Calatorind in taina am pastrat tacere, gandind ca astfel o sa-ti placa tie…..

Trenul era 70% plin. Insotitorul meu imi face semn catre partea de sus a compartimentului, din comoditate aleg primele doua locuri libere. Langa scara. In fata noastra statea o tanara minunat de perfecta, care citea un volum gros. Ori luase inainte Romergan, ori cartea o plictisea teribil.

Casc si ma uit la vecina din stanga . O fata grasuta dar frumusica, imbracata cu bun simt, machiata discret, ochelari Ray Ban . Bunul simt se termina la tentaculele aruncate neglijent pe bancheta din fata .

La primul semn ca sunt controlate biletele, caracatita grasuta isi retrage mergatoarele de pe tapiterie, semn ca stie dansa ca nu-i bine dar i se rupe. Respecta regulile cand e „vazuta“ , propria constiinta se afla sub narcoza. Poate ca asa eram si eu la 18, ma gandesc si arunc cu gandurile in alta parte.

Ca si cum ar fi simtit ca nu o mai studiez, fata scoate o punga si incepe sa manace compulsiv bomboane de ciocolata. Mananca repede, face mici pauze in care se uita in jur ca si cum i-ar fi teama sa nu fie vazuta. Deodata sughita sonor de doua ori si spune pardon – nimanui. Cu punga incriminatoare in brate fata incepe sa vorbeasca repede si neinteligibil. Se uita in continuare pe geam si cu coada retinei catre mine – a simtit ca imi starneste curiozitatea.

Scot un Cosmopolitan (un alt format decat revista libidinoasa din Romania) si incep sa citesc.

La urmatoarea statie urca o ametita drogata (nu spun aceste cuvinte cu lehamite – aici sunt multi asistati sociali alcoolici sau drogati care nu preau au chef sa se lase de metehene ). Ca atrasa de un magnet vine si o intreaba pe caracatita daca poate sa se aseze- caracatita ii arata locul liber de la margine vis a vis. Nu, nu, drogata vrea unde sta acum haina mov cu blana .

Fata ia haina , drogata in varsta de aproximativ 50 se aseaza iar compartimentul incepe sa miroase urat. Ultima sosita slaba- uscata pe picioare in iegarii negrii glamourati , cu parul alb si lung, nasul Barbarei Streisand si voce de sarpe cu clopotei, incepe sa ii vorbeasca vecinei de calatorie. Caracatita se adapteaza repede la noul mediu si o priveste pe intrusa curioasa dar muta.

Brusc se intinde peste scaun si ma prinde de maneca razand: „Dooooamne, poti sa-ti inchipui, ca e ca la un show live transmis la televizor? ………..Numai ca il am aici, in tren“ Si rade cu 18 dinti aliniati frumos. Dau din cap , mai bine zis scutur din cap – ma simt ca intr-un roman de-al lui Coelho.

Drogata scoate o bere si se chinuie cu dopul, caracatita sare pe mine si ma intreaba „vezi, vezi, ce ziceam mai devreme??? E ca un show“

Eu ma abtin de la comentarii iar insotitorul meu ma intreaba daca vreau o poza cu noile prietene. Ranjesc ca pisica din Shrek3.

Domnita adormita pe cartea care a costat 29 de euro isi da ochii peste cap in semn de „Doamne, unde am nimenit, ma prefac intrigata dar imi place circul mai mult decat cartea“

Apare o alta tanara, trenul e departe de a fi aglomerat si totusi cere voie hilarei perechi sa se aseze in banca lor. Caracatita o imbie si pare bucuroasa de prezenta. Apoi sughita de doua ori si baga in gura cateva bomboane cu o viteza uimitoare. Noua sosita percepe stranietatea situatiei dar e tarziu, caracatita o intreaba daca e Emo.

Wie bitte????“

Sunteti emo? „

Calatoarea bulbuca ochii , da din cap ca nu si pare ca si-ar introduce mp3-ul dincolo de urechi numai sa scape de conversatie. Drogata ii spune caracatitei ca e cam grasa, exact asa se exprima si apoi aurele calatorilor se tulbura.

Caracatita ma intreaba daca am auzit ce a spus drogata, eu fac pe proasta si ma uit in geanta dupa sandwichul cu branza. Imi infing dintii in el aparent preocupata de glicemie . Vazand ca nu reactionez, fata isi ia haina mov val vartej si se muta cu un loc mai in spate. Tranteste leveleandra in bratele vecinului , omul se uita la ea ca la camera ascunsa. Drogata scoate un aparat care caraie peste limita suportata de timpan si eu astept sa ia legatura cu extraterestrii. Nimic nu ma mai mira. In timp ce suge din bere, femeia cauta frecventa potrivita, asta din urma se alineaza cuminte cu undele creierelor noastre. Insotitorul meu nu se poate opri din ras, eu am o fata neutra cu un ochi stau in Cosmopolitan si cu unul pe caracatita compulsiva. Poate ii vine sa ma traga de par pentru ca n-am socializat corespunzator.

Drogata injura brusc caracatita si isi ia talpasita din compartiment. Se aseaza pe scari si sta acolo.

Cea injurata se muta pe locul ei initial si incepe sa ii vorbeasca Emo-istei de parca a gasit-o in patul ei si nu intr-un tren. Fata venita la urma ignora conferinta , salvata de castile mp3-ului.

Caracatita nu-si mai poate stapani compulsiile. Spune rahat de doua ori si apoi face ca un racatet. Stiti cum face racatetul? Nu am chef sa va explic, ia uite aici

http://www.youtube.com/watch?v=K9ttSzm9mNg&feature=related

Serioasa perfecta din fata mea a ramas ca o barza la dentist. Un calator proaspat aterizat se uita la mine , probabil crede ca eu scot sunete si acu asteapta sa vada la ce regn ma incadrez. Sunt cu ochii pe caracatita si-mi dau seama ca incearca sa se stapaneasca dar nu poate. Ii zambesc ingaduitor. Ma intreaba unde ma duc.

Insotitorul meu asculta conversatia cu o mina atat de serioasa de parca vorbim despre situatia atomo-energetica din Japonia.

Ii spun fetei unde ma duc. Imi spune si ea incotro pedaleaza . Apoi ma intreaba daca trenul merge intr-acolo. Da, da, inspre Düren.Se apleaca si loveste podeaua de doua ori cu pumnul apoi imi zambeste.

Distractia se termina si noi coboram. Salut caracatita, saluta si ea zburand pe langa mine pe coridor. Se lipeste de usa de la toaleta si incepe sa o zgaltaie. Trenul opreste, noi coboram, o lasam pe fata zgaltaind usa pentru cine stie ce nevoi pisacioase.

Da, ochelarii Ray Ban o prindeau bine.

Povestea a avut loc intocmai ieri pe ruta Dortmund- Köln

Resort Savoy- Sharm el Sheikh -cazarea

Resort Savoy- Sharm el Sheikh -cazarea

Acest articol este unul care lauda desavarsitul chip machiat perfect al hotelului -resort Savoy din Sinai -Egipt. Unul care ridica in slavi rochia multicolora de flori, colierele de palmieri care cresc in gradini udate impecabil, mirosurile invaluitoare din lobby-urile restaurantelor, priceperea bucatarilor si marimea bailor din camerele duble.

Si nu in ultimul rand un articol care trimite la dracu o mica parte a staffului care se ocupa de receptie-preluarea rezervarilor-frecat menta .

Partea stropsita a oricarei calatorii care depaseste 100 de kilometri e ca te face sa te simti ca o gogoasa cu prune scapata pe jos in desertul Kalahari. In 4-5 ore de zbor cu avionul te dezhidratezi binisor, te balonezi regulamentar, ti se blocheaza peristaltismul . Daca mai ai si escala cu transfer, incepi sa juri ca nu mai mananci sandwichuri o luna, te dor ochii, ceafa si in loc de buna ziua la controlul pasapoartelor spui „Doamne ajuta“


Ajunsi in Egipt , am fost introdusi intr-un hilaro-mobil al carui aer conditionat venea din sud si se numea briza usoara. 4 bagaje grasune nu mai aveau loc in portbagaj si ma intrebam in timp ce-mi rodeam o unghie (obicei preferat la doze mari de stress) daca n-or sa ni le puna in brate. Vine Ahmad, verifica pasapoartele a 5 a oara. Nemtoaica blonda din spatele meu face scandal. Ahmad i-a cerut 20 de euro pentru viza. Ulrike nu intelege de ce ea trebuie sa plateasca si noi nu. Ahmad ii explica in doi timpi si trei limbi (engleza, jumate germana impestritata cu arabescuri si in fine doua cuvinte in rusa pe care probabil le-a retinut el de la ultima iubita care si-a dezghetat fundul in Sharm) ca noi nu am luat viza ci stampila de intrare in Egipt. Ulrike spune ca nici ea nu vroia viza dar s-a dus cu turma si mustaciosul arogant din aeroport le-a „pus-o „ tuturor. Ahmad ridica din umerii slabi. Daca ti-ai pus-o trebuie sa platesti. Mie Ahmad mi se pare rezonabil, masinuta se zdruncina in toate partile- soferul arunca pe „acoperis“ bagajele care nu mai au loc in portbagaj.

La receptie dam rezervarile, pasapoartele si asteptam. Ne uitam la receptioner, el la noi , apoi pe pereti , pe tavan , mergem la toaleta , venim de la toaleta.

Va rugam sa asteptati 5 minute ne spune un receptioner inalt , slab si cu un canin incalecat.

5 minute egiptene se transforma intr-o ora. Insulina mamei se incalzeste, partenerul meu incepe sa scoata fum pe nari (fara tigara) iar eu fac o alergie incat imi vine sa ma scarpin si-n albu ochilor. Asteptam doua ore. Chem un medic pentru mama, glicemie 200, tensiune mare, foame si oboseala. Se saturase de sandwichuri pana la urechi.

Vorbim cu doi receptioneri, nu aveti rezervare. FTI e de vina nu noi.

Intrucat sistemul prin care voi, un hotel de 5 stele va faceti rezervarile l-ati inventat si pus la punct nu ma priveste nici pe mine – ii spun lu Ahmed2 . Eu am rezervarea in mana , am platit de mai bine de o luna faptul ca bolul vostru turistic se bloca intre esofag si ass nu ma intereseaza.

Chemam directorul, vine un „desk manager“ si se prezinta drept atotputernicul .

Vorbeste fluent si frumos engleza imi indruga mie ceva, al meu intervine si pune Cdul in araba in ritm allegro- mie mi se rupe filmul.

Ca sa primim cele doua camere usuram un card de vreo 3500 de dolari. Directorul Imhotep ne promite ca de indata ce se solutioneaza cazul cu iz de David Copperfield , tranzactia va fi stopata.

Cerem o hartie scrisa de mana si semnata cum ca la sosire nu am avut rezervare la Savoy. Imhotep isi inlatura o musca de pe ochelari si ne spune ca o trimite pe mail .

In final ajungem in camere nervosi, obositi cu glicemiile crescute sau cazute pe la 50 , nivel de la care stelele de pe cer par verzi iar distanta pana la pat si un pahar cu apa se masoara in secunde-lumina

Pe scurt: primire penibila, multe minciuni si profesionalism 0 la receptie si in sectorul Pinochio-desk-manager.Am cerut in fiecare zi hartia aceea ca sa putem sa dam de capat problemei in Germania la compania care intermediaza ofertele agentiei FTI …..vezi de treaba. Pur si simplu nu au vrut sa o scrie iar in ultimele 15 minute petrecute la hotel, acelasi desk-manager a promis cu mana pe nasul lung ca ne va trimite pe mail raspunsul la problema noastra dupa ce va lamuri lucrurile cu bolul, blocajul, assul si esofagul

Dansii au vrut sa se asigure ca isi vor incasa banii transferand 3500 de dolari in contul hotelului desi aveam scoase la imprimanta rezervarea cu numar de efectuare a platii .Insa nu au vrut sa ne dea o hartie care sa confirme faptul ca nu eram asteptati la Savoy, ca sa ne rezolvam si noi problemele cu firma din Germania. Nu stiu de ce se temeau. Ca ii dam in judecata pentru ca nu am fost cazati si primiti normal?

Vreau sa mai specific ca in ultima zi cand Pinochio a dat ochii cu noi (la cererea noastra of course) ne-a spus (de parca il fulgerase amnezia) : am inteles ca ati asteptat cam 10 minute in plus dupa timpul de check in la noi la hotel si a fost problema. Am zambit noi ca teroristii constipati (teroristi ca il deranjasem pe Pinochio de la siesta, constipati ca plecam ) si i-am aratat bonul de la efectuarea transferului de pe card – bon care le arata vina si neprofesionalismul. Doua ore- fix de la sosire pana la incasare – dupa care am fost insotiti la camere

Dincolo de disconfortul pe care l-am avut noi la sosire si nu e musai sa il aiba si alti teleleo-turisti, Savoy e un vis. Angajatii sunt atenti sau prea atenti, tantarii nu sunt mai multi de doi in fiecare camera- ii puteti prinde si ucide repede si legal, prosoapele sunt curate , insolatiile – de bun simt si nu agresive ca alea de la Marea Neagra, pestii toxici numai daca ii calci pe cap , apa din piscina e cloro-potabila (sa stii asta in caz ca iti intra prin mai multe orificii , ma refer la urechi, nas, gura) iar afonii care canta la barurile karaoke adorm repede

Savoy este cel mai frumos/bun /grozav hotel la care ne-am cazat vreodata in Egipt
Recomand Savoy cu caldura. Febril chiar 😀

Despre Manastirea Sf Ecaterina din Sinai

Daca ai cuibul temporar prin Naama Bay , drumul pana la Manastire dureaza cam 2,30h cu tot cu oprirea de 15 min. Asadar 5ore esti pe drum. Nu te certa cu partenerul cu 10 minute inainte de a pleca, nu te porni cu diaree si nici cu pantofii care te „rod“ la degetul mic.

In martie, aprilie, sus in munte e rece, un vant care-ti intra si sub unghii, iar cele 20 de grade egiptene se transforma in 10 la fata locului.

Pro persoana excursia costa cam 45 -50 de euro, ai o masa la amiaza si dupa ce vizitezi manastirea esti teleportat pana la Dahab de unde poti cumpara suveniruri ieftine.

Pont: daca sunteti trei sau patru persoane merita sa inchiriati o masina (mercedes C classe) cu tot cu sofer de la hotelul la care v-ati cazat. Va costa cam 145 de euro dus -intors, soferul va duce la Dahab daca vreti , opriti in desert unde doriti . Un pipi sub cerul liber e mai valoros decat unul platit cu 2 pfunzi intr-o benzinarie murdara 😀

In manastire intrarea e libera. Vezi fantana lui Moise si rugul – rugul din care Dzeu i-a vorbit profetului si locul in care se presupune ca i-a dat Tablele Legii.

Ca sa vezi picturile si exponatele din muzeu platesti 4-5 euro (30 pfunzi). Ortodocsii platesc doar 10 pfunzi. Merita toti banii, fie si numai ca sa vezi cea mai veche reprezentare a Mantuitorului „Iisus Patocrator“- cu chip uman si chip divin. Fecioara si pruncul – din sec 6, Schimbarea la fata din sec 12 si inca una care mie mi-a placut mult „Moise si rugul aprins“

Alte exponate

  • o copie dupa „testament „ sau Sfantul Amendament pe care l-a lasat insusi Profetul Muhammad garantand protectie si privilegii pe timp de razboi locuitorilor sfantului lacas. Contine si amprenta palmei profetului
  • cea mai mare colectie de icoane datand din secolele 5 si 6
  • manuscrise antice in în greacă, coptă, arabă, armeană, ebraică, siriacă, georgiană , inclusiv o „Iliada si Odiseea“

Moastele Sf Ecaterina se afla in manastire si sunt expuse pentru inchinare in jurul orei 12 (nu stiu de ce numai atunci)

La intrarea in manastire sta de obicei un preot cu ochelari de mafiot italian. Indiferent cu ce grup ai venit- singur, calare sau in zbor ti se adreseaza de parca ati cinat impreuna in seara precedenta si iti spune intr-o engleza mosmondita ca n-ai voie sa razi, sa plangi sau sa te scarpini in urechi in incinta manastirii. E posibil sa stranuti cand treci pe langa multimea de pisici, dar sa o faci in liniste.

Daca treci de preotul amuzant si dai sa patrunzi ca o cartita prin portita mica din zid, striga dupa tine si se enerveaza. Insa daca esti norocos, preotul cu pricina se cearta cu vreun beduin la 6 metri de usita , in cazul asta viteza pe repede inainte .Preturile afisate in micile magazine din incinta sunt in euro, nu in pfunzi. O icoana minuscula costa 3 euro iar una pe care nu risti sa o pierzi in buzunare 6-8 euro.

Turistii se cam feresc de beduinii care le ofera camila ca sa strabata cei 500 de metrii din locul in care ii lasa masina pana la poarta lacasului. E pacat pentru ca au cea mai buna oferta , mult diferita de statiune!

De ce este special rasaritul de pe Muntele lui Moise? Foarte multi turisti urca noaptea in varf ca sa prinda „minunea“ de a doua zi. O placinta in flacari se ridica imprastiind culori si forme…….. de la baza muntelui. Un fenomen pe care in putine locuri il poti observa. Nu am vazut rasaritul , mi-a fost descris.

In concluzie – manastirea Sf Ecaterina din Sinai este unul dintre cele mai frumoase experiente traite de mine – banuiesc ca as putea compara sentimentul cu cel pe care il are un musulman aflat pentru prima data la Mecca

Trenurile care pleaca…….

In martie mi -am dorit mai mereu chestii tembele. De la sectorul Vreme pana la lungimea tocurilor de la pantofi , imi placea sa calculez tot si sa ma dezumflu ca un silicon spart daca ceva nu iesea . Pana si „baba“ mi-o alegeam pe data de 7 martie iar daca era cerul acoperit si eventual burnita insemna ca la batranete o sa ma loveasca depresia , o sa fiu urata ca nevasta lu Miron Cozma dupa operatiile de infrumusetare.

 

Abia in cativa ani mi-am dat seama ca baba mea e ca vremea si invers asa ca am renuntat la calcule si mi-am redus asteptarile la „om vedea ce-a fi“. Cand planificarile anuale nu mai erau problema mea de baza nici prin martie si nici de Anul Nou mi-am dat seama ca alt pericol ma paste. La 12 ani ma bucuram de portocale, la 16 ani de carti si la 18 ma bucuram ca duduia care mi-a furat iubitu cumparase nuanta gresita de la Wella.In ritmul asta as fi ajuns sa misc o geana pe la 40 de ani numai la cadourile cu cateva karate in coada.

 

Cu cat inaintezi in ani- parca lucrurile care te bucurau inainte incep sa piarda din valoare si pe podiumul „fericirii“ urca cine stie ce dorinte impopotonate .Pana le dezbraci de coaja si vezi ca au valoarea unui dinte cariat imbracat in aur – se numesc „motive de fericire“. Intr-o zi, te dumiresti ca trenurile care pleaca sunt aceleasi care vin – portocalele si cartile nu si-au pierdut din valoare , trebuie doar sa le vezi cu aceiasi ochi chiar daca porti acum dioptrii si lentile colorate.

E mare lucru sa te indragostesti nelimitat si sa fii in stare sa iti recunosti la un moment dat singura iubire.

Sunt fericita ca am prieteni dragi, frumosi si curati la suflet. Am persoane care ma ajuta , o mama care ma iubeste mult , un barbat care ma suporta si un job care nu-mi scoate mai multe fire de par alb decat as putea eu acoperi.

Cu Tacerile din piept m-am impacat

http://www.youtube.com/watch?v=U4xpug0_SyU

sunt bucuroasa cand primesc carti , flori si jucarioare de plus.

Epilam dar nu smulgem parul!

Am ajuns la concluzia ca sunt o fiinta foarte ciudata. O raritate. In lumea mea patratoasa oamenii isi smulg perii si din alta parte decat fata anterioara a gambei.

De obicei execut anumite procedee de tortura acasa in Romania .

Bag epilatorul in priza dar e o anumita zona pe care oricat am incercat sa o ciupilesc singura n-a mers si gata. Ma durea atat de tare ca-mi venea sa mi scot o masea in loc sa continui.

Cabinet semi-renumit langa dom , servicii nemtesti.

Ce fel de epilat doriti?“

Inghinal. Inghinal si vopsit sprancene“

Adica BI-ZONE?“

Da doamna, Biiii Zone“

Ajung la cabinet. Doua doamne si un catel alb stau afara , unii fumeaza , altii latra fiecare dupa predispozitie. Una dintre doamne stinge tigara si intra dupa mine , da, sunt programarea de la 12 aia cu Biii zone. Raman in chiloti.

Aveti bikini de unica folosinta“ (intreb eu)

Nu, dar nu va trebuie, merge asa“

Doamna ma intreaba unde e parul. Pai sub bikini. Pe-ala vreau sa il epilez si nu pot singura desi fac Pilates, stiu tehnici de Reiki si pot sa imi tin respiratia un minut. Epilatoarea se uita la mine suspect. Adica vreau sa iau tot parul alaaaaa, care posibil se afla sub astia rosii siiiii nu vreau sa-mi las nici umpic asaaaa ca mustata lu Hitler??? Cotoharla e iritata ca parul nu iese de sub chilot sa se reverse pe coapse – pe ala il epileaza ea cacosmeticiana!!!!

Simt cum mi se incretesc sprancenele cand doamna imi explica ca Biiiii zone e de fapt linia lata de la bikini si ca ea mai departe de-aia nu se baga sa nu cumva sa o muste ceva.

Imi vopseste sprancenele. Intre timp cainele lipaie o supa sub scaunul meu. Epilatoarea (ma scuzati ca nu pot tasta cosmeticiana) ii spune cainelui ca nu e frumos sa intre acolo cand ea are clienti. Labus se scarpina intr-o ureche cum c-a inteles. Imi imaginez ca ii torn ceara cainelui pe coada, un impuls sadic pe care nu l-am mai avut . Cainele se uita la mine sfidator „Bi Zone, ai? Hau hau, ma stric de ras“

Nemtii nu isi iau parul acolo jos, stiti…..“. Zice acolo jos de parca sunt prima reprezentanta a Evei pe care-o vede in viata ei.

Nu stiam. Da pot sa fac chestionare si sa le impart prin oras , cu ocazia carnavalului“

Mai lipsea sa imi spuna ca nemtilor le cresc fire de iarba acolo si cad singure toamna.

Imi admir noile sprancene – mai lungi si mai groase ca inainte imi amintesc de sireturile unor Conversi gasiti in pod. Mi se face dor, tare dor de cosmeticiana mea de acasa . Cainele ei alb a murit si asta nou pe care il are locuieste in curte, ceara ei se lipeste din prima si smulge tot, sprancenele vopsite la ea ies curbate si subtiri. In cabinet miroase a produse scumpe de la Joico, nu a ulei Johnson si fum de tigara.

Imi frec bine ochii cu demachiant. Negrul s-a mai dus , a ramas rosu. Pot sa imi pun peruca si sa ma duc la carnaval.

Mi-e frica sa traiesc, ca sa nu mor!!!!

Haina (il) face pe om………….bolnav

Despre profesoara care m-a intrebat daca imi spal hainele imediat dupa ce le cumpar, am mai povestit. De ce sa le spal? Pai de-aia pentru ca substantele cancerigene din vopseaua textilelor pot patrunde in epiderma mea finutza si de-acolo Dzeu cu mila……….Am vrut sa spal o bluza noua de la Mango. S-a uitat bluza la mine frematanda si viu colorata, m-am uitat eu la ea banuitoare si suspicioasa……am asezat-o apoi pe umeras scutind-o de „spalare usoara“ si am visat noaptea ca bluza ma musca de buric si-mi aparuse instant o eczema. Am alungat visul si banuielile, iar eu si bluza verde traim fericite si viu colorate in continuare fara sa ne ranim una pe alta.

Atentie asadar, din textile pot trece diverse chestii direct in blana dumneavoastra. Ma scuzati, in pielea dv…..daca nu aveti blana.

Plasticul va poate aduce cu un deget in groapa, daca nu cu tot piciorul………..

Bisphenol. Tot ce va intereseaza ati putea gasi aici, cu conditia sa aveti rabdare sa cititi. Desigur ca puteti opta si pentru alte studii individuale dar pentru ca eu nu sunt adepta teoriei conspiratiei, merg pe cele guvernamentale. (O sa va plictisiti teribil)

http://www.fda.gov/ohrms/dockets/ac/08/briefing/2008-0038b1_01_02_FDA%20BPA%20Draft%20Assessment.pdf

Pe scurt lucrurile stau asa : s-a pus problema ca Bisphenol A da peste cap sistemul imunitar matur , expune fetusii la riscuri si are efect negativ asupra embriogenezei. Nimic nou sub soare, aproape orice substanta chimica sau naturala produce dezechilibra in organism cand nivelul ei depaseste un anumit prag. Deci afirmatia este adevarata.Si……………?

Lucrurile sunt mult mai clar explicate pe wikipedia cu trimiterile de rigoare catre studii clinice

http://en.wikipedia.org/wiki/Bisphenol_A

In mare Bisphenol A trece in alimente atunci cand acestea sunt prelucrate termic in amabalajul de policarbonat. Totusi substanta se poate gasi pe biletele de avion, tren, autocar, cinema , se poate inhala din aer sau se poate afla accidental in apa unor izvoare.

Un lucru care mi-a atras mie atentia a fost faptul ca recent (in 2010) „Canadian Health Measures Survey,“ a descoperit la adolescenti in mare cu 30% mai mult bisphenol in organism decat la adulti.

The reason for this is not known „ spun dansii. Studiul poate fi consultat aici:

http://www.statcan.gc.ca/pub/82-625-x/2010002/article/11327-eng.htm

Mancarea gatita -o moda tampita!

Nu ma pot abtine. Stiu ca raw -veganii mi-ar tranti o oala cu mamaliga fierbinte peste occipital dar ….cu stima i-as intreba unde doresc sa ajunga ? La 80 de ani? La 90 ? Ca sa ce? Sa schiati, sa faceti sex, sa va dati cu sania, sa escaladati muntii si sa probati noile aparitii de la Levi Strauss?

Conform variantei ca mancarea gatita nu numai ca nu e sanatoasa – ba chiar elibereaza compusi toxici , ramane sa ne intrebam cum am supravietuit ca rasa si de ce limitele de varsta la care putem ajunge raman cam neschimbate de mii de ani……………

Tampoanele. Cum stam cu bilantul intrari- iesiri?

Tampoanele contin azbest. De ce ? Pentru ca azbestul te face sa sangerezi mai mult si tu cumperi mai multe tampoane. Dupa care faci cancer si mori, conform teoriei conspiratiei, in care cred mai multe persoane decat m-as fi asteptat!! Pai si de ce vor aia sa te omoare, ideea nu e sa traiesti mult si sa folosesti tampoane apoi sa cumperi si la nepoate? Aaaaa, nu stiu……….adeptii conspiratiilor nu pot explica chiar totul desi, in kopful lor ei chiar stiu cine si cum vrea sa ii omoare ca pe soareci.

Asa. Nu am spus nicaieri ca trebuie sa rozi dintr-un sandwich in timp ce -mi citesti blogul? Si ce daca am scris despre tampoane? Apropo…..daca castravetele din sandwichul tau nu e bio inseamna ca e crescut artificial , contine hormoni si …nu inteleg de ce cumperi castraveti cand poti sa iti faci tu insuti o gradina in spatele blocului (blogului) la care sa ai acces numai tu. E atat de simplu ! :crazy:

Rujurile contin plumb = sunt cancerigene. Mai bine va dati cu unt in care ati zdrobit in prealabil un strugure.

Alcoolul stiti deja ca va poate transforma in alcoolisti. Beti ceai de tei seara, de anghinare dimineata si de „nu ma uita“ cand va vin in minte vechile chefuri

De la animalele de casa puteti face chist hidactic. Vi se umfla plamanii ca bobul de fasole scapat in toaleta si va sufocati.

Daca zburati cu avionul tineti-va picioarele mai sus decat capul, cu riscul de a primi o amenda. In fond sanatátea voastra e cea mai importanta , isn t?

Toate astea va garanteaza ca veti trai mai mult sau mai bine? Nu, dar ce conteaza………….

Ce este Blestemul? Unde sade, de cine se leaga si de ce nu se mai poarta ?

Cand am auzit prima data ca „blestemele de mama se leaga“ , eram pe clasa a treia si incepusem sa cred ca „Nu mai iesi afara weekendu asta“ era unul dintre ele. Imi amintesc bine de incidentul cu weekendul pentru ca era programat un picnic cu clasa la munte – muntele era un deal dar inca nu invatasem la geografie despre incretirea scoartei pamantului.

Tin minte ca mama primise o rochie albastra cu puchitei mici si albi, materialul era moale si stralucitor, aproape ca-mi era buna numai ca trebuia putin modificata. Cum pe vremea aia nu sufeream de Indecizita cronica , am luat foarfecele si am ajustat rochia asa cum invatasem la Atelier. Nu e de mirare ca m-a ajuns blestemul si-a trebuit sa-mi petrec weekendu lipind postere pe pereti, in timp ce colegii mei drinkaleau Fruco si mancau placinte pe muntele-deal.

In liceu am asistat odata la cearta dintre profa de lingvistica (27 de ani, inalta subtire, roscata si cu pistrui) si proful de religie (barbos suficient cat sa fie sexy, sobru, calm ca Marea Moarta). M-am dus sa iau creta din cancelarie intr-o sambata in care diriginta ne pregatea pentru olimpiada la romana. Finalul discutiei intre cei doi a sunat cam asa si venea de la Marea Moarta: „Sa te ia dracu“.

Foarte bine“ sasaie pistruiata si iese din cancelarie de parca nici nu ma vazuse.

Nu m-am mai putut concentra la pregatiri pentru ca imi imaginam cum o sa o ia dracu pe profa de lingvistica mai ales ca o sudalmise domn parinte, care ne preda religie.

Mare mi-a fost mirarea cand al Necurat a venit intr-adevar dar nu era asa cum mi-l imaginasem. In loc de pucioasa mirosea a ceva scump , avea ochii albastrii si parul pieptanat stil Duran Duran. Barbosul a trecut val vartej pe langa el iar roscata si-a luat in graba poseta , se vede ca se grabea sa se duca in Iad si sa scape  de popa.

Pistruiata si proful de religie s-au impacat dupa vreo luna dar toata scoala vuia ca nefericitul cuplu mai poarta inca urmele de pe vremea cand diavolul navalise in viata lor.

Inca o dovada ca blestemele se implinesc…………..

Apropo de extremism religios – in urma cu cateva zile am poposit cu retina pe un blog de-asta care mirosea a tamaie si a creier nefolosit. Undeva la loc de cinste trona o poveste care promitea sa rupa suflete . Un „frate“ de al lor……de-al celor de pe blog (de unde sa stiu eu cati si cum se infrateau) patise ceva teribil, cazuse in ghearele pacatului, ramasese orb, schiop, impotent, incapabil sa mai fraternizeze si trebuia ajutat. Cum ? Cu forta.

Daca initial am gandit ca pe Vasile il lovise patrumii_cinciul cand mergea sa duca mancare bunicii lui din Grozavesti, am aflat ulterior ca de fapt el se apucase de REIKI !!!!!!

Rugati-va pt fratele nostru, a inceput sa practice Reiki!!! asa suna crocodilosul anunt.

Am fugit repede de-acolo sa nu ma prinda si sa afle ca practic si eu Pilates.

Fericirea este ceea ce li se intampla altora?

(  Fericirea este o notiune incompleta cu care ne nastem  dar pierdem din ea  cate putin in goana anilor. Daca nu suntem destul de inventivi incat sa suplinim ce ramane, suferim noi, sufera si cei dragi pentru ca vine ziua in care nu mai avem ce oferi)

Cand esti mititel si gandesti un poco si prost , te scalzi intr-o oaza de fericire. Ironia e ca nu iti dai seama de asta si te hilizesti din orice, crezand ca e normal sa fie asa. Mai tarziu, pe la 16-17 si mai incolo de ani , ti se destabilizeaza serotoninele si endorfinele de asa maniera incat ajungi sa te intrebi daca nu cumva cei din jur stiu vreun truc pe care tu nu l-ai aflat si sunt mai fericiti decat tine. Daca vecina ta rade cu pofta doar o data pe saptamana – chiar atunci cand tie ti s-a tras firul la ciorapii Diamond – te trazneste ideea ca nu mai poate de bine ce-i e, si inevitabil hormonii fericirii iti sucomba sub bucla intinsa cu placa. De ce ea e „fericita“ si tu nu esti?

Cand am sustras iubitul unei nesuferite cu par roscat si cret , ea a fost anorexica de furie o saptamana iar eu bucuroasa tot atata. Cand si-a infipt unghiile in coama mea si mi-a spus ca uraste parfumul meu de Oriflame m-am stropsit eu ca destinul mi l-a pus in brate si ca poa sa crape de necaz , eu pe el in vreau , era singurul disponibil pe raft , dansa sexos pe Depeche Mode si scaunul din dacia 4010 era facut pentru fundul meu osos, nu pentru dosul ei gonflabil.

Cand o studenta din anul 1 mi-a furat mie iubitul dupa ce eu terminasem facultatea si ma simteam deja babaciune mi-am dat seama ca totul e cu dus si intors. Ca nu oamenii sunt de vina pentru ca nu gasim seringa cu doza de fericire – de vina este realitatea si felul in care ne raportam la ea.

Stiu ca vor fi cititoare care-si vor scuipa in san la indrazneata idee de a atenta la piatra din prastia altuia , lor le spun ca m-am spovedit de vreo 15 ori de-atunci si ca sunt „iertata“, nu merita sa mai piarda vremea judecand

Nu a fost tarziu ci doar binevenit sentimentul ca zambetul de Julie Roberts al vecinei nu arata bine pe gurita mea mica, catelul ei nu e mai frumos ca hamsterul meu, tapetul ei nu s-ar potrivi in lumea mea iar hainele vintage care o fac sa para sexy – pe mine m-ar face sa seaman cu Betty cea urata (si proasta ca s-a indragostit taman de Armando)

Abia cand m-am eliberat de complexe am reusit sa identific lucrurile si oamenii care imi fac viata frumoasa. Cand am invatat sa multumesc pentru ce am , cand am incetat sa cer mai mult, cand mi-am dorit ce aveam deja…………numai atunci m-am simtit cu adevarat libera.

Am rasfoit cu un suras anemic jurnalele in care descriam barbatul ideal, culorile preferate, prieteniile vesnice, oamenii interesanti , vorbele dupa care tanjesc. M-am debarasat de „trebuie“ si „imi doresc“, mi-am cumparat ochelari cu tenta roz de la Mango, n-am mai citit de pe buze cuvinte nerostite , am incetat sa promit lucruri pe care nu le-as putea implini. Rad mai des , mai cu pofta si nu mai visez scenarii telenovelistice. Daca pun cap la cap chestiunile pe care pana acum nu le bagam in seama, obtin exact ceea ce vaneaza fiecare human beeing : stropi de Fericire.

Si am uitat sa adaug ca am niste prieteni minunati, pe care ii iubesc si care valoreaza mai mult decat visele din oracolele de adolescenta

Manastirea Nicula- vant, stejari si minuni.

De patru ori pe an cel putin , mi-e dor de Manastirea Nicula. Mi-e dor de fosnetul maruntit al frunzelor de stejar si fag, imi imaginez ca urc dealul ca in zecile, sutele de ori in care mi-am dus sufletul la purecat. Fara sa vorbesc cu cineva si fara sa cer iertare pentru pacate pe care inca le indrageam, „fugeam“ la Nicula ca sa ma regasesc pe mine, fata de 12 ani care spunea ca ar vrea sa se calugareasca.

Am asistat la slujbele de Maslu si am vazut „posedati“ tipand cand parintele Nicolae citea dezlegari, am vazut oameni fericiti care spuneau ca rugaciunile lor s-au implinit datorita harului cu care au fost inconjurati, am varsat zeci de lacrimi la Icoana Facatoare de Minuni cerand lucruri cu care azi n-as stii ce sa fac dar atunci pareau vitale. Ma credeti daca va spun ca am primit mereu ce am cerut? Nu conteaza…………..

La Nicula am incercat sa-mi gasesc viitorul , oglindit in sticlele de pe icoane si tot la Nicula, am ingropat iubiri. Am pus lumanari, m-am rugat, am ras , am sperat si m-am bucurat asa cum se bucura un pacient dependent emotional cand intra in cabinetul psihologului preferat.

Mereu ma voi intorce acolo , ca sa-mi mai plang iubirile simtite cu suflet de copil

Atacul de panica – cand iti „ingheata sangele in vine“


(date statistice preluate din manualul de Psihiatrie prof. V Predescu)

Cand suferinta apare la adolescenti e trecuta cu vederea, mai ales in Romania. Pe fondul unei predispozitii genetice si a unui environment instabil, fiecare intamplare neplacuta poate creste simtomul initial de disconfort pana devine un cocolos de frica . Si din functia adaptogena pe care aceasta traire o imprima, tinerii se trezesc cu ditamai anxietatea patologica peste cativa ani.

Descrisa in Psihiatrie ca o tulburari nevrotica corelata cu stresul sau o tulburare somatoforma . Tulburarea anxioasa este prezenta la 10-15 % dintre pacientii care se adreseaza unui medic. 25% din populatia normala a prezentat anxietate intr-un moment al vietii.

Iar eu as completa spunand ca restul , vor prezenta la un moment dat…

Cele mai neplacute simptome si cat se poate de reale sunt cele somatice. Sistemul nervos simpatic se comporta ca si cum ar percepe un pericol iminent, atunci cand de fapt, acesta nu exista. Acetilcolina activeaza secretia de adrenalina si noradrenalina. Sub efectul lor creste ritmul cardiac

  • persoana simte ca inima „o ia razna“, bate „sa sara din piept“ si din cauza hiperventilatiei celulare (respiratia devine mai rapida si mai superficiala) apare senzatia de vertij (impresia de lesin)Pupilele se dilata si cel afectat are senzatia ca nu mai vede bine, deci ceva grav se intampla cu el. Presiunea sangvina creste, pot apare valuri de caldura sau senzatie de frig (mai rar)

Tulburarea de panica – atacuri de panica cu aparitie neasteptata si nedeterminate de un stimul fobogen

cunoscut, insotite in mod caracteristic de anxietate anticipatorie (teama de un nou eventual atac)

– atac de panica – crestere rapida a anxietatii cu manifestari somatice accentuate si frica de un

deznodamant sinistru (moarte sau pierderea controlului)

– atacurile de panica sunt autolimitate – durata variind intre 5 si 30 de minute, ele fiind urmate de o

perioada variabila de senzatie de epuizare sau slabiciune

– in functie de amploarea si numarul simptomelor somatice prezente se disting:

– atacuri complete – cel putin 4 dintre simptomele somatice ale anxietatii, avand in general durata

de peste 15 minute

– atacuri incomplete – mai putin de 4 simptome somatice si cu o durata in general de 5 – 10 minute

– pentru diagnostic sunt necesare cel putin 3 atacuri de panica pe o perioada de 3 saptamani

– tulburarea de panica se asociaza relativ frecvent cu

– agorafobie

  • depresie secundara (reactiva)

Primul pas spre vindecare este evident o evaluare facuta de un psiholog – acesta va determina natura tratamentului in functie de vechimea simtomelor , intensitatea lor si gradul de afectare sociala.

Unii devin incapabili sa mai relationeze la slujba sau la scoala, iar in lipsa suportului necesar ajung sa evite total contactele sociale.

Psihologul va ajuta daca aveti norocul sa gasiti unul bun, cu experienta sau chiar novice dar foarte bine pregatit , empatic, dinamic, inventiv. Cu o structura solida de personalitate care sa o poata sustina pe a vostra, cea afectata.

In afara de asta aveti nevoie sa va antrenati singuri. Dar despre asta o sa scriu mai tarziu.

Ploaie, Lancome si recompense

Am fost foarte multumita pana acum de rimelurile de la Loreal. Privirea mea era la fel de dramatica precum a unei adolescente care-si face piercing in buric. Posibilitatea unui look mai pestritat m-a facut sa cumpar Hypnose de la Lancome. Dimineata bag peria in gene si migalos intind pasta aferenta, scancind dupa un look de 27 euro. Genele mi se ingreuneaza ca dupa un Schnaps, tusul trece tot de pe perie pe ochii mei, in final stranut si se duce naibii distractia.


Pe la ora 15, scrisorica in posta. De la Stadtverwaltung XXX.

Wir haben Ihre Geldbörse gefunden. Aber ohne Geld“

Hooora. Bine ca mi-ati gasit documentele. Hotul a fost atat de amabil si mi-a presarat portmoneul la New Yorker, magazin in care nu mai calc de cand am trecut pe 30. Ultima data cand am incercat un jerseu acolo, mi-am uitat in cabina de proba topul cumparat de la Motivi (negru, simplu) pe care-l purtam peste camasi albe .

Incet , incet mi-am dat seama ca nu scot profit pe cat introduc si New Yoker a cazut din lista de huzureala shopingareasca.

