Hai pe forum…..sa te injur

Simpatiile virtuale pe forumuri de discutii se mentin si cresc anemice cat timp un ego il hraneste pe altul.

Buna, eu sunt Floricica23. O sa lipsesc o saptamana , dar iti las niste prejudecati. Poti sa le uzi si sa le ingrijesti pana ma intorc?“

Cand userul revine pe baricade si vede ca tu nu agreezi rockul, pantofii rosii , fustele creponate si Biserica Baptista se scutura amicitia de pe taste precum purecii de pe un pudel proaspat spalat.

Pe un site oarecare niste fete (plus doamnele aferente) povesteau cat de atenti sunt egiptenii si ce minunate relatii au inceput ele. Cele care apucasera deja sa treaca de partea cu minunate si au ajuns la „consumate“ se mirau de norocul primelor si intrebat unde si-au dibuit alesul, cum il alinta si in ce moment au invatat belly danceul

Noi astia, vizitatorii de pe margine eram persona non grata . Nu introduceam suficiente iconite smiley si nici omuleti balosi cu brate lungi in semn de imbratisare.

La un moment dat ma intepau buricele degetelor sa o intreb pe una care insirare o poveste lacrimogena rau de ce se marita a treia oara cu un barbat din aceeasi tagma si culoare diferita de a ei.

Mi s-.a adus la cunostinta subtil ca in comunitatea inchegata ca toba de porc la care au renuntat ele – eu nu am ce cauta.

Si o amarata care mi-a dat „like“ a fost banata pana la urmatorul ciclu menstrual

Prieteniile sunt ca panza de paianjen si in realitate, darmite pe un forum. .

Oamenii se pornesc usor ca un aragaz electric si se opresc greu dupa ce se incing. Bunul simt e o cicatrice care arata slabiciunea, credintele personale se transforma in carpe de sters praful iar simpatiile de azi se decojesc pana in ziua urmatoare.

Un avatar cu furnici poate ascunde sulite si un zambet ranjetele unui sociopat

Spune-mi cu ce (nu ) te dai, ca sa iti spun cum mirosi

Antiperspirante cu potential cancerigen ,creme care pot produce tumori si  Colgate cu fluor :cheers:

Am citit atat de multe minunatii pe internet incat aveam impresia la un moment dat ca daca o sa trimit un CV insotit de noile mele „descoperiri“ cercetatorii din Marea Britanie ( ca ei sunt mai la moda) m-ar putea coopta in echipa lor. Macar ca sa ii invat cum sa formuleze articolele despre „noile descoperiri“.Si sa le spun ca „e posibil sa“, „ar putea cauza“ si „poate fi responsabil“ nu-si au locul in studiile stiintifice. Cuvintele astea pot fi inlocuite cu ceva de genul „Dumnezeu cu mila“


Totusi am aflat ca antiperspirantele clasice sunt pline de saruri de aluminiu, Clerasilul si batonul deodorant atat de laudat de la Aloe Forever ar avea triclosan (asta deregleaza cica metabolismul si iti creste gusa ca la pitigus ….Si ce daca pitigusii nu au gusa?). De parabeni nu mai zic, am ajuns sa ii caut pe ambalajul de la pachetul de unt

Pe de alta parte , alti cercetatori care au muncit si ei o vara intreaga, au lansat respectivele fraze calmante – care au fost rapid preluate de revistele glosy:

Zvon: Toxinele se acumuleaza in organism si determina dezvoltarea unor celule anormale, celulele canceroase mamare, datorita faptului ca antiperspirantele inhiba eliminarea toxinelor din organism.
Fals: Cancerul mamar nu se dezvolta datorita acumularilor de toxine in organism. Antiperspirantele nu inhiba eliminarea toxinelor din organism. In axila (subsioara), se afla glande sudoripare care permit “racorirea” organismului, nu eliminarea de toxine. Transpiratia este alcatuita din apa si sare si nu contine nici un fel de toxine. Ficatul si rinichii au functia de eliminare a toxinelor din organism.

Falsul lor din pacate nu este greu de rupt in bucatele. Stim ca cancerul nu se dezvolta EXCLUSIV din cauza acumularii de toxine din organism , dar aceasta acumulare este un FACTOR. Numai pentru ca ne-au explicat ei aiuristic procesul transpiratiei nu inseamna ca noi nu acumulam produsi toxici din cosmetice, alimentatie, mediu.

Asadar bag de seama ca adevarul trebuie sa fie pe undeva la mijloc.

