Tunisia. Pe vremea lu Ben :)

Tunisia e minunata fie si numai pentru valurile mari care infasoara Golful in spuma si poveste

Pretul la gentile de piele este foarte bun iar calitatea- 10 cu stelute-comparatia o fac cu Egiptul sau Marocul. De asemenea argintul- daca iti place il gasesti ieftin si pretutindeni, pietrele semi-pretioase  cam la fel. Este nasol sa te targuiesti si sa discuti pretul. Dar am auzit ca in Turcia e si mai urat :))

Acum ca a zburat Ben, nu stiu cum se va schimba Tunisia. Sa speram ca in bine pentru ca tunisienii sunt oameni cu un nivel de educatie bun si au toate premisele sa cladeasca o democratie stabila

In vizita la psihiatrie . „Va rugam, lasati-va sufletul la poarta“

Imi e greu sa ma intorc chiar si virtual in cladirea pustie prin care bantuie trupuri. E ca si cum as intra intr-un cimitir cand e Ziua Mortilor…..simt ca ma privesc multi dar de fapt Ei se uita dincolo de mine.

Trebuie sa vizitez un om drag care si-a inecat sufletul in alcool. Acum trupul lui se afla periodic in acea incinta, pentru „reabilitare“.

Cu o zi in urma ii dusesesem pijamale curate, prosoape, lenjerie.

Realitatea m-a zgariat ca un fir de nisip labartat intre retina si pleoapa. Era „proaspat“ internat. Am intrat intr-o dimineata de toamna pe sectia darapanata pe care se mutase Psihiatria. Cladirea in sine era un cosmar. Geamurile cu gratii, pereti de culoarea galbuie a plamanului bolnav, treptele cu cimentul perforat si mirosul imposibil de dezinfectant.

Nu fumati. Peste indicatia cu pricina era desenata cu pixul o floare. Poate ca era o floare de scaiete dar detaliile erau importante. Ma opresc pe coridor si nu stiu ce sa fac – sa caut medicul sau sa intreb de omul bolnav. O femeie fara varsta se opreste stanjenita langa mine. Ma priveste si nu spune nimic. Spre uimirea mea nu ma deranjeaza. Ma uit la ea si zambesc.

Aveti un ban?“Nu inteleg ce vrea sa spuna printr-un ban, scot 5 lei si ii dau. Ii ascunde in halatul scamosat si spune multumesc dar nu-mi spune mie…..rosteste zeci de multumescuri pana dispare pe coridor.

Nu aveti cumva o tigara“? Ii dau omului vreo 4 tigari. Da, stiu ca nu ii fac bine dar mai conteaza? Omul e bucuros, atunci, acolo. Cine stie unde va fi maine si cand ii va mai darui cineva 4 tigari Kent.

Haide inauntru draga mea ca astia te lasa in curu gol“.

Daniela are aproape 60 de ani, lucreaza de o vesnicie in Spital. A fost asistenta sefa peste toate specilizarile din Municipal pana ce a aparut un director nou si reformele aferente. Daniela s-a mutat la Psihiatrie. O stiu de multi ani si intr-un anumit moment al vietii mi-a fost mentor. Nu am vazut la nici un profesor universitar,la nicio femeie, la nici un artist- atata distinctie pe chip si in maniere. Daniela are mereu parul blond perfect aranjat, este impecabil si natural machiata, mereu imbracata in alb. Dar ce este iesit din comun in lumea medicala romaneasca in care toti se calca in picioare – ea da impresia ca are timp si zambeste. Ei ii pasa. Nu este doar „la servici“ . Daniela traieste printre oameni , comunica cu ei .

Dani, doamna se externeaza“.

Bine, haideti ca va dau foaia“

Intram in cabinet si ma asez pe un patut de consultatii langa ea. Nu apuca sa scrie o fraza, e chemata la telefon.

Vin acuma“ lanseaza raspunsul pe un ton calm si ne face semn ca vine imediat. Doamna cu externarea , astepta langa masuta.

Se intoarce si incepe sa scrie foaia. Pune intrebari pacientei cu blandete , se exprima clar dar totusi, cu grija unei persoane care are alaturi un om bolnav.

Intre timp imi spune ca omul la care am venit nu se simte bine. Ca a trebuit izolat si ca a facut tot posibilul sa evite asta dar din cauza unui Deliriun Tremens nu au avut alta solutie. Medicatia si-a facut greu efectul si probabil va mai delira cateva zile. Nu, nu stie cat va sta pe izolare.

Vreau sa merg acolo sa il vad?

Nu, as vrea sa il scoateti.

Il scoatem ca e mai linistit. O sa il aduca cineva, o sa iti arat unde sa astepti.

Usa de la cabinet se deschide si intra un androgin. O figura machiata intens cu ochi care nu se fixau nicaieri.

Doamna Angela, inger in alb……Ce mai faceti?

Bine fac Maria raspunde Daniela. Ia spune, de ce ai venit. Data viitoare te rog sa bati la usa“

Doamna inger in alb, nu-mi faceti va rog dumneavoastra injectia? Ca ma doare daca mi-o face colega aia dumitale. Vrea sa ma termine, sa ma alunge de aici, sa se scape de mine“

Intre timp intrase colega Ingerului care-o repede de Maria afara. „Tu ai impresia ca aici esti in camera ta? Iesi afara . Nu mai intra aici cand nu esti chemata“

Daniela se uita pe sub ochelari catre asistenta depasita de situatie dar nu spune nimic. A terminat foaia. Femeia e multumita si se vede asta in ochii ei

Ma duc sa ii fac injectia. Nu vreau sa faca o criza pe tura mea. Imi da toti bolnavii peste cap„

Merg si eu in sala de mese unde il astept pe omul drag. Scaunele sunt vechi, din lemn, murdare si scrise. Geamurile au tencuiala cazuta, peretii sunt plini de igrasie. Un frigider prea mare pentru incapere, scoate sunete adoima unei masini de spalat care stoarce.

Sprijinit de brancardier intra bolnavul meu. Mainile ii tremura ingrozitor, corpul pare scuturat de friguri. Il intreb daca ii e frig si strang halatul in jurul lui. Imi aprind o tigara fara sa intreb daca e voie si brancardierul intredeschide geamul. Omul din fata mea s.-a schimbat in cateva luni ca si cum ar fi trecut prin masina timpului. E slab si speriat, dar ma recunoaste si ma priveste cu speranta pentru o clipa, apoi dispare in lumea lui si imi spune ca cineva i-a transformat casa intr-o inchisoare . Nu intelege ce se intampla cu el si imi relateaza vise cumplite din noaptea trecuta care pentru el a fost un veac. Dimineata a aparut „Doamna aia in alb ( majoritatea pe sectia respectiva poarta verde, nu si Daniela)

Mi-a spus ca poate apari astazi., Ai putea sa vorbesti cu ea sa imi dea drumul de aici, maine,poimaine?“Incepe din nou sa imi povesteasca viziuni si nu mai e langa mine la masa, decat cu trupul. Brancardierul e obisnuit sa vada oameni care mor desi mai respira,mai mananca .dar nu mai spera.

Il rog sa imi cumpere ziare. Ii dau bani si pleaca.

*****************************************************************

Un gust amar si un nod in gat.Nu imi gasesc cuvintele. Ma uit teapana la omul speriat si bolnav din fata mea.. Suflu fumul spre geam si mint: Nu pot vorbi cu asistentele sau cu medicii. De fapt nu pot influenta cu nimic situatia. Trebuie sa stai sa iti faca analizele.

M-au legat de pat“

Imi inghit lacrimile si ii spun ca imi pare rau. Purta in permanenta un briceag la chei. Ca sa deschida diverse chestii. N-a fost niciodata un om violent. Asistenta l-a gasit cu briceagul in mana

Incepe sa planga. „Eram cu briceagul in mana. Dar nu intentionam sa ranesc pe nimeni.Aveam o conserva….“

Fac ce pot ca sa ma asigur ca ii va fi bine in urmatoarele zile. Realitatea bruta nu pot sa o suport, asa ca ma indepartez mental de omul care priveste dupa mine in timp ce e sprijinit de un infirmier , pe coridor, catre „celula“ lui

Imediat dupa „tratament“ sectia va dormi .Trupurile sunt sedate iar sufletele zac in purgatoriu.

Intreb ingerul in alb cum rezista. Zambeste. Stii, doar ai facut practica aici. Iti lasi sufletul la poarta. Iei cu tine numai ce e necesar. Bunavointa, rabdare. Sunt si ei oameni ca noi dar s-au pierdut undeva….pe cand noi aparent am gasit drumul.

Rade. „Daca ai fi facut psihiatrie , te-ai fi obisnuit si tu“.

Dar celelelate asistente? De ce nu sunt mai multi ingeri in alb?

Nu stiu….Poate pentru ca isi lasa si inima la poarta? Fiecare face fata cum poate.“

Daniela imi spune ca in curand vor avea o sectie noua. Stie ca acea cladire este deprimanta pentru pacienti si personal.

Pe cand ne muta, ma pensionez si eu“

O tanara de vreo 18 ani sprijinita de o doamna intra in sectie.O saluta amandoua pe Daniela si o intreaba daca se intoarce.

Da, da, Olguta. Mergeti ca apar si eu.

Pe asta a innebunit-o maica-sa. Fata a terminat Conservatoru. Acum e schizoida.Nici aici nu o lasa in pace“

Iau plasuta cu haine murdare si ma indrept spre iesire.Trebuie sa ii trimit alte prosoape si lenjerie. pentru ca cele de ieri au fost furate de alti bolnavi.

Daniela vine sa ma conduca si imi lauda parfumul , imi povesteste ceva amuzant si pare ca a iesit de la o sedinta de Spa, pe cand eu sunt daramata. Imi intinde doi pupi in aer si imi spune sa nu-mi fac griji, ca totul va fi bine. Atat cat poate fi.

Viata ne chinuie ca sa apreciem momentele speciale:un prieten drag, un zambet de la un necunoscut, un rasarit de soare sau o muzica buna. Faptul ca sufletele noastre si trupurile se inteleg bine.Se suporta. Se accepta.Nu fug unul de celalalt. Acestea sunt miracole

As vrea sa multumesc tuturor Danielelor . Imi pare rau ca sunteti putine. Imi pare rau ca nu castigati asa cum ar trebui, pentru ca voi oferiti mai mult decat cel mai performant sistem medical din lume. Sa nu va intrebati niciodata daca cineva apreciaza ceea ce faceti . Cand intalnesti un Inger nu il uiti , o viata intreaga.

Sfantul Augustin. Confesiuni

Argumentele cartii sunt logice redate de vocea onesta a omului care se indeparteaza de preocuparile egoiste. Desi unele voci spun ca nu ar apartine unui gen anume, personal as incadra Confesiuni la autobiografie , un text clasic care contine revelatia spiritualitatii

Augustin duce o viata libertina in porturile Cartaginei, unde „clocotea cazanul iubirilor dezmatate“ asa cum avea sa descrie mai tarziu. Este atras de maniheism (doctrina in care ramane noua ani), studiaza astrologia si devine profesor de Etica.

Este un om in care constiinta lucreaza mereu , apostrofandu-l, totusi, traieste in afara casatoriei cu o femeie cu care are un copil- pe Adeodatus.

Exista o vreme in care Augustin considera Biblia o carte de povesti absurde.Era chinuit de depresii, anxietate. Mai tarziu descoperindu-l pe Dumnezeu avea sa scrie: „Pentru ca oriunde se va intoarce sufletul unui om, in cazul in care nu se indreapta catre Tine, va fi chinuit de intristare“

Intriga din Confesiuni: Augustin aude vocea unui copil care ii spune „Ia si citeste“.

Aprofundeaza Biblia , renunta la functia de profesor si devine preot. Apoi Episcop de Hippona (azi Annaba in Algeria)

Confesiuni este o carte pe care as recomanda-o:

-celor cu conflicte interioare

-crestinilor care pur si simplu doresc sa stie cine era omul din spatele „Sfantului“

Maroc. Images

Daca esti sanatos – fa-ti din timp o programare la Psihoterapie

Din motive obiective zilele acestea a trebuit sa citesc un curs de Psihologie clinica si psihoterapie nu mai conteaza din care an. In general eu iau foarte in serios rasfoielile stiintifice dar cursul asta mi-a adus asa, o licarire de nevroza. Pe cand unele pagini mi-au schingiuit imaginatia cu exprimari stiintifico- nu stiu ce vrei sa zici-iste, altele m-au lasat „einfach plictisita“ . Si m-am gandit sa va spun si voua ce am invatat azi ca poate va foloseste la ceva pe viitor…..cand vi se strica o bujie la masina sau nu mai apare acasa sotia si e trecut de 12…..

Psihoterapia, asa cum a fost definită si mai sus, este interventie psihologică în   optimizarea subiectilor umani sănătosi.

Aha, carevasazica. Acum inteleg de ce in Romania , foarte multi psihologi nu au clienti……Astia sanatosii sunt foarte putini si isi fac tratamentul direct pe Facebook sau pe alte site-uri de socializare iar cei betegi ajung direct la psihiatru….ca ei cred ca e normal sa fii sanatos si deci sar peste faza cu psihoterapia. Nici eu personal nu am stiut ca as avea nevoie de vreo cateva sedinte,imi imaginam ca e suficient cat vorbesc singura in somn. Iese la rampa Stiinta, pe zi ce trece, cu noutati, mai ceva ca si caracatita Paul.

Pe cand nu se facea psihoterapie……….

În perioada Evului Mediu, ideea antichităii că boala psihică este determinată de posesiunea

unui spirit rău a devenit dominantă. Bolnavii psihici erau declarati vrăjitori, posedati de diavol, etc.

iar tratamentele constau în izolarea acestora în locuri improprii (legati în lanturi), exorcism si uneori chiar executia, dacă aceasta era în interesul Bisericii.

Eu cred ca autorul a vrut sa spuna spre final ca daca pilula care continea exorcism nu avea nici un efect , bagau un placebo – executia. Si pentru ca trebuia sa fie vina cuiva ca unii oameni foloseau creierul pe post de sorcova , a aparut si Biserica in lecturile studentilor. Altfel, Biserica e doar o institutie care investeste miliarde in bancute de lemn si picturi pe sticla, mai scoate cate un demon si da de lucru astora care merg pe calea lui Freud.

Ce nu stie autorul e ca si in ziua de astazi , tratamentul celor care arunca cu cutitul dupa nevasta ca sa apara pe Pro Tv – e tot izolarea in locuri improprii. Si cum „legat in lanturi“ e o situatie de rahat , nu un loc impropriu, ma gandesc ca nu s-au produs multe modificari  din Antichitate pana azi. Daca pe atunci posesiunea unui spirit rau determina boala, acum s-a schimbat doar agentul purtator. Posesiunea unor averi consistente imposibil de evaluat ii duce pe majoritatea catre boli psihice. Exceptiile le vedeti la Discovery Channel, vinerea de la ora 21 la emisiunea Doctor G.  Am vrut sa zic la „Rich and Famous“. Nu conteaza

Stiati care e parintele psihoterapiei?Si ce daca nu e unul singur? Daca n-au facut testele de paternitate la timp, acu nu le ramane decat sa imparta titlul…..

Mesmer era un medic vienez care considera că bolile psihice si somatice îsi au originea în dezechilibrul magnetismului animal. Magnetismul animal era un fluid prin care corpurile ceresti influentau organismele

Pentru a echilibra magnetismul animal se utilizau magneti.

În consecintă, atingând bolnavii cu o baghetă sau făcând pase magnetice de-a lungul zonelor bolnave, el elimina dezechilibrul magnetismului animal si simptomatologia asociată acestuia. Se afirmă că Mesmer a ameliorat sau vindecat suferinta a peste 20.000 de pacienti utilizând aceste proceduri

Nu va spun toata povestea dar sa stiti ca spre final o comisie franceza cu nume romanesc (se termina in „ion“) condusa de Benjamin Franklin i-a dat lu Mesmer cu ipoteza in cap dovedindu-i ca se inseala si ca magnetii lui erau la fel de placebo precum dieta cu clatite. Mie imi pare rau ca dupa ce am citit, ma si gandeam ca ar arata “cool” sa imi pun pe peretii din dormitor magneti in loc de tapet.

În anii ’60 si ’70 a apărut terapia cognitivă (ca nouă paradigmă). Conform terapiei cognitive,

problemele emotionale nu sunt produse de anumite evenimente, ci de modul în care aceste

evenimente sunt interpretate (schimbi felul in care pacientul interpreteaza evenimentele)

Pai da.Teoria asta este geniala. Ma intreb daca ar fi descoperit-o cineva in caz ca nu se arata ea singura in anii 60 si 70. Bine zicea Eminescu ca toate-s vechi si noua toate.

Nu numai placebo are efecte adverse : crazy:

Până la 10% dintre pacienti pot să-si amplifice simptomatologia ca urmare a efectelor secundare ale psihoterapiei

Din ce am citit  realizez ca si aia sanatosi pot sa-si amplifice simptomele . Imi dau seama acum , ca e adevarata afirmatia pentru ca am vazut eu pe cand incercam sa fac psihoterapie cu bunicul, mai demult. Am aplicat metoda necognitiva- comportamentala – pe cand se relaxa mai bine cu o tuica si un Carpati eu ii spuneam ca alcoolul o sa ii lase ficatul ferfelita si tigara o sa ii faca plamanii mai negrii ca blana lui Blecky (asta era cainele familiei). Dupa vreo 10 sedinte am observat ca simptomele s-au inrautatit si cand veneam acasa din vacanta, bunicul imi dadea cate trei lei, nu noua cum imi daduse pana atunci.

În acest context trebuie mentionat că, prin prisma stiintei, nu există tratamente

stiintifice si alternative (ex. de medicină alternativă), ci doar tratamente validate stiintific sau

nevalidate stiintific

In acest context – ( cu bunicul) trebuie sa admit ca si pocitania asta de fraza  este 100% adevarata. E o mentiune de o importanta majora care daca n-ar fi minora, ar avea repercursiuni drastice asupra populatiei sanatoase care nu s-a imbolnavit inca.

Sunt doar la jumatatea cursului si nu ma mai surprinde nimic:

continutul refulat al Id-ului tinde să se exprime plenar la nivelul Ego-ului

Mda…. am trimis odata un CV si o scrisoare de intentie de pe adresa pe care ma intitulam „soparla.saltareata@yahoo.com“ si mi-au dat spam aia . Am aflat ulterior de la un coleg care lucra acolo. E clar ca Idul mi s-a exprimat si mie vreo 3 saptamani destul de plenar la nivelul Ego-ului…..

Va continua (eventual) daca reusesc sa termin cursul

Pareri despre Egipt si imagini cu piramidele

Pareri despre Egipt si imagini cu piramidele

Clisee despre Egipt.

Am vazut Egiptul adevarat, nu pe cel din resorturile din Sharm si Hurghada.

Ai stat si tu undeva, intr-un hotel , din care “ai iesit” ca sa vezi ce  e adevarat si ce nu. Asa ca, relax, tot asa si-au miscat fundu si aia din resorturi, nu i-a oprit nimeni sa circule liberi pe unde doresc sau sa ia o cursa spre Cairo, Alexandria, etc. Daca ai un vorbitor de limba araba cu tine, te duci unde doresti. Daca ai un ghid, te duce unde doreste el si tot el iti sugereaza ce e “adevarat” sau tipic egiptean si ce e “made” pentru ochi turistici

In cartierele periferice din Cairo se spune ca e periculos sa mergi de unul singur. De exemplu-City of the Dead

City of the Dead (Qarafa, Arafa) is a 4 miles (6 km) long cemetery from northern to southern part of Cairo, Egypt. To the people of Cairo and other Egyptians, it is simply el’arafa which means “the cemetery”. It is a bustling grid of tombs and mausoleums where people live and work amongst their dead and ancestors. Many residents live here to be near their loved ones, or because they were forced from more crowded areas in Cairo and 60s immigration from countryside. In fact many came from their villages simply looking for work — a good example of rural to urban migration in an (Wikipedia)

Eu personal nu cred ca e periculos dar e ostentativ sa te plimbi ca turist si sa fotografiezi imprejur, oamenii  traiesc intr-o saracie lucie, inghesuiti in  dughene saracacioase . Iar altii dorm….in morminte. Nu se fac excursii acolo. Se considera ca nu prea ai ce vedea :roll:

Vanzatorii, comerciantii egipteni sunt agresivi

Nu mai mult ca in majoritatea tarilor arabe. Dar e un cliseu……adevarat

Am citit undeva pe un forum   cum  ca “egiptenii sunt jigniti daca nu incerci sa te tocmesti (intelegi) la pret”. Ah, nuuuuu, domnisoara cadana, nu sunt jigniti deloc!!!! Daca ii dai cat iti cere esti friend pe viata si Romania este cea mai frumoasa tara din….America Latina parca???? De unde vine si Shakira., Whatever, whenever

Intr-un hotel de 5 stele e musai sa ma simt foarte bine

Pai nu e musai. Nu de alta dar oricare ar fi renumele hotelului, personalul este recrutat din zona si fiind vorba de diferente culturale, este probabil sa fii dezamagit de prea multa “intruziune” sau din contra, de lipsa de consideratie pe care o sesizezi daca nu platesti bacsisurile 🙂 Unii considera ca daca i-ai platit trebuie sa vina de 4 ori pe zi la camera sa te intrebe daca nu doresti ceva, sa iti aduca un halat nou sau sa iti presare flori pe pat.Nu se fac toate dintr-o data tocmai ca sa fie siguri ca ai depistat persoana “vinovata” de confortul tau.

Dupa parerea mea, cel mai confortabil te simti intr-un apartament inchiriat…..la care preiei si predai cheile, in rest te gospodaresti singur.

Trebuie sa banuiesti  ca intr-un hotel de 5 stele, toata lumea de la receptioner la bucatar stie cand ti-ai spalat chilotii sau cate curmale ai mancat la micul dejun. Iti dai seama de asta dupa ce vezi ca in clanta usii te asteapta biletele gen “We wash ur laundry”.

Care ar fi partea (foarte ) buna? Ca nu te intreaba ala de la lift ,portarul sau chelnerul in fiecare zi “uere ar iu from”….nu de alta, dar deja stiu si nu mai sunt curiosi

Si la final un sfat pentru fetele…..indragostite de…..Faraoni.

Daca unul iti spune ca esti frumoasa nu trebuie neaparat sa il si crezi :roll: Regula care se aplica si la europeni, nu vreau sa fiu rea…..dar la egipteni are o profunzime mai…..palpabila . Cand spune esti frumoasa , gandeste: ” daca nici asta nu cumpara nimic, ma duc la narghilea”, “are o gramada de zorzone, poate-i vand si eu un lantuc de plastic”, “pare din Europa, sa vad in ce limba raspunde”……..”libelula asta vopsita o sa isi rupa picioarele pe tocuri”.

Cand vizitati ceva, fiecare aveti propriile interese si asteptari asa ca nu ma incurc in sfaturi. Impresiile mele:

– unii zic ca “nu merita sa intrii in Piramide. Nu e chiar adevarat…..daca esti pasionat de egiptologie, astrologie , merita pentru ca ochiul format descopera cate ceva in fiecare unghi si in fiecare camaruta. Se spune ca cea mai interesanta structura interioara o are Piramida lui Cheops. Oricum , platesti pentru ea separat fata de biletul cu care ai acces in Valea Regilor. Nu poti sta mult inauntru, dar pana ajungi in camerele mortuare un lucru e sigur: faci sport. Daca ai  peacemaker sau suferi  de atacuri de panica…..stay out of there. Unele spatii sunt foarte stramte si aglomeratie e aproape tot timpul

– nu va lasa sa fotografiati nicaieri in Valley of the K. Dar …..se poate 🙂 Daca vreti neaparat sa faceti o poza mai bine folositi telefonul mobil. Vi se cere sa lasati toate aparatele in anticamera inainte de a patrunde in Vale dar nu sunteti perchezitionat sau cautat in geanta 🙂 Acest lucru se intampla insa la niste biserici copte din Egipt, lucru extrem de enervat.

Apropo bisericile copte din Egipt si muzeele acestora au fost printre cele mai plictisitoare si neinteresante “obiective turistice” din Egipt!

Vi se dau diverse explicatii pentru care nu sunteti lasati sa fotografiati. Majoritatea sunt stupide: blitzul deteriorireaza calitatea…..a ceva anume. Daca nu aveti blitz ,deranjati spiritele adormite :roll: Daca sunteti afara nu e bine sa se vada “aparatul de protectie si unde e amplasat” de parca din satelit nu se vede. De fapt, motivul e unul singur- de marketing


Ce se intampla in Egipt. Ianuarie 2011

Au vazut ca Tunisia a reusit, s-au imbarbatat pe facebook, pe twitter, pe bloguri, furia impotriva unui regim opresiv care dureaza de trei decenii, au lansat-o in spatiul virtual . Tinerii au cerut tacit confirmarea faptului ca gandesc bine, ca pot spera imposibilul: sa indeparteze regimul Mubarak. Sa-si fi facut presedintele operatiile estetice in Germania degeaba? Chiar nu il mai place nimeni?

In tara lui nu. Decat cei care primesc faramiturile aruncate de la masa lui. Garzile si politiile care il inconjoara. Neamurile si familia care traieste in huzur, se bucura de luxul resorturilor si de soarele care mangaie pielea atunci cand esti bogat si o arde cand nu ai ce pune pe masa.

25 ianuarie 2011

Statele Unite cred ca „Guvernul egiptean este unul stabil“ in ciuda protestului de proportii care are loc in acest moment .Sute de egipteni cer retragerea dictatorului de la putere, locuri de munca, conditii decente, incetarea opersiunilor, a torturilor din partea politiei. Libertate. Ramane de vazut daca o sa o obtina si cum o sa o foloseasca.

Ministrul egiptean de interne a aruncat pisica in poalele „Fratiei Musulmane“ opozantul guvernului Mubarak. Spun ca ei sunt de vina pentru revolta. Sunt convinsa ca oamenii stiu cand mint chiar si atunci cand o fac la nivel inalt .  Oamenii au ajuns la capatul puterilor. Cei mai in varsta se obisnuisera dar tinerii stiau ca viata poate fi altfel

Aproximativ 7,8 milioane de egipteni traiesc in Cairo. Majoritatea sunt saraci. Foarte saraci. Si tineri. Acum ei viseaza la o schimbare asa cum scrie si The Guardian

http://www.guardian.co.uk/world/2011/jan/23/egypt-revolution-mubarak-protest

Tinerii egipteni nu reusesc sa gaseasca un loc de munca. Sunt nevoiti sa traiasca cu parintii, nu isi permit sa se casatoresca iar o casa este un vis imposibil. Se simt frustrati ca aparatul de represiune a lui Mubarak ii tine la pamant, in tacere si le este frica .Nu stiu cum sa inceapa o revolutie pentru ca au fost invatati de mici sa le fie frica…..asa cum eram noi invatati pe vremea lui Ceausescu.

Unii romani au uitat ca nu aveam voie sa ascultam pe furis Europa Libera si ca nu puteam folosi unt la prajituri, au uitat ca ne-au fost inchisi poetii si intelectualii torturati, au fost arse cartile si bisericile inchise. Au uitat ca ne-au fost interogati parintii si ca ne era frica de vecini. Au uitat ce inseamna lanturile fricii in jurul inimii. Au ajuns sa il planga pe Ceausescu si sa ii duca flori. Duceti-i dragilor flori, daca ganditi ca a fost ucis miseleste dar nu uitati ca altii au murit pentru ca voi , ca sa nu mai traiti cu frica.

Nu uitati ca un regim dictatorial ucide sufletul, spiritul si nu mai soptiti „Era mai bine atunci“ .Pentru ca va plangeti pe voi si ignorati sacrificiul altora.

Barbatii foarte frumosi: pe coperte da, in brate nu.

De cand eram mica , mi-a reprosat mama ca am niste gusturi teribile in materie de frumusete masculina.Proaspat trecuta de stadiul de bebelusa (pe vremea aia bebelusele erau chiar de-astea care gangureau nu bebeluse siliconate ca la Prima TV)am indragit tare mult un cioban din satul bunicii. Dragostea de copil nu e erotica, e profunda, reala, ajunge pana la adoratie. De asta fanii inraiti sunt adolescenti…..nu mai lesini la 30-40 de ani nici daca imparti coada de la casieria Aldi cu Lady Gaga.

Ciobanul asta era frumos de pica si cand venea la noi stateam nemiscata pe scaun si ma uitam la el cum m-as uita astazi la o eclipsa. Numai ca omul a primit o oferta la un combinat din alt oras si nesocotind ca eu si oile o sa avem inima rupta, a plecat si nu l-am mai vazut.

Asa pot sa imi explic faptul ca de pe la 4-5 ani in sus am inceput sa slabesc, pana atunci fiind bucalata ca o gogonea crescuta in ghiveci. Apoi ceva s-a sucit in mine si am inteles teribil de repede ca astia“ foarte frumosii“ au termen de garantie scurt. Pe la 12-13 ani m-au trimis ai mei la o nunta cu niste nasi si m-am indragostit fulgerator de Bobi. Bobi  avea un cap mare cat o minge de baschet,par blond si rar, era slab iar mainile ii erau putin mai lungi decat ar fi universal acceptat. Dar era mieros la vorba si cand m-a invitat la dans, nasii mi-au dat voie gandindu-se ca o sa ma intorc la masa cu viteza luminii.

Dupa ce a venit Bobi  la noi in vizita sa il prezint parintilor n-am mai avut voie sa merg la nunti doi ani de zile:roll:

Am cunoscut o domnita (nu pot sa zic amica sau prietena ca nu mi-a fost nici una nici alta) inamorata salbatic de un medic.   Acesta din urma era intr-adevar o minune, daca il vedeai prima data si functionai in parametrii normali ti se taia respiratia si te loveau simptomele vegetative . La serviciu, femeile se imparteau in doua – cele care il placeau pe Sfinx si restul – presupuse lesbiene. Tipul avea o iubita oficiala , doua amante colege de serviciu (despre care se vorbea deschis) si vreo doua paciente care nu erau cu zurgalaii la limita dar……nici mult nu mai aveau.

“Oficiala”   a renuntat ea singura la relatie dupa cativa ani si cred ca  s-a cuplat cu un salvamontist ca sa isi revina.

Am pierdut circul din momentul in care biletul cumparat ma ducea spre alte tribune, in alte orase dar am inteles ca au inceput sa apara nou-nascuti si savoarea s-a cam pierdut.

Frecventam o scoala de manechine ,eram vreo 10 fete. Eu vroiam sa-mi corectez mersul de amfibian stresat. Uitandu-ma la poze ma gandesc ca nu am fost niciodata uratica , dar colegele mele erau….dive. Ce aveam in comun- inaltimea. Si instructorul. Dragos era de loc din Timisoara si era genul de barbat coborat din FHM. Blond-saten cu parul pana la umeri, ochi albastrii, spate lucrat la sala (lucru care nu-l stiam pe vremea aia ca nu ne picau informatiile din medii virtuale, abia ne instalasem telefon fix acasa). Cat despre spatele lui si muschii bine conturati, credeam ca natura i i-a trantit, asa cum ma facuse pe mine de 1, 74. Fetele erau lesinate dupa Dragos iar mie imi placea de el ca era diferit de orice persoana cunoscuta – mai bine zis ciudat (prin 1998- ca acum sa fii ciudat inseamna sa fii normal). Dragos era visator, inclinand chiar spre depresie. Adesea il surprindeam cu privirea undeva aiurea si toate stiam ca isi plange inca iubita plecata cu altul. Era Fat Frumosul caruia Zmeul ii rapise aleasa. Dragos canta parca si la Opera, instruia manechine si studia ceva dar nu mai stiu ce. Tristetea si depresia l-au ferit de iubiri trecatoare pe vremea aia , dar probabil i-au turnat in pletele lungi singuratate si sperante de care n-a vrut sau n-a putut sa se scuture

Am mai cunoscut un barbat foarte frumos. Dezvoltasem amandoi o camaraderie complicitara si el imi povestea prin ce aventuri iubarete a mai trecut. Avea  o iubita “ofi” care se lipise cu super-glue de haina lui (ca de suflet nu prea) iar el o adora cand era foarte beat.Mergeau la nunti impreuna si uneori petreceau jumatate de Craciun, pana isi dezlega ea limba cu un Garonne si se apuca sa ii reproseze astuia tavaliturile pe care nici macar nu se sinchisise sa le dea cu pudra invizibilitatii, cum fac inselatorii priceputi.  In rest ducea o viata de Don Juan si era un barbat cu care puteai sa razi ore in sir daca aveai inelul Arabelei care te imuniza la farmece .

Pe scurt – barbatii foarte frumosi pe care ii vezi mereu singuri, au o problema. Si daca nu au ei una, probabil o sa ai tu ca femeie sau sportiva de performanta care aterizeaza in spagat in viata lor. Cel putin aici in Europa – daca va mutati intr-o tara in care se mai aplica Sharia aveti sanse sa fiti fericiti. El isi poate lua inca trei neveste si tu nu trebuie sa-ti repeti ca proasta ca „ce nu stii nu te poate rani“.

Daca acest articol este un cantec de lebada in favoarea barbatilor aparent imperfecti? Da….categoric. Perfectiunea pe care o percepe ochiul tau o mai vad alti 1000, 5000, 10 000. Si nu vrei sa ajungi ca veverita din Ice Age, imbatranind langa aluna perfecta pe care o vor toti din jurul tau….Sau?


Muhammad Asad (Leopold Weiss ). Drumul spre Mecca

Muhamad a fost un evreu austriac care s-a convertit la Islam cand a implinit 26 de ani.

Drumul spre Mecca este o carte de memorii presarata cu descoperirea spiritualitatii .

Weiss a fost instruit in ebraica si cunostea invataturile Bibliei. A studiat la Universitatea din Viena istoria artei si filosofie.

Adevaratul drum al regasirii de sine a inceput odata cu mutarea la Ierusalim. Desi evreu, Asad nu a fost interesat de politica sionista si considera ca mutarea evreilor intr-o tara care nu fusese a lor timp de 2000 de ani e o solutie artificiala care va crea probleme in loc sa le rezolve.

A privit cultura europeana ca pe un tablou in care era infatisata decaderea morala si instabilitatea sentimentelor de orice fel (nu ca acu s-ar fi schimbat perspectiva generala). Obiectivul principal al Europei era progresul iar Crestinismul a ramas o mostenire acceptata din criterii de politete .

Asad a locuit timp de 6 ani la curtea lui Ibn Saud -parintele Arabiei Saudite moderne.A vizitat regiunea Najd din centrul arabiei- lucru nepermis strainilor. Coplesit de frumusetea Coranului , Asad a gasit drumul care i se potrivea in Islam. Descrierea etapelor de „desteptare interioara“ merita lectura.

O sa va bucurati de  lectura  daca vreti sa cititi despre:

o analiza a istoriei casei lui Saud

  • politicile colonialismului si autodeterminarea arabilor
  • prapastia ideologica intre Occident si Orient

DER WEG NACH MEKKA

Muhamad (Weiss)war einem Österreichisch-Juden denn hat sich zum Islam bekehrt als er 26 war.Der Weg nach Mecca ist ein Rückerinnerungen Buch , bespritzt von Spiritualität Entdeckung. Weiss war Hebräisch ausgebildet als er klein war und er hat die Lesungen der Bible kennengelernt. Er hat zu dem Universität Wien studiert Geschichte und Philosophie

Der Echte Weg zur Selbsterfindung began als er sich nach Jerusalem angezogen ist . Trotz des Hebräische Ausbildung, Asad interesierte sich nicht für Zionismus und er fand dass die Zuruckbewegung der Juden zu Palästina nach 2000 Jahren wurde viele Probleme mitbringen aber nicht auflösen.

Asad hat gesehen die Europäische Kultur als einen Gemälde wo steht drin den Zerfall der Moralität und die Unbeständigkeit der menschlischen Gefühle. Er sah dass das Hauptziel des Europa der Fortschritt ist und gab es nicht mehr Platz für Christentum – nur höflisch eingehalten

Muhamad lebte 6 Jahren lang im Haus von Ibn Sauds , welcher der Vater moderner Saudi Arabien war. Er hat Najd Gebiet gesehen , der verboten war (ist) für ausländischen.Sehr begeistert von Kuran, Asad fand sein Weg durch Islam. Die beschreibung innere Erwachung ist schon zu lesen

Sie werden das Buch mogen wenn sie über:

  • ein Analyse Geschichtes Sauds Haus
  • der Geschichte der Besiedlung und Arabische Selbstbestimmung
  • die ideologische Kluft zwischen Occident und Orient

lesen möchten.

Vacanta in Liban , Beirut 2010.

Plin de viata , un mix intre trenduri cuminti si pacatoase, un covor pestrit pe care misuna tinere elegante, perechi plictisite, turisti toropiti (fiecare dupa motivul vizitei ), presupuse femei acoperite din cap pana in picioare, fetiscane care s-au scapat pe ele insele in tus, rimel si henna. Stiu, e enervant, scriu fara diacritice dar asa imi place mie, am trecut nitel de perioada tezelor. Nu am primit doar o atentionare ci trei, de care ma bucur insa 🙂

Revin….Femeile din Liban sunt in general frumoase. Desi in rautatea mea,mi-as fi putut imagina ca cele acoperite total ca niste capite umblatoare (nu caprite, capite de-alea de fan de la tara) sunt un fel de colaj intre Muma Padurii si cantareata aia nemtoaica de -si spune Gossip.

Nu am vazut in nicio tara araba atatea contraste. Care mangaie, obosesc, bulbuca ochii si dupa toate astea , te mai scapa Optive . Multe araboaice isi tatueaza sprancenele. M-am intrebat de ce , unde anume au au vazut ele ca asta ar fi sexy . Si eu am avut mi-am cusut  de maneca scaiul tatuarii pe cand aparuse moda perm-make-up-ului. As fi vrut sprancene maro-inchis dese si curbate. Noroc ca m-a trimis stilista sa vad intai o clienta pe care o “aranjase”. Cand m-am intalnit cu infrumusetata mi-am lipit dioptriile de fruntea ei. Sprancenele alea m-au facut sa uit ca sub ele se afla ochi, si doamna a fost foarte incantata interpretand holbarea mea drept compliment. De fapt era un complement….de mod: „Cum dracu ti-ai facut asta“?

De obicei astea tatuate  nu se opresc aici. Ca sa aiba o privire de soparla  europeaza adauga lentile de contact. Am incercat si eu  varianta Matrix in Liban dar dupa o ora pe strazile prafuite imi venea sa ma scarpin in spatele lor…..asa ca decat sa ma uit crucis doua zile, am renuntat.

Internet-Cafeurile sunt pline si  pentru  logare trebuie sa prezinti pasaportul si sa semnezi…..De-aia pentru ca  sa vada cine doreste-  ce anume citesti si cu cine te conversezi, nu cumva sa fii tu ala care inventeaza bombe online.

Cu toate astea, Beirut, este, pe departe cel mai frumos oras pentru inima mea. Pe acelasi loc cu romanticul, agresivul, tristul Cairo

Fac orice din dragoste. Dar nu si asta…….

Aveam 14 sau 15 ani cand l-am ascultat prima data pe Marvin Lee Aday cantand I ll do anything for love. Si nu am tradus atunci tot textul dar ma obseda refrenul.

I would do anything for love
anything you’ve been dreaming of
but I just won’t do THAT

Nu intelegeam de ce dupa disperatul „fac orice“ canta omul că „nu si asta“ . Mi-am intrebat prietnii dar nu stiau nici ei. Atunci am tras concluzia ca este o figura de stil de-aia cum gaseam la analiza literara in poeziile lui Eminescu.

Ca ne spusese profa de romana, ca poezia Lacul nu era adresata neaparat zapacitei de Veronica ci mai ales ideii de iubire. Si ca în „Calin -file de poveste“ natura era partasa la nunta fetei de imparat numai ca idee- nu pe bune. Eram in limba dupa Eminescu. Ma gandeam ca orice aratare de sex feminin trebuia sa cada la picioarele geniului si nu intelegeam de ce sufera el in mai toate poeziile . Scria dumnezeieste iar statuia din parcul liceului ne arata ce barbat frumos fusese.

Asadar,melodia asta de la Meat Loaf parea imposibil de priceput prin mijloace obiective. Era clar ca atunci cand iubesti faci totul. Eu eram sigura ca il iubeam pe Levente .Sincer, curat si cu fluturei, asa ca in Luceafarul. Banuiam ca Levente era un fel de Zburator…..ma lichefiam in banca atunci cand suna clopotelul si profa de chimie nu iesea la timp. Stiam ca Levente o sa mearga la gara sa isi ia placinta si eu nu o sa il vad inca o ora.Si apoi, daca avea Educatie Fizica, era curat ghinion.

Clasa mea era  pe acelasi palier cu a lui  si aproape in fiecare pauza stateam la fereastra asteptand sa iasa el. Usa se trantea cu rasunet (pe atunci usile rezistau) si intai iesea El, cu umerii drepti de parca era legat cu sfoara si cu gatul intins ca un cocostarc din rezervatie. Avea parul crez sarmos , nasul drept si ochi albastrii. Imi imaginam ca miroase a benzina,nu stiu nici azi de ce, dar imi placea mirosul de benzina.

De obicei nici nu se uita catre mine , nici nu indrazneam sa visez la un salut. Dar asta nu mi-a micsorat elanul…..ba veneam cu blugii rupti la scoala si eram chemata în cancelarie, ba ma ofeream sa fac de serviciu ca sa ies mai des si sa stau pe coridor…..orice numai sa îi atrag atentia. Am invatat sa spun Szeretlek si Hiányzol gandindu-ma ca poate de-aia nu ma place ca nu-s unguroaica – într-o perioada in care xenofobia si sovinismul imi erau straine…..eu deja le anticipam.

Mergeam la discoteca in care mergea el si imi facusem prietene din satul lui, carora le imprumutam cercei si gablonturi. (Levente locuia la sat, eu eram fata de oras).

Stateam cocosata pentru ca eram inalta si ma gandeam ca baietilor nu le plac fetele tip girafa.

In ziua antemergatoare serii în care l-am vazut prima data in discoteca cu o blonda la brat am incercat sa-mi vopsesc varfurile cu peroxidu maica-mii. Am suportat eroic scandalul livrat  dupa ce s-au descoperit petele de pe covor si dezastrul din parul meu. Aratam ca o vulpe in perioada de capiata naparlire.

Important era ca faceam orice din dragoste, nu ca uratul din Meat Loaf care se oprea într-un punct anume…..
Dupa vreun an de suferinta intensa pentru al carei realism m-ar fi invidiat orice producator de telenovele, eram deja pe punctul de a merge sa mi se descante impotriva legarii cununiilor cand s-a intamplat minunea. Levente m-a invitat intr-o seara la dans. Aflasem ca s-a certat cu Cosanzeana si mi-am zapacit doua prietene sa vina cu mine la discoteca . Desi ele spuneau ca se plictisesc intens in crasma prapadita in care se tinea „discoteca“ mie mi se parea un fel de „Bamboo“ al zilelor noastre

In bratele lui Levente aveam picioare de plastilina si mi se lipise limba de cerul gurii.Habar nu aveam ce sa zic, nici nu eram sigura ca stie romaneste, nu mi s-a adresat niciodata si nici nu l-am auzit vorbind – decat ungureste. Am aflat atunci ca nu mirosea a benzina ci a tămâie, lucru pe care creierul meu l-a setat la „ mirosuri de lux“ . Si acum cand aprind betisoare parfumate in casa, anturajul se muta cu-n etaj mai jos in timp ce mie-mi cresc endorfinele. Mai tarziu am aflat ca Levente mirose a tamaie pentru ca la sfarsit de saptamana isi ajuta bunicul la biserica. Statea în strana,curata orga, facea cu ochiul fetelor din cor si dupa slujba le lasa adresa lui celor care atingeau note mai inalte. In fond, nu era asa usor sa ii gasesti casa într-un sat cu trei strazi si vreo 5000 de locuitori dintre care 2000 se numeau Levente.

Povestea mea cu Levente s-a consumat in cateva saptamani in sensul ca dupa ce am dansat de inca doua ori si am urmat modelul gastelor mute, întelegandu-ne din priviri, m-a invitat sa privesc cerul de pe o capita situata langa biserica din sat. Instinctul imi spunea ca Levente nu era periculos si daca ar avea ganduri necurate, sigur l-ar trazni din senin pentru ca alesese un teren sfânt . Cumva, in naivitatea mea am avut  dreptate. Levente nu m-a surprins neplacut . A inceput sa numere vreo 12 stele si sa imi vorbeasca intr-o romana stalcita despre tractorul lu taica-su. Nici Seherezada citita la 20 de ani nu m-a impresionat mai mult.

Intr-o zi m-a chemat la el acasa. Drept ca un strut si foarte serios , fara sa ma atinga mi-a spus ca el crede ca ar fi timpul sa nu mai ardem lumanarea si sa consumăm relatia. Cum asa ceva mi se parea la fel de romantic pe vremea aia ca si parlirea porcului de Craciun, m-am pleostit si i-am spus pe romaneste ca ….“I won t do that“

Mi-a intors spatele si mi-a spus ca nu il merit si  probabil ca nici Iluska nu merita atata suferinta din partea lui. Ca daca-l iubeam cu adevarat as fi inteles ca el nu e Greuceanu sa astepte pana se coc merele de aur.

Am bocit trei saptamani si-am sters toate programele unguresti din lista de satelit printre care unul de sport…….procedura pentru care a trebuit sa merg cu galeata la gunoi  cam o luna,drept pedeapsa. El s-a impacat cu Iluska si cam in trei ani s-a insurat cu Eti, a carei tata avea  tractor.

Acum mi se pare un basm dar  este adevarat oare ca orice om trece prin varsta in care crede ca ar face orice din dragoste? Si cand spui primul „I won t do that“ iti mai creste o pereche de ochi si incet, incet toate basmele iti dau link inapoi la…..realitate

Televiziunile din Romania

Presupun ca sunt in Ro . Intr-o dulce vacanta. Si vreau sa ma uit la televizor si el la mine, in timp ce castronasul cu fistic mi se lafaie in poala. Cam ce gen de programe as vrea? Paaaai, putin divertisment si stiri.

Iau ghidul Tv si mut animalul de companie care a inceput sa roada telecomanda. Sau ar trebui sa mut telecomanda? Ce mai conteaza…..


Gasesc divertisment. Povestiri adevarate. Mie imi suna a divertisment….iar daca sunt basme de Fratii Grimm , le ascult cu placere. Adi minune- declaratie de avere. O fi candidat asta la postul de Ministru al Culturii? Se poate….. Altfel nu inteleg de ce trebuie sa numaram salbele nevestesii la o ora de cracanata audienta

Un italian s-a aruncat in gol impreuna cu fiul dupa ce si-a ucis sotia“ :blink: Inainte sa-mi introduc fisticul din greseala in urechi decid sa schimb. M-am lamurit cu povestirile. Da pe urma vine „O mare de amor“ si daca imi face bunica un rezumat scurt si daca nu se termina fisticu, ma uit la ala. Dupa cum suna nu pare a fi horror. O intreb pe buni sa vad ce zice. A, ea crede ca Mario Cimarro s-a cam ingrasat si nu merita stradania, dar imediat dupa e reluare la Esmeralda.

Pana atunci ma uit pe Antena la „Sa te prezint parintilor“

O femeie de vreo 50 care pare normala isi face cu ou si cu otet viitoarea nora. Asta din urma, abia tracuta de opt clase la seral suporta limbarnita vrajitoarei si apoi spune ca ea il iubeste pe Costi. Vrajitoarea se infoaie ca o gasca la care i se smulg penele si striga mai tare ca ea nu-i primeste in casa si sa se duca cat vad cu ochii. Ca baiatul ei nu e de nasul carn al petitoarei si ca accentul ei moldovenesc ii da bufeuri.

Intre timp mi se face pofta de iaurt cu fructe , schimb pe Pro. Stiri. Nu ascult eu foarte atenta dar subliminal expresiile care imi atraga atentia sunt romanesco-tragico-septicemice si nu se invata in nicio scoala de pe planeta asta.

i-a inghetat sangele in vine“

curiozitatea i-a venit de hac“

se crapa casele in ocna mures“

oamenii spun ca ar fi fost bantuit de un spirit rau“

ii daduse fiori pe sira spinarii“

pe documnentul pe care-l fluturau era…“

Flutur si eu canalele poate gasesc Reality Zone. Banuiesc ca producatorul acestui gen de stiri e posedat de un spirit „rau“ care i-a venit de „hac“ chinuindu-l pana i-a crapat capul cocotat in varful sirei spinarii.

Apoi inspiratia si subiectele au rasarit de la sine.

Cei care au ramas cu capul intreg ar rade si cu fundul daca nu le-ar veni sa planga de penibilul care se lafaie pe ecran in dupa-amiezele romanilor depresati de criza. Exact ce lipseste unui razboi psihologic: cativa strop de disperare, inserarea ideii ca lumea in general e nebuna sau macar sociopata si ca incendieri, crime si violuri se intampla zilnic , nu e nimic paranormal sau nevazut. Sa ucizi din dragoste sau sa te arunci de pe balcoane pare la ProTv la fel de „uzual“ ca mersul la hair stilist. Numa ca ala din urma se intampla mai rar

Da, imi bat gura degeaba, atata timp cat o majoritate sa uita la asa ceva.Nu stiu, poate la mine nu e ok……fisticul sau iaurtul imi dau lehamite fata de programele TV din Ro

Am sa revin probabil in alt topic si am sa va povestesc ce altceva se mai poate vedea la noi ( a se citi la voi) . Pana atunci nu ma pot abtine sa (nu) mentionez ca virusul herpetic al prietenului meu s-a declansat pe cand se uita la Povestiri de Seara intr-o vizita de lucru…..in Romania.

(cred ca stiti ca foarte multi suntem purtatori ai diversilor virusi cu care ne-a inzestrat natura, pe langa inteligenta. Unii nu fac boala niciodata. De aceea eu , daca aud melodia de la povestiri de Seara fug sa cumpar preventiv Aciclovir)

Tu ce sport faci?

Pana la 30 de ani am testat deja aproape toate sporturile.

La 6 ani mi-am spart barbia pe un amarat de parau inghetat, plin de bolovani . De fapt dadeam cainele pe gheata dar n-a aflat nimeni pana dupa majorat. Mama era sa lesine cand m-a vazut plina de sange , cu un ochi se uita la mine si cu unul cauta numarul de la salvare (mentonul este foarte vascularizat si eu aratam ca in filmele astea noi cu vampiri. Eclipse parca-i zice unuia)

Mai tarziu am descoperit aeromodelele, foto si carturile. Pe vremea aia erau sporturi extreme. Treceai de pubertate asteptand sa se developeze o poza amarata alb negru intr-un „laborator“ gen Dexter s.

Cand am crescut a incercat un cretin sa imi fure poseta intre blocuri. La 6 cand mergeam eu la serviciu era seara iar luna nu ma ajuta deloc. Tipul era pe jumatate beat asa ca un toc apasat peste adidasi l-a facut sa renunte. Dar eu m-am speriat teribil si m-am apucat de karate. Singura activitate care m-a facut addictive. Bine, am avut noroc si de un antrenor rabdator care ma palea numai atunci cand nu avea alternative.Am intarcalat cu putin box, am cumparat un sac pe care l-am atarnat in beci si anii au trecut.

Dupa ce am alunecat pe langa multiple dorinte de a pocni in barbie indivizi a caror gura era ca o gaura neagra , am devenit ZEN. Antrenorul m-a invatat ca acest sport inseamna

self-control si disciplina mai presus de vanatai. Autoaparare. Dans. Forta psihica. Reactii rapide

Dar cum m-am mutat, s-au rarit karatele, a ramas sacul din pivnita.

Totusi, trebuia sa mai fac ceva ca sa nu ma transform intr-o gasca grasuta. Trebuie sa va spun ca am mare spor la mancat. Metabolismul e de partea mea si in afara de zilele in care ii dau sa prelucreze hamburgeri , ma iarta…..

Recent o amica mi-a spus ca Pilates mi s-ar potrivi. Ca ea face, sta in cap cu usurinta si se intinde ca o prastie – iar asta o mentine in forma

Zis si facut. Mi-am comandat un program de pilates. Din Romania.Mi-au sosit vreo 8 Cd-uri cu trei filme pe ele (adica pe toate 8- 3filme) si niste poze de pe net. Ca sa nu ma intepenesc in dezamagirea deliverului, am inceput…..practica

In prima zi am stat in lumanare, am pus un picior pe geam si unul pe dulap, iar in timpul asta incercam sa nu imi sucesc gatul . Step two: cosuletul ca la gradi, numai ca oasele s-au mai caramelizat de atunci si mi-am facut niste rani pe bazin de parca as fi purtat 3 zile chiloti super slim din plastic. Mai, asa o fi la inceput……alt filmulet alte figuri. Abdomene cu picioarele ridicate la nu stiu cate grade (sunt pleasca la mate). Inspira cand ridici picioarele,forfecare, expira, punctulM incordat. Dupa ce am uitat sa expir un juma de minut, punctul M mi s-a incordat de tot si am dormit in seara aia cu compresa.

La finalul celui de-al treilea filmulet – la care m-am uitat in timp ce mancam popcorn a scris in loc de „the end“ – „pentru avansati“

Ma mai gandesc ce exercitii fac acasa si va spun. Daca aveti sugestii, nu ma supar

Intre timp mi-am cumparat o coarda