Ma duc la Netto sa-mi cumpar apa plata. Desi am citit pe freo 12 bloguri ca ar trebui sa beau numai de la izvoare. Alalataieri l-am intrebat pe al meu unde putem gasi un izvor prin apropiere si s-a uitat la mine de parca am ocupat toaleta doua ore. Asa ca beau apa tot de la Netto.

Cumpar apa si fructe sharon (pe care la noi foarte rar le-am vazut si am descoperit ca imi plac la nebunie) , imi ramane privirea lipita de geamul de la casa. WANTED: persoana din fotografie a pradat magazinul Netto. Recompensa pentru prinderea lui 10.000 euro. Imi intiparesc bine figura nefericitului si ma intreb in drum spre casa ce as putea face daca l-as vedea? Mare , solid, 1,80 si……..Un fel de luptator sumo.

Ar trebui sa il intreb mai intai: „Buna ziua, sunteti amabil sa imi spuneti daca dv sunteti cel care a jefuit Netto acum cateva saptamani“????

Si daca zice da, ii dau un pumn in bot cu riscul de a-mi fisura vreo doua falange neincalzite……Apoi sun la 112. Ce dragut! Nu e asa greu sa castigi 10 000 euro……..

Ploua. Ajung cu apa si cu fructele,salut vecina, vecina ma saluta autist vad ca nu ma recunoaste.

Acasa nu ma recunosc nici eu. Rimelul imi ajunse pe la nas si eu arat intr-adevar ca si cum as putea hipnotiza pe cineva………… Cu conditia sa fie putin drogy dinainte……….

Sanatos , Normal, Fericit ? Da, dar nu la extrem

Femeile sunt mai inclinate spre exagerari dietetice sau religioase iar barbatii devin mai usor extremisti politici sau ar fi in stare sa se epileze inghinal cu aparatul (sacrificiu suprem) daca in felul acesta si-ar apara o cauza. Ce cauza….? Pai nu stiu………cocoseii de munte pe cale de disparitie. Din fericire vorbesc de un sector restrans dar foooarte interesant de analizat.

Cautam pe net informatii despre digestia semintelor de susan ( pe care le recomand cu caldura si celor constipati intelectual), m-am impiedicat in stropsitul google si am ajuns pe un site vegetarian. Cred ca si conexiunea la server le era facuta din fibra vegetala ….nicidecum optica. Tiitoarea siteului povestea ca ea fusese : de profesie bolnavicioasa cronic si ca ei ii rasareau afectiunile ca altora dintii permanenti, manca chiftele, snitele si prajeli de cand se stia, cantarul se blocase undeva intre 89 si „no result available“ iar la un moment dat cochetase cu un alcoolism incipient.

Toate in regula pana aici, am inceput sa ma simt mai putin vinovata pentru faptul ca tin Distonocalm in dulap.

Dar bineinteles ca toate astea au incetat abrupt cand Eaaa a devenit vegana. Si nu orice fel de vegana ci de-asta care nu ar mai praji un stiulete de porumb nici picurata cu ceara – ca e cancerigen.

Laptele de vaca e greu de digerat, carnea e otrava daca o coci, frigi, fierbi si cum din vaca nu poti musca, e echivalenta cu stricnina. Ceva de genul „ce mie nu-mi place, pe tine ar trebui sa te inspaimante“.

De cand doamna a declarat razboi proteinelor animale si oricarui fel de mancare gatita, fericirea, sanatatea si gandurile frumoase i s-au plantat in suflet si in viata ca o patlagea intr-un strat de bio-balegar.

De parca nu era suficient penibilism in natura lupului cu narav schimbat (si nu neaparat in felul in care se hraneste) a mai adaugat ca acum , ea STIE ca va trai muuuult, mult de tot, explodand de sanatate si ii va ajuta si pe altii, sa exagereze la randul lor. Pardon….sa se alimenteze natural „din darurile Creatorului“

In Cartealui Moise, pe la capitolul 11, Creatorul ne-a spus deja ce sa mancam si ce nu (asta in cazul crestinilor -Doamna se exprima crestineste) si nu vad de ce era necesara exagerarea bulbucata a unei decizii care de fapt si de drept ii apartine.

Poate ca sunt mai tahuie prin prisma faptului ca nu am reusit sa inteleg niciodata oamenii care ar vrea cu orice pret sa isi prelungeasca viata exagerand. Pana la urma poti sa te ineci cu un bob de fasole sau sa te intoxici cu niste seminte exotice. Da…macar mori „bio“ …..

Bun, hai ca nu ma lungesc, ca nu are rost, cei care ganditi ca mine ati prins ideea , ceilalti……nu trebuie s-o prindeti:)

Ravna religioasa.

Descriere.

Este o boala. Pacientul este ferm convins ca prin imbratisarea totala si sterila a religiei isi va mantui sufletul, ajungand la loc cu verdeata , in momentul in care viata pamanteasca expira. Ba mai mult : „necredinciosii“ adica cei de alta religie se vor praji ca popcornul in microunde .

Caracterul infect, prostia infloritoare , egoismul si ingustimea lumii in care traieste nu sunt nicidecum eventuale impedimente, La poarta raiului, el, pacientul trebuie doar sa prezinte un fel de pasaport care autentifica aderenta la X religie, apoi se poate aseza pe o piatra sa se uite cum crapa altii de caldura in iad.

Sunt ortodoxa si asa o sa raman…..cel putin asa imi doresc. Pe la 10-16 ani chiar credeam si eu ca numai ortodocsii „se mantuiesc“.

Sunt tare trista si tare amarata sa vad ca semeni de-ai mei cred acest lucru in continuare , socotindu-se oarecum privilegiati de apartenenta religioasa si desconsiderandu-i pe altii.

Din pacate acest lucru apare si la musulmani….si la orice dogma religioasa care mi-e cunoscuta.

Exagerarile pe teme religioase sunt mult mai evidente la noii convertiti, de orice culoare, care considera ca l-au prins pe Dzeu de un picior si ca noua orientare le va sterge subit toate bubele de pe constiinta.

Si asta va continua….eventual