Perdida 2

lei de mareDe bună seamă c-altu mă abandona voit, el nu și nu,  totuși, de ce nu mă așteaptă unde ne înțelesesem? Pe de altă parte, de obicei, campam în același loc și-acum că se mutase cuibu, nu-l găseam. Cu metroul mă descurc bine, după ce mă dau câte-o tură-n toate părțile, nimeresc și direcția corectă.

Pe telefon, am cerut așadar activarea opțiunii și banii au fost retrași, am primit de câteva ori acelasi mesaj iar reteaua n-a functionat absolut deloc. Optiunea a fost funcțională abia seara!

El nu putea să mă sune pentru că activând optiunea rămăsesem fără bani pe cartela pre pay roaming. Suna mereu ocupat. Iar cu cea spaniolă n-aveam ce să fac, nu se potrivea în telefon. M-am gandit: să cer cuiva telefonul? Dacă mă întreabă de unde-s și aud că-s din Rumenia și dau peste unul mai șovin și mai atacat așa, precum românașii mei când e vorba de imigranți, vaaai, că vin imigranții la ei :scarry:

Nu e bine. Iară de spun că vreau să sun în roaming pe număr de Germania trebuie să explic că m-am pierdut de Om și că abia am ajuns, că nu sțiu adresa de-aia nu mă pot urni. Prea multe ca să explic unuia care pricepe doar 3 boabe de engleză iar cu păstăile mele de spaniolă nu cred că ieșea zeamă bună. Așa că m-am dus direct la o patrulă de poliție.

Eram agitată și supărată, așteptasem deja 45 de minute și mă temeam că ceva nu e în regulă.

Cumva m-am făcut înțeleasă, polițiștii nu se împăcau deloc cu engleza. Erau amabili si dornici să ajute dar trebuie să le vorbești limba, nu cred c-am mai întâlnit în vreo țară europeană un nivel atât de low pe limba engleză. Nene, nici Merry X/mas-ul de la final nu l-au priceput, parcă eram Alice în țara minunilor. Dar după ce s-au asigurat că nu-s @embarasada ne-am strâns în brațe și ne-am pupat.

Pentru c-am stat cam o oră împreună în fața primăriei și pentru că eram destul de agitată până au urmat ei procedurile, au încercat să mă facă să râd: estooooes, ahora, un sunrisssooo. Sunriso fu când mi-au spus că atunci când vine Omu o să-l păcălească spunându-i că e nevoie să plătească o amendă de 100 E pentru folosirea resurselor publice în propriul interes. Zilele acestea o să mai trec prin zonă, poate-i văd și le cumpăr câte un ceai fierbinte. Plăcut m-au impresionat: le zâmbeau copilașilor, imediat se adresau celor care-i căutau cu privirea pentru diverse informații -o stradă, un magazin, etc. M-am întrebat apoi dacă ai noștri sunt la fel, dacă nu s-ar șifona că ei nu-s birou de informații turistice. Îmi amintesc că-n București l-am întrebat pe un polițist unde-i poșta si mi-a arătat o dugheană de unde să-mi cumpăr o hartă!

De ce-a plecat însoțitorul meu:

C-o zi înainte, la venire, am coborât singură la mercado-magazin. In Ajun, îmi intraseră niste smsuri mai greu și mi s-au remis vreo două. Omu îmi scrie mesaj să mai cumpăr nuș ce. Scriu și eu că deja-s în drum spre casă.  Mesajul cu pricina a intrat a doua zi… exact când să creeze un bulbuc de vânzoleală și nervi. Într-adevăr, în biserică eu schimbasem locul ca să mai fac poze, el a primit mesajul, a mai dat o geană și s-a pornit supărat spre locuință.

Abordarea polițiștilor:

a fost o întreagă ciripitură în spaniolo-româno-franceză până le-am explicat cum se face că nu știu unde să mă duc și nu am cum să sun iar cartelă nu găsesc, în sfârșit nici nu i-a mai interesat povestea cu cartela și optiunea, au urmat protocolul. Adică, Organu sună la dispecerat, care dispecerat formează număru internațional după ce verifică persoana în baza de date. Dap. Între timp, frummy de la fața locului ia datele oropsitei, ale mele în cazu de față. Lungă așteptare, în sfârșit, deși am spus că persoana de la celălalt capăt vorbește mai degrabă ameglenoromână decât spaniolă, ăi de la dispecerat l-au sunat și au vorbit 7 minute fără să comute pe engleză, 7 minute din care Omu a înțeles numele meu și Police. Tot la a doua frază mă cerea pe mine sau un Organ care spik ingliș. După convorbire voia programare la cardiolog, emetiral si să știe dacă mai trăiesc, că unde-s nu aflase.

Noroc că s-a milostivit frummy si exasperat de protocolul colegilor, convins de broboadele mele de sudoare, a scos telefonul personal si mi l-a dat.

Așa ne reunirăm.

 

4 thoughts on “Perdida 2

    • December 27, 2015 at 2:22 pm
      Permalink

      Stiiiiu 😛

      Reply
  • December 27, 2015 at 7:36 pm
    Permalink

    reunire placuto fatooo :))) esti de coma 😀

    Reply
  • December 31, 2015 at 12:16 am
    Permalink

    Am ras de am murit. Ca mine, nimeni. Merg în jos cu povestea vacantei tale si vad ca tot mai am…

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *