in bucatarie, Katy, vino imediat incoace! Ce ti-a venit, se strică toata carpeta, ia uite ce-ai facut!“

Respir linistită. De azi m-apuc de yoga, ei nu chiar acum, dupa ce ajung si eu la baie. De maine vine vara-mea si-am uitat daca are doi sau trei copii. Cremele mele dispar incet si baia se umple cu crema de bebelusi. Zici ca ei se zbarcesc ca Baba Cloanta daca nu le bagi ceara bio intre scutece.

Las ca încerc diseara lacătul albastru din subsol. Sau ma mut la subsol. Intotdeauna mi-au plăcut șoriceii.

17 thoughts on “Povestea se termină… în coadă de pește

  • July 12, 2015 at 2:27 pm
    Permalink

    😀 😀

    Toţi ăştia mici “te fac” de nu-ţi mai trebuie. Tocmai m-a vizitat nepoata nepoatei, n-ai vrea s-o asculţi! 🙂

    Cred că ai avea succes cu o culegere de povestiri.

    Reply
    • July 16, 2015 at 7:48 pm
      Permalink

      Sper sa am succes… N-or sa fie chiar povestiri. Insa ador sa scriu. Aici, ma joc, exersez, vorbesc cu voi. Nici nu prea-mi respect gramaticile, cand vine vorba de punctuatii. N-am timp, nu scriu pe bani, alea, alea.
      Multumesc Max!
      Sper ca esti bine.

      Reply
  • July 12, 2015 at 5:18 pm
    Permalink

    Hapi, nu-mi închipui ce formule magice dețin cei ce au copii și totul pare a se mișca bine, după formule de ei deținute, dar daca e nevoie sa stau cu un copil, ma intreb cine a supravietuit mai ușor, după acea zi, eu sau el? Se pare ca tu ai reușit și ai mai adus și catre noi randurile astea ce ne descretesc fruntile. Te pup cu drag! Esti faină, faină…

    Reply
    • July 16, 2015 at 7:46 pm
      Permalink

      Multumesc Adriana.
      Draga mea, vara.mea e belea, in cel mai bun sens.
      Nu mi-i pune in brate nici cand adoarme pe masa cu unu-n poala, ii iau eu ca mi-e mila de ea.
      Si cand o intreb cum se simte dupa al doilea imi spune cu toata sinceritatea: fata, sunt terminata. Adorm si-n picioare. Ma termina cateodata. Astept si eu marile bucurii. Pana atunci ma dor tzatzele, barbatu-meu e deprimat o data pe luna, cate doua saptamani, asta mica urla in toiu noptii de 5 ori si apoi se trezeste cel marisor.
      Pusc de fericire, de oboseala,normal ca mor de dragu lor da si de-al meu cateodata! 🙂

      Reply
  • July 12, 2015 at 5:38 pm
    Permalink

    Ti-am lasat o poza pe fb ca sa vezi ca pot fi si simpatici. 😀

    Reply
    • July 16, 2015 at 7:43 pm
      Permalink

      <3 Multumesc.
      O sa-mi cumpar din nou Mirona, ca prea mi-e dor. Si ce daca nu-i "ea"?
      Fac si eu ca-n Terminator reloaded.

      Reply
  • July 12, 2015 at 6:47 pm
    Permalink

    Ai priza la copii, sunt persoane care nu le intra in gratii sub nici o forma. Ar trebui sa incerci si cu baieti, acolo chiar se pune problema de supravietuire plus ca astia urasc orice forma de toaletare pana la o anumita varsta.

    Reply
    • July 16, 2015 at 7:42 pm
      Permalink

      Vai de capul meu, cu baietii trec de 220 de volti, apropo de priza!

      Reply
  • July 13, 2015 at 10:17 am
    Permalink

    Ce ceas desteptator, ia uite ce metoda eficienta de a trezi toti neuronii (chiar si pe ai vecinilor 😀 ) ai gasit sau te-a gasit ea pe tine 😀

    Reply
    • July 16, 2015 at 7:42 pm
      Permalink

      Intotdeauna ma gasesc! Mi-am schimbat de ieri parfumul, poate, poate.

      Reply
    • July 16, 2015 at 7:41 pm
      Permalink

      Asa-mi pare si mie.

      Reply
  • July 15, 2015 at 8:35 pm
    Permalink

    :)) pieptanatul inca mi este sarcina…si are aproape 16 ani!…si parul cret :)) Sunt expert!!!

    Reply
    • July 16, 2015 at 7:41 pm
      Permalink

      Dan, n-as fi zis ca esti taticul unui copil de 16 ani! Sa va traiasca si sa fie sanatos!

      Reply
  • July 20, 2015 at 2:27 pm
    Permalink

    la noi e asa! fac motzul, il desface, fac motzul, il desface, fac motzul, il desface…printre papa, caca…papa, nani…si seara vine ma-sa, ii face motzul, ea il desface….si etc pana maine :)))

    Reply
  • June 6, 2017 at 11:43 pm
    Permalink

    Povestea asta cu pieptanatul o vad zilnic 😁
    Mie cu piesele alea mici de Lego pe care calci noaptea imi place…dupa cum se aude, ma razbuna :))

    Reply
  • June 7, 2017 at 8:03 pm
    Permalink

    Asa, ca sa nu-ti faci iluzii…sa stii ca si spre adolescenta se poarta tot asa, mai schimba repertoriul, par ceva mai maturi, dar este doar o aparenta, mai ales in cazul baietilor. Eu tocmai l-am terminat pe Vlad Tepes. Portretul adica. Nu-i bai, am ars fasolea cu ocazia asta. Bucura-te cat sunt mici si poti sa-i manevrezi cat de cat. Cand se impiciorogheaza, s-a zis cu linistea.

    Reply

Leave a Reply to Mirona Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *