Ce inseamna pentru mine intoarcerea in orasul natal si asumarea faptului ca sunt diferita

Ha ha, in primul rînd se feresc oamenii de tine ca de râie in prima faza, apoi esti analizata si ostracizata ca femeie.

Am revenit în orașul natal dupa aproape 10 ani. Eram chiar fericita, veneam cu copilul, deja trecuse un an de cand locuiam cu mama la Cluj – unde si lucram – iar acum aveam ocazia sa nu mai platesc chirie si sa nu fiu toata ziua pe drumuri. Diferența fata de momentele trecatoare în care aterizam pe acasa din țări străine, 2-3 zile si mutatul complet a fost un fel de purgatoriu.

In Germania si-n restul tarilor europene in care calatorisem, nu am muncit ca altii, am fost oarecum privilegiata asa ca am invatat regulile, respectul, bunul mers al societatii, am participat la evenimente, am trait in medii culturale, am fost in țări sărace cu oameni fericiti, am mancat laolalta cu oamenii privilegiati dar si cu cei săraci lipiti pamantului. Am stat in resorturi de lux dar am calatorit si-n autobuse pline de oameni nespălati si urat mirositoare, am dormit si in conditii mai proaste dar am trait din plin si viata de familie in casa frumoasa si mereu plină –familie, asta au fost ei pentru mine- în NordrheinWestfallen.

Veneam aici si eram primita cu entuziasm, părea că am prieteni, rude, cunostinte, insa ce-mi amintesc acum e că întotdeauna mă asteptau mama si bunica.

Cand m-am mutat definitiv (cat o vrea Dumnezeu), lucrurile au început să se schimbe si incet, impactul emotional dintre mine, oraș si oameni s-a făcut simțit. Desi venisem ca un pustnic alungat, copilul mă făcea atat de fericita incat a completat perfect disparitia din peisaj a oricarui alt personaj. Eram – suntem – eu, el si mama. Nu am simtit nici un fel de singuratate. Insa incet, rautatea unora, nemultumirea personala față de egoul lor mare, faptul că eu respingeam sau nu participam la vocatiile multimii, toate s-a indreptat inspre mine.

Read more

Gradinita in vremea coronavirusului – eu merg, voi?

Am fost la ședință. Prima mea ședință, cu părinții dacă  n-o pun si aia de la țară, de acu 15 ani, când s-a strans în Vale tot satu că s-a dușmănit părintele vechi cu Părintele nou pentru data la care se preia Casa Domnului. Preastresatul țârcovnic era la mijloc, că nu știa cine câstiga.

Îmi amintesc c-atunci, popa cel vechi si roșu-n obraji ca un măr Ionatan, ținea o predică despre răbdarea lui Iov. Popa cel nou, Ion, a înțeles că-i spune lui că-i plin de bube, de acnee si prea tinerel (studiase si filosofia) si e cazul să mai aștepte până va sluji. Cântărețul, care nu știa a cui tămâine o s-o aprindă de săptămâna viitoare, se tot întorcea cu spatele si se uita la sfanta biserica, făcand 2-3 pasi.

De fapt trăgea săracu din flaconu lui de pălincă, să-l țână curaju.

Până la urmă, au slujit o vreme amandoi, că unu avea pilă la primar, de-a crescut in sat si taxa pe mort, bașca, li s-a asfaltat și drumul, deci n-a iesit nime-n pierdere. Si a avut si cătunul ce povesti despre fețele bisericești si cum se luaseră ei la treipăzește după Liturghie.

Dar la sedința asta nu a fost așa, nuuu, regulile sunt care?, pardon – clare.

Dacă pentru o sedință de partid ar trebui să-ți pui cămașa curată, la cele de mămicuțe, puteti merge cu pete. Ghidușia asta te face să pari mai serioasă, implicată și isteață. După ce primele doamne  s-au prezentat, a venit rândul nostru să ne descriem, intr-un cuvânt, odraslele. Ne-a luat așa pe toate c-o muțenie de parcă inventam arta filmului mut. Ca să tai panglica, am zis c-al meu e hiperactiv. Adică absolut grozav pentru el, ganz normal pentru Deutschland, nici n-apucă să plece, că deja are de-unde veni. Aglutizant pentru mine,  mi s-ar lipi si vodka de globule in toiu iernii dac-am avea unde iesi la un târg de Craciun. Și cu cine!

Read more

Cea mai tare experienta la stomatolog – provincie, Gherla, dr Camelia Lazăr (partea a doua)

Sunt două motive care-i țin pe majoritatea pacientilor departe de medicul stomatolog:

Ambele egale ca importanță, eu tind să cred ca primează factorul Durere desi pare invers:

– teama de durere teribilăăă. V-am povestit si-n prima postare cum ni se scotea nervul pe viu in școala generala, ca sa aflăm dupa cativa ani – daca ne tineau atat- ca dintii din spate trebuie eventual scosi ca nu se mai pot salva. Se puteau, dar atunci nu aveau ce au astazi nici ca dotare si nici la nivel de cunostinte, pregatire!

– lipsa banilor. E adevarat ca nu poti sa-ti faci un implant dentar, manopera, CT, sau coronite cu un salariu de 3500 lei lunar in casa. Insa daca treci peste teama de durere, care e nejustificata astazi, du-te la stomatolog din timp, o carie mai mica sau mai mare, chiar si cu cateva interventii nu te va bloca financiar! Și nici un detartraj sau chiar si un aparat de indreptat dintii, platit in rate.

Problemele mele dentare si implicit – sinusale in ultimii ani

– am inceput cu îndreptarea caninilor, la 28 de ani.

Read more

Cea mai tare experiență la stomatologie! (1)

Ne-am uitat la filme cu medici chirurgi ca la serialele cu zei. În viata reală nu ne prea plac pentru că, ce stiu ei, vorb-aia, te duci la chirurg, te taie. Internistul, cardiologul, alte specializari te pun să-ți faci investigatii cu zecile si tot îți gasesc ceva. Psihiatrul nu e medic că tratează oameni care s-au defectat. Noi toti suntem niște zombie functionali în viața de zi cu zi, nu ne trebuie psihiatru.

Iar stomatologul… hm, parca nici nu ar fi medic. Pe langa faptul c-avem trauma comunismului cand te punea pe scaun si asistenta te ținea de umeri, mama-ta plangea iar doctorita @cea mai buna iti scotea nervul pe viu – ne gandim că lor le e cel mai ușor si că câstiga asa simplu o gramada de bani. Fără a face medicină pe bune. Chiar așa să fie? Tot ce am scris mai sus bălteste de prejudecatile pe care societatea le are.

Buna. Ma uit atenta la tânăra inaltuță, cam cât mine si-o recunosc după codița blondă, stransă sub costumul de cosmonaut.

Îmi face semn să-mi pun sosetutele speciale si-mi spune ca mai stam doua minute să se sterilizeze camera. Cand cineva zâmbeste, zambetul se aude, stiati? Masca nu ascunde zâmbetul. Cumva, ma fastacesc si ajung la ghiseu sa-i spun ca interventia asta o pot plati doar la salariu. Că luna asta a fost mai neprevazuta din punct de vedere financiar si n-am gestionat bi… Mă oprește, probabil stie ca in orasul ăsta majoritatea nu are bani, dar eu la dinți nu mai fac rabat niciodată. Nu costul e problema, ci doar un moment prin care mai trec. Cică unii sunt predispusi la boli in functie de zodie. Nu stiu in ce Functie oi fi eu predispusă dar probleme cu dinții si sinusurile am avut ani de zile. Pana l-am gasit pe cel mai bun chirurg maxilo (nu exagerez daca spun ca din Transilvania!) care m-a redirectionat la nevoie.

Read more

Fantoma din Gherla cauta o creșa

Cum e viata noastra aici? Asa e. Si intentionez să fac tot ce pot să ne fie mai bine. In stilul meu si fără lucruri care i ar răni pe altii sau pe mine, dar dârză ca Ioana D Arc. Ok, fără Arc…

La început, am fost o apariție oarecum ieșită din comun. Ca o nalucă, nu stii sigur c-ai văzut-o, c-a mai fost pe-aici, că e mai înaltă, mai slabă mai în vârstă. Plimbam un prunc mic si vorbeam mereu cu el. Iarna, vara, eu făceam orice să râdă cel mic. Eram mai mereu, doar noi doi. Noi doi si-atat.

In parc, pe cand pensionari simpatici, mixati cu pensionari alcoolici si vulgari jucau cărți ori stăteau la un taifas, eu băteam nuci si chemam veverite.

La sfarsitul toamnei cand nucile mai rămaneau in parcul vechi, doar pe cativa pomisori mai subtirei așa, cine dădea cate un șut la trunchi, cât să se miște oțâră? Eu. Si Nucul ne dădea mereu 4-6 nuci proaspete, de stăteam apoi pe bancă si le desfăceam.

Eu băteam din palme când vedeam o cioară cu nuca-n cioc, exact cand zburătoarea o așeza s-o ingroape sau s-o spargă. Hâțțțț. Si nu mai apuca sa ia nuca iar copilul meu râdea râdea, cand vedea c-am mai pacalit o cioară si mai avem o nucă.

Mi se părea că oamenii se plimbă ca  împăiați si absolut toti, trag cu coada ochiului la ceilalti. Eu eram in alte sfere. De asta, pe majoritatea nu-i salut nici acum pentru ca nu sunt atentă la oameni. Nu-i caut cu privirea, mereu mă grăbesc.

Eram la stadiul de aia care-a trăit cu bătrânul ăla care-a lăsat-o si acuma ea are un copil si n-o fi avut unde merge, săraca, da e drăgut copilul si ea pare așa, zurlie (apropo, Doamne Doamne, multumesc pentru că sunt cum sunt!!)

Read more

Darul trebuie să circule: ca binecuvântarea, iubirea – toate vin inapoi

Toate vin inapoi…

Si furia. Frica. Groaza. Nesiguranța. Amenințarea. Nedreptatea.

Gandeste-te ca un apropiat iti povesteste o intamplare teribila cu efect asupra lui. Intamplarea a trecut, dar omul nu poate trece peste frică si umilință. Cand ti le povesteste, nu te simti bine, preiei si tu bagajul lui. Cand povestesti altuia, sub orice nuanta, nu te simti bine: daca nu placeai persoana e o bucurie de raul altuia, una care insă, te macina. Daca o placeai, povestind, reintri in starea neplăcuta  de angoasă.

La fel cand vorbesti de rău pe cineva.

Trecand peste banalele rautati si ironii specifice tuturor oamenilor, cand sistematic râzi de cineva si-l reduci la ceva inferior ție, chiar daca numai în mintea ta, sentimentul de dusmanie este @ciuda sau invidie sau teama ca acel om iti poate lua ceva.

– suntem invidiosi si avem ganduri neplăcute de obicei, fata de cei dinspre care ne simtim amenințati. Ori ni se pare ca are o familie mai reusita ca a noastra, ori ca sta mai bine fizic, sau pur si simplu ocupa o functie mai buna si castiga mai bine. Iar noi credem, evident ca si noua ni se cuvin acestea. Atunci, neavand cum sa raneasca, omul vorbeste de rău si foloseste exact opusul a ceea ce pare a fi bun in viata altuia. Ii spune unui tip inteligent care-a facut o greseala in scris că e nepregătit, unei femei frumoase că s-a culcat cu diversi si astfel, poate fi redusa la un obiect, cautandu-si in acelasi timp “suspensori” – oameni care să-i bifeze si ei afirmatiile macar cu un hohot de ras.

Lasă răul să treacă pe langa tine iar dacă tu esti in echilibru spiritual, intotdeauna exista o cale si tot ce trebuie să faci, e să aștepti. Să intuiesti. Să crezi dar mai ales să te bucuri de ce ai tu bun!

Am fost la Cluj si l-am comparat cu Gherla…

Nu vă spun ce cătrănită am fost. Am avut timp să merg acolo în părculet, am văzut ca poti oriunde să stai jos, că e totul intretinut, ca oamenii par mai detasati in weekend, că poti face multe cu bani putini sau cu aceiasi pe care-i cheltui aici.

Read more

La stomatologie în vreme de pandemie

A venit o vreme, ca-n apocalipsă, o vreme-n care, era o plagă să te duci la medic, la spital – era mai infricosatoare decat leziunea de care sufereai sau boala pe care-o aveai. Vremea in care a apărut SARS-CoV-2, s-a declanșat o pandemie, iar lumea s-a împărțit in două, făcând exact ceea ce nu trebuie făcut in vreme de cataclisme, pandemii, război. Au uitat că mai era si altă cale. Cea de mijloc. Insă nimeni nu-si asuma implementarea ei pentru că, Sars Cov 2 coincidea cu multe alte probleme de pe planeta asta… război in Siria, amenințări din partea lui Erdogan cu rolul lui strategic in politica mondiala, slăbiciunea Romaniei in EU, Putin tacut si incontrolabil, Trump repezit si obsedat de putere si de altele, oameni care mor prin Africi fără să fie băgati in seamă de cineva. Din două tabere, cum am fost adesea, am devenit 222 de tabere. Mai urmează să ne împărțim in districte ca-n Hunger Games.

Să fie clar, eu nu sunt gaița zeflemitoare…

Nu am atata curaj, mi l-a retezat chiar statul roman, printr-o decizie neconstitutională.Care nu e inca definitiva dar Partidul va avea grijă să fie. Așa că-mi văd de ale mele (cand i-as putea ajuta mult si pe altii!)

Stiam că există si el pe lume dar nu (mai) voiam să am a face cu el.

A apărut ca un fulger care mă îngheța un moment – în urmă cu cateva săptămâni. E acolo! Ok, lasă-l în lumea lui, n-ai nicio șansă în orașul ăsta mic să întâlnești pe cineva care… Iar tu esti puternică! Te pui seara, când îți termini treaba langa copil si esti bine!

Dar începe să te doară vag, durerea aia despre care nu stii de unde vine, doar banuiesti. Parcă-i peste tot. Te uiti la copil si trece. Totuși, suferința e acolo de dimineață, poate trebuia să descarci cumva si programul ăla, synctuition, că cică, meditatia aia pe-o anumită frecvență, te tocmește la cap?

Până la urmă cât poate durea… o durere? Până mori sau își pierde din intensitate. Pe vreme de Covid, nu e momentul să faci schimbări în viața ta, să te duci să-l cauti, nici să te caute el. Ia uite, ăstia mai restrang relaxarea. ca pe vremuri, cu elasticu ăla din chiloti și din sosete, nu te duceai atunci la Panty că dacă te îngrășai sau slăbeai ziceai: mama, strâmtează-mi putin elasticu la chiloti că mi-s largi…

Am suferit în taină, c-așa-mi place mie

Mi-amintesc de o tanti care s-a prezentat la chefi la cutite si-a zis că ea are ocupația de Stăpână. Făcuse acolo o mămăligă sau ceva si, după cum s-a cam prins juma cetățeanu, nu sarea și piperu dau gust mâncării ci povestea din spatele ălor două mâini.

Mă gândesc să mă duc și eu, fac un gris cu lapte – pun dulceață de mure pe deasupra, că-mi aduce o colegă, si spun că-s Sadică în viața de zi cu zi. Chiar dacă e muncă de birou uneori. Și că, tot uneori, în timpul liber, mai dau și cu biciul. Ulterior, de când era să-mi pună cătusele ca la Alexandra Stan in Mr Saxobeat, m-am gandit eu așa, că e ok să fiu doar Sadică c-o viață avem. Aici si-acum, adică, nu în eternitate.

Să-mi dai un telefon din când în cand…

Read more

Multumesc – va simt alaturi si va raspund cu drag, iaca, pe hapiriverwoman@…

  • nu am mai intrat de cateva luni
  • nu mi-am monetizat blogul pentru ca inca ma aflu intr-o etapa a vietii, una de incercare, in care trebuie sa ma concentrez pe sanatatea, integritatea mea si a familiei
  • am ramas uimita cand v-am vazut mesajele, nu mi-a venit sa cred ca si voi, altii, nu numai ca v-ati destainuit dar mi-ati cerut un sfat si vi s-a parut important ce cred despre ce mi s-a intamplat sau cum am reusit sa trec peste. sau daca am trecut
  • am raspuns si la doua oferte de colaborare (vechi :P). Chiar m-am simtit flatata. Oaw, de cand n-am mai facut asta! Pot fi vechea Hapi naiva si funny si copilaroasa? Pot.
  • scriti-mi direct pe pagina de Fb Hapi. Riverwoman, pe privat si daca pot ajuta, va indrum cu drag, din experientele mele.

Nu am raspuns la toate mesajele, mai sugerez asa:

  • nu vă lasati inraiti de evenimentele prin care vă va trece Viata în ciclurile ei (pe unii la 5 ani, altii la 10, altii la 8, schimbari, tragedii, relatii care va vor marca, probleme financiare) Toti, oricat de sclipiciosi am părea in pozele de pe FB, ajungem la podea într-o zi. Dacă te vei lupta cu scândurile, te vei alege doar cu mainile rănite si sufletul amar. Uită-te-n jur. Cere ajutor. Asteapta sa treaca puțin durerea si întreabă-te care e lectia pentru tine.
  • nu iti bate tu capul de ce spun altii si cum par altii si ce au altii. Nu uita sa multumesti pentru ce ai astazi. Te-ai mira daca o superputere te-ar asigura ca lucrurile sunt exact asa cum trebuie să fie?
  • Cea mai inutila intrebare este: de ce mi s-a intamplat mie asta. Si cea mai fără de rost afirmatie: dar nu este corect.
  • Resetează-te si uită răul. Nu duce durerea cu tine, du învățătura, ca să nu mai repeti acea durere. Fă bine când poti. Fără să aștepti ceva. Totul se intoarce la tine, numai că sub altă formă!
  • Da, in relatii si necazuri pierzi bucati din Ființa ta. Daca nu iti dai seama care sunt si nu gasesti o sursa de energie benigna (Dumnezeu, legile karmice, practicarea unor exercitii spirituale) vei sări fix in aceleasi tipare, cu oameni asemanatori celor care te-au facut sa suferi.
  • Nu exista singuratate pentru mine. Cea mai dureroasă experienta ar fi să stau in preajma unui om care mă aude vorbind, dar nu întelege, pentru că e o diferență intre a auzi si a asculta Omul. Si nu mă refer – să facem un conspect din Jules Verne
  • Nu, nu mi-am permis nici eu să merg la psiholog. Acum nu m-aș duce pentru ca, silita de imprejurari, am gasit calea de acces spre mine.
  • Da, un prieten poate functiona exact ca un psiholog, numai ca trebuie sa fii atent, oamenii se feresc instinctiv de cei care se plang mereu ca au necazuri. Așa că acceptă @necazul, nu da vina pe altii oricat de evident ar fi că-i si a lor si intelege că Viata nu a creat o situatie teribilă cu dedicatie pentru tine.
  • nu intra intr-o rutina. Te trezesti la aceeasi ora, faci aceleasi lucruri, zi de zi, anotimp cu anotimp, traseul tau e previzibil, programul tau de existanta l-ai stocat ideal in mintea ta. Nu te-ai intrebat atunci de ce nu scapi niciodata de o anumită Frică?
  • si nu uita ca 90% dintre lucrurile pesimiste si neplăcute, rusinoase si teribile, la care te duce creierul tau, cand doreste el, nu vor avea loc, probabil, niciodata.

zambeste zilnic. Citeste des! Creierul tau va invata un programel nou. Sau mii de programe.

Daca femeile vin de pe Marte şi barbatii de pe Venus, iata dovada ca exista Reptilienii-copii

(acesta este un pamflet si daca 5 oameni au zambit azi, dupa ce-au citit, mi-am indeplinit misiunea)

Cum recunosti micul reptilian

Ei pot schimba forma ta, dar si pe a lor.

  1.  Cand mi-a adormit pruncul pe deltoid, pectoralul mare si sternocleidomastocelmailung, cum nu stiam incă bine să stau în picioare, darmite să-l ţin pe el, mi s+a dus implantul spre tiroidă, a doua zi arătam ca Romică Ţociu fara mustaţă, de durere-mi venea să+mi smulg si părul din cap. Despre implantul dentar vorbesc, evident.

Totusi, bebelusul arata mult mai frumusel decat atunci când a fost izgonit din pantecele mamei, dispăruse orice urmă că l-as fi bătut cu cordonul ombilical sau cu coatele în ficaţi si-n coaste.

2.  Cand am venit intr-o zi cu ochii mov la muncă si nasul mai strâmb ca de obicei, colegele au zis intre ele că am hemaToane, că cine stie ce botoxuri si hialuronic mi-am injectat, că bărbat să mă caftească nu am… Nu au crezut că am primit o fontanela moale si plină de iubire spirituală, în piramida nazală. Ciudat.

Te răpesc când vor. Fara sa fii constienta, vei deveni oricum, numai si numai a lor.

1. Dacă nu ești atentă la semne, te-ai dus pe râpă, pe o înghețată scăpată pe jos, o banană.

  • Cand si daca ai o intalnire, ca parinte unic, dupa primele trei pârţuri pe care tu nu le-ai mai auzit pana atunci, precum nici sunetul cascadei Niagara nu l-ai auzit, decat pe youtube, esti pus pe blacklist.

  • Daca pentru prima dată, ai ocazia sa participi la o reparatie, un defect, un proces tehnic pe care vrei sa-l vezi de trei ani si esti sunata sa mergi pe teren, o sa-ti intre simultan pe what s app mesajul: ce sa fac ca tot arata ca-l doare burtica şi i-a apărut o bubă sub ochi (ia olitaaaaa si pune-l să stea pana vin eu, peste 4 ore). Îţi apar si ţie, trei bube si renunţi la şansa de-a vedea subsolurile din centrul vechi. Ca sa te simti mai bine, iţi vor intra cei 150 lei de la alocatie, amintindu-ti ca ai fost la vot…
Read more

De ce nu m-am mutat (încă) în altă țară

A fost odată o Femeie-copil care trăia într-un orășel mic din România, împreună cu fiul ei de 3 ani și cu mama, adică bunica baiețelului. Femeia copil a fost destul de naivă până s-ajungă să aibă un copil al ei. Credea că se poate lupta cu anii, cu oamenii care aleg să fie tot timpul răutăciosi si uneltitori, cu nedreptatea, că poate spune oricui ceea ce crede si gândește, si chiar așa făcea.

Era mândră și era naivă, de câte ori pierdea câte un prieten, căuta o mare iubire, ca să-și acopere stricăciunile din suflet.

Când si-a dat seama femeia că o mare iubire nu există și că de-ar exista, pentru ea nu ar dura, – a plecat in lume cu un străin bogat si vârstnic. Acolo a găsit ea întelepciune, protectie prietenie si respect. Iar felul în care familia lui a acceptat-o de-a lungul anilor, au făcut-o cu adevărat bucuroasă. A fost o perioadă bună, în care ea nu a cunoscut sub nicio formă presiunile financiare ale lumii si nici intrigile, iar pe cei apropiati sau pe necunoscuti, i-a putut ajuta cu câte ceva, căci nu era genul care pune bani deoparte. Avea un salariu fix, problemele de acasă se rezolvau iar cel mai important era – că puteau lucra amandoi în timp ce călătoreau și că toti cei dragi erau sănătoși. Si au călătorit in muuuulte părți ale lumii.

Într-o zi s-au despărțit.

Viața femeii s-a schimbat brusc: a revenit după multi ani  în orașul mic în care se născuse si doi membri din familie au trecut la cele vesnice. S-a despărtit de omul ei si brusc, acesta a plecat cu tot cu locul ei de muncă – căci ea era angajată pe firma lui. Locuia in chirie, chirie pe care, o achitase pana atunci bărbatul cu care avea o relatie de parteneriat casnic (concubinaj in Romania, un termen folosit de cele mai multe ori cu conotatii negative, intr-o țață, pardon țară ortodoxă). Femeia a intrat in depresie, nu mai putea mânca, se usca pe picioare si ciugulea mai mereu din medicamentele de durere sau somn, rămase de la bunica ei. Se gândea că e posibil să moară, că e bolnavă si de-aia a slăbit așa,  că nu mai simte nimic, nu putea vorbi despre ce i se întâmplă si apoi, nimeni nu vrea un om care mereu se plânge.

Read more

Cred c-am fost executată politic si că viața mea va sta sub ștampila lor de acum

Aceasta poza luata de pe net, era pusă intr-un text de-al meu în care scriam ce simt si cred. Prin hotarire judecatoreasca am fost obligata sa elimin TOT, nu anumite cuvinte. Nu am adresat nici un fel de injurii.

Oare o greseala, esti Tu ca om, te definește? Sterge toate lucrurile bune, le anulează? Da, e posibil în viața unora. De asta nu o mai găsesc pe Hapi.

Odată m-a întrebat un amic de ce oamenii simt nevoia sa vada tragediile altora de parcă se hrănesc cu ele. Persoana chiar avea o viață relativ linistita, organizată, posibil chiar amuzantă pe-alocuri si, cel mai mare plus, nu barfea. Aproape deloc nu râdea de alții sau de situația vreunui alt om, poate doar pomenind în treacăt vreo glumă.

I-am spus că oamenilor le e prea greu să se uite la sablonul de suferințe pe care-i supune Viața, cam pe toti, pe rând si atunci preferă să extrapoleze necazul altuia. Că uită de vraiștea din lumea lor.

Mă aștepta un weekend prelungit în care mă joc, mă plimb, poate scriu, îmi fac mici planuri pe saptamana viitoare. Când a apărut plicul din poștă, din dosarul civil. Stiam deja ce e, doamna care m-a dat in judecata – si am fost condamnata la inchisoare cu suspendare pentru ultraj judiciar, a deschis simultan doua procese. Cel de pe penal si cel de pe civil.

Ce mi s-a întamplat de fapt in urma cu aproape 4 ani, ce-mi va fi schimbat viata pentru totdeauna, cu ce trebuie sa traiesc pe constiință?

Întrebare mi-au pus-o câtiva necunoscuti care m-au ajutat. Si acum am discutia in what s app, cu una dintre fetele careia i-am promis ca-i explic. Dar eu nu am voie sa povestesc! Mi s-au încalcat cateva drepturi constitutionale în civil si sunt jurnalista. Nu ca profesie, nu cred c-aș mai face față în presa din Ro, desi daca-mi pui 2 dosare-n față, google la dispozitie si 6 întrebări la care să aflu răspunsuri si conexiuni, un termen,  e foarte probabil că rezolv cu demnitate tema.  Ca pregatire, am terminat FSPAC la UBB Cluj, a fost greu, am lucrat simultan, mi-am inghetat un an, nu am putut plati, pe scurt, nu am avut niciodata un om care să-mi sufle-n corabii si sunt-eram si mândră, nu as fi acceptat ceva binevoitor. Dar am facut-o, cu admitere, licentă, apoi am plecat din țară.