Sa ne gandim logic: o celula este formata din molecule cu rol diferit. In functie de proportia cu care iau parte la structura celulei gasim macroelemente, ultramicroelemente, substante organice, substante anorganice. Ultramicroelementele sunt prezente in mod normal in cantitati reduse: iodul, manganul, zincul, cobaltul. Ce se poate intampla cand substante ca acestea ajung sa fie asimilate si depozitate in exces in celule? Ii perturba functia.



Inteleg ca factorii care produc boli sunt diversi, multi, ciudati , asadar, daca reusim sa reducem din ei, avem sanse mai mari sa nu ne imbolnavim (nu numai de cancer) sau chiar sa recastigam sanatatea pierduta.Fara sa exageram, fara sa cadem in extreme si fara sa mancam sarmale raw o viata intreaga

Despre boli- numai de rau

Ma sperie cand aud ca cineva are cancer. Alzheimer. Artrite care duc la imobilizari.

Nu am o fobie .Nu sunt o ipohondra extremista. Dar nici nu imi plac „posmagii inmuiati in lapte“ si de aceea vreau sa impart cu cei dragi felul in care (incerc sa) traiesc sanatos

Pana deunazi ma paruiam cu o domnita pe un forum cand venea vorba de ceea ce mancam. O fac in continuare numai ca domnita e ocupata momentan si intra mai rar pe acolo. Eu cred ca ea exagereaza, ea crede ca eu nu vreau sa deschid ochii sa vad realitatea. Fiecare avem dreptatea noastra. Dansa considera ca numai mancand 100% raw vegan ne ferim de boli si traim mai mult.

Eu am ceterat ca ideea nu e sa traim neaparat mai mult ci sa avem o viata de calitate . Echilibru.

Nu pot sa imi imaginez ca un copil mic e total privat de ciocolata sau ca o persoana isi duce existenta fara supe si fara sa guste o cafea

Grija ne poate feri de probleme dar grija exagerata ne poate transforma in paranoici.

Sunt de acord insa ca „inghitim“ prea multe chimicale. Ganditi-va numai la cremele de corp, gelurile de dus, spumele de ras, balsamurile, parfumurile din baile noastre. Ne vopsim parul, stergem unghiile cu acetona . Folosim zilnic cel putin un produs cu parabeni sau aluminiu sau alte produse care in cantitate mica nu ar trebui sa dauneze dar utilizate regulat, se pot cumula in organism. Acesta nu le poate excreta pe toate, deci le va depozita undeva. In celule evident. Dupa care apar tumori. Ficat,pancreas, stomac, intestin subtire.

In afara de aceste produse sa nu uitam ca folosim (aproape zilnic) detergent. De haine, de vase. Cati utilizam manusi cand spalam? Pielea nu se comporta ca un burete pentru ca stratul cornos impiedica acest lucru .Totusi există substanţe care trec direct prin epidermă unele in cantitate foarte mica. Dar pe termen lung cat de neglijabile sunt aceste cantitati?

In afara de produsele cosmetice si de menaj …..consumam alimente cu Euri , indulcitori, coloranti.

Poluarea fonica, smogul, aparatele electrice- peste tot gasim o sursa de stress sau o radiatie infima care ne agreseaza organismul.

Solutia nu este renuntarea la beneficiile pe care le-a adus stiinta ci minimalizarea pericolelor la care ne expunem putin dar zilnic.

Asa ca pe viitor o sa scriu aici micile mele „trucuri“. Pentru sanatate

Bolnav in Romania

Pentru mine vizitele regulate la stomatolog intr-o clinica privata, au insemnat „la spital“ in Romania. Cabinetul ortodontului cu secretara frumoasa si amabila. O vizita la un Prof pentru niste „bubite“ pe gat.

Eram in tara prin decembrie inainte de sarbatori si ma suna o prietena foarte buna. O sa ii spun Luiza . Venise acasa de la mare distanta pentru ca tatal ei fusese operat de urgenta – cancer. O sa incerc sa strecor un strop de umor dar va asigur ca povestea e tragica, nicidecum comica.

Sar intr-un taxi si ma infiintez la Mc Donald sa ii iau ceva de mancare.Dupa ce era trista si amarata, saraca de ea, nu doream sa ii provoc si indigestii cu alimente gatite personal. Imi spusese la telefon ca sta o zi intreaga cu tatal ei pe terapie iar noaptea tarziu merge la somn. Dimineata o ia de la capat. Eu n-am prea inteles ce-i cu obiceiul asta…..In Germania stai o jumatate de ora cu un bolnav si pleci- il lasi pe maini bune.

Am uitat sa mentionez ca prietena mea are deja o experienta vasta in ingrijirea bolnavilor.

Spitalul- o renumita institutie chirurgicala din Cluj. Intru si ma binoclez atenta dupa vreun semn care sa imi indice….unde ma aflu si incotro s-o apuc. Un lift huruie ca trenul in gara si pe langa mine trec cadre si pacienti. Toti grabiti, cu gandurile lor….Numai eu cu tocuri de 10 si plasuta de la MC nu stiu incotro sa merg.Imi mai apelez odata prietena si pana la urma gasesc Terapia. Intru pe un hol albastru si am impresia ca sunt in tunelul timpului. O banca e asezata undeva la mijloc. Goala. Ferestre si usi. Nici un numar, nici o placuta deasupra usilor.Nu m-as fi mirat sa apara un inger sa ma intrebe ce caut acolo. In sfarsit vine Luiza , ne imbratisam si stam pe bancuta la povesti. Incerc sa ii ridic moralul dar mi-l darama ea pe al meu….

Ma crucesc cand aud cat a costat operatia. Cumpara zilnic tratamentul pentru tatal ei. Baga in buzunare ce trebuie, cui trebuie.

„Dar tatal tau nu a platit o viata intreaga asigurarea lu peste?“

„Pai, si?“

Acum as vrea sa ma inteleaga acele proas(pe)te asistente -sper ca o minoritate, care au iesit recent de pe bancile scolii si au vazut ca nu isi permit nicio manichiura pe luna din salariu.Pe majoritatea oamenilor NU o deranjeaza faptul ca da bani. Vorbesc serios. Ci faptul ca , dupa ce da bani, voi va comportati cu atata sictir si lehamite incat mai adaugati suferinte la afectiunea initiala. Omul intins pe pat nu e de vina ca voi aveti salarii mici , conditii proaste sau ca sunteti suprasolicitate..


Dar sa revin la povestea mea. La cateva zile dupa OP , trebuie facuta o radiografie. Numai ca pacientul are contraindicatie pt mobilizare. Trebuie mutat de infirmieri pe un pat-targa

Asistenta din ziua respectiva are alte idei . E proaspata intoarsa din concediu si vrea sa il puna pe om scaunul cu rotile . Luiza face ochii cat cepele si ii spune de interdictie. Asistenta se mira de asa tupeu si croncane ca nu are cine sa il mute pe targa.

„Tu si cu mine“ spune Luiza.

Tu esti aici ca sa il ingrijesti si eu la fel.

Noi doua

„Nu are cine“ a disparut si s-au ivit brancardierii .

Luiza a dat bani la inceput, apoi a tipat, apoi a facut reclamatii. Apoi a fost draguta, a zambit la vreo doua vrajitoare care ar fi scos-o in suturi de pe terapie (numai ca nu puteau, era asistenta si obtinuse permisiunea de a -si ingriji tatal).

Intr-o dimineata zgriburlie de decembre cand Luiza ii tine tatalui plosca, o infirmiera cotcodaceste ca lumea sa iasa afara, da repede, ca ea curata pe jos. Luiza nu se clatina, nici nu avea cum pana nu termina operatiunea. Si infirmiera mai lanseaza un apel, de parca era la microfonul unei conferinte NASA. Acum ,zic si eu ca proasta, fiind vorba de un salon cu 6-8 paturi ingramadite ca vai de ele ca tanti cu matura zburatoare putea sa isi miste curu slab langa Luiza si sa spuna:

Va rog sa iesiti DUPA CE terminati aici , ca sa fac curat.

Cand esti bolnav si e vai de capul tau, felul in care ti se adreseaza cineva este foarte important. Si nu tine de pregatire universitara ci de bun simt. Banuiesc ca spitalele romanesti n-au ajuns sa angajeze oligofreni din lipsa de profesionisti. Si atunci, de ce se intampla asa ceva?Iar cand esti apartinator, esti la fel de sensibil si numai cei care au trecut prin asa ceva stiu despre ce vorbesc

Luiza iese si usile de la terapie se inchid. O ora, doua, doua ore jumate.

Cand i se permite accesul in sfarsit, isi gaseste tatal cu febra si plin de urina. Pe moment nu stie care dintre strategii sa o aplice. Sa tipe, sa ceara explicatii, sa intrebe frumos ce se intampla ?

O intreaba pe asistenta daca a observat ca tatal ei are temperatura si…eventual cat? (lucru extrem de important nu numai la operati) Asistenta ii suiera printre dintii fatetati ca „imediat“ incepe tratamentul si vor vedea atunci. Luiza vede negru in fata ochilor si simte ca se prabuseste in vizuina iepurelui. Numai ca ea nu-i Alice, e departe de sotul ei, obosita, nemancata si in inima poarta frica mortii parintelui drag

Nu Imediat. ACUM. Reuseste Luiza sa spuna incet dar ferm. „Ai auzit?Da-mi termometrul ACUM“

Asistenta ia termometrul si i-l da.O sa le povesteasca mai tarziu, ea, colegelor si medicului cat de nesimtita si nebuna e apartinatoarea asta care o hartuieste din cauza unei rani infectate si a unor grade celsius. Probabil cafeaua i se racise pe masuta de langa pupinelul vechi…..de pe vremea in care oamenii erau oameni

Luiza isi spala tatal si ii ia temperatura. 39.A doua zi trebuie schimbat tratamentul. Doctorul e de treaba si discutiile cu el sunt prolifice . Macar atat

Seara , Luiza verifica plaga sa vada daca sunt modificari. Nu. O intreaba pe asistenta daca ii vor schimba curand pansamentul. Da.

Bine, ea pleaca acasa in cazul asta

Dimineata, Luiza verifica pansamentul. E acelasi,pe rana infectata. I se spune ca nu a fost schimbat ca….nu necesita. Luiza intreaba daca indicatiile pt o rana infectata nu sunt printre altele schimbarea pansamentului dimineata si seara?

Ia condica de reclamatii si scrie

Doua, trei zile este zgripturoaica de pe sectie si „fetele“ se uita la ea cum s-ar uita Osama la un lider Al Quaeda. Terorista rea care a venit dintr-o tara straina sa le invete pe ele medicina.

Important e ca tatal ei traieste si se simte mai bine.

Ma duc si eu sa il vad. Dau de priviri agasate si neprietenoase. Parca as fi intrat la sediul Hugo Boss scarpinandu-ma intr-o ureche. Nu este paranoia. Iti dai seama cand esti ignorat, criticat din priviri sau …..doar privit.

Si cand esti „mancat din ochi“ iti dai seama. Eu insoteam terorista asa ca eram persoana non grata.

Omul slab, intins pe pat imi zambeste. Plin de tuburi ,ace si cu un aparat care-l hraneste. Incerc sa par voioasa si ii spun ca are mare noroc cu Luiza

„Este jumatatea mea de viata“ ofteaza omul. Si zambeste in continuare

M-a impresionat foarte tare.

Pentru o clipa am simtit pareri de rau pentru toti cei inchisi acolo, in „tunel“ cu perdele despartitoare si aparate piuitoare. Si m-am intrebat ce se poate intampla ca sa iti pierzi omenia?

O pierzi cand ti se taie din salar? Cand vezi „moartea cu ochii“`? Cand ai o zi proasta…..? Ce anume te face sa devii indiferent la suferinta?Sa uiti ca imbatranesti si ca in orice clipa poti fi tu sau mama, tata, fiul….pe patul ala, intr-un……….tunel?Inconjurat de chipuri neprietenoase si sictirite. Rugandu-te sa treaca tura si ziua. Sa iti fie frica sa spui ce te doare ca sa nu fi mustrat, certat, apostrofat?

Fetelor cand va pierdeti compasiunea nu mai aveti ce cauta in meseria asta. In alta tara europeana, cu un caracter de cacao, nu valorati doi bani. Nu v-a obligat nimeni sa intrati in domeniul asta. Daca nu sunteti capabile sa fiti umane, lasati-o balta nu va faceti de rusine colegele si breasla.

Pentru ca nimeni nu stie cat costa in Romania o vorba buna, fiecare da cat poate. Si nu uitati ca roata se intoarce, incet dar sigur..

Sa nu se inteleaga cumva ca acest articol e o critica la adresa oricarei institutii medicale de stat din Ro. Sau a cadrelor medicale in general. Nu. Stiu ca exista asistente foarte bune si medici extrem de bine pregatiti, am prieteni printre ei. Pentru acestia ma inclin si imi pare rau ca muncesc in conditii grele, in cladiri vechi si pe bani putini. Le multumesc ca nu au plecat din Ro si ca mai au rabdare…….

Dar despre ei o sa scriu mai tarziu