Cred că aia a fost cea mai bună si cea mai grea – în sensul că avea să-mi contureze cu dalta viitorul – perioada din viata mea. Perioada relației cu Hani.

De două zile, simt că mă înăbuș, durerea țâșnește-n mine si n-am cum s-o direcționez, așa că vreau să pun pe foaie câteva aspecte.

Am mai scris despre procesul, judecata si condamnarea mea, dar oamenii nu au prea înțeles. Nici ce am făcut, nici de ce, cui și nici că există două procese. Am scris așa de frică. Pe bucăți. În dosarul civil, nu numai ca sunt obligata sa sterg tot ce am spus vreodata despre un personaj politic  ci… să șterg TOT. Tot ce am simțit, trăit, văzut, pozat din dosare si siteurile ICCJ, portaluri de instanță, legi europene, TOT. Si să-mi cer scuze. Si să plătesc, în solidar 10 000 euro pentru că am scris. Să îmi cer scuze că am făcut-o – într-un cotidian central. Să, să…

Read more

Circuitul vrabiei in natură

Eram cam ora 16, 30 si tocmai ajunsesem de la Cluj, cat am apucat sa-mi trag manusile negre si sa iau o spată  mică, un cuțit din neolitic. Săpam cu scârbă lângă un mușuroi de furnici, vedeam atatea larve, c-as fi preferat sa scurm în rahat.

Numai după râme nu… râmele alea transparente pe care le luam cu mâna, să-i fac ei carne tocată, să nu se înece cu… Le simțeam sub manușa ca si cum mi-ar fi circulat freon prin capilare. Ridic un pic privirea, dau de-un băț. Văd că-i un lăstărel cu vreo 18 frunze. Dau să plesnesc  un viermisor verde. Langa el un anunț. Lângă bățul-lăstar.

Omagiu Dr. Iuliu Hossu, Episcop greco-catolic de Gherla… marea Unire… 100 de ani… Copacul înfrațirii…

Si eu îmi fac firma de rusine, măcar de-mi lăsam vesta acasă. Caut râme si goange langa bățul înfrățirii, să-mi hrănesc vrabia. În loc să fac donații și să mă duc să pun flori langa statuie. Da nu pierd pariul, vrabia trebuie să tră…

Un bărbat tușește-n spatele meu, pe alee. Mă întorc. Doi politisti locali se uita șocați la mine. Uite-o si pe zăpăcita asta. Casa lu Brancuși se prăbușește și ea ne sapă cu spalta ditamai vrejul de frasin. Al 17-lea monument necunoscut de catre cetățenii orasului. Îmi indes scarbita singura anelidă-n pungă și mă mișc spre bordură. Dar pana acolo, ma uit si pe frunzele unui cires, sa vad, dade dade pica ceva material organic mai suportabil. Arătam așa, într-un fel, o danaidă din metamorfozele lui Ovidius, parcă tocmai vizionasem ultimul episod din Dexter si acum aveam idei. Localii nu s-au miscat de acolo. Nu ti-e dat toata ziua să vezi una cărând apa cu ciuru, sau făcând pe struțul pe langa fantoma, pardon statuia cardinalului Hossu.

Mai trec vreo cinci. Mă privesc ca si cum Alba ca zăpada si-ar căuta piticii vara. Bine că  majoritatea oamenilor din orașele mai mici, definesc  normalitatea prin puterea motorului deținut, la pătrat, plus suma ălor cu care te-ai fi fost culcat(a) până acum, minus felul în care arăți în poza pe care-o detestă ei, plus funcția pe care-o deții. La toate astea se face radical cu salariul de care ești banuit si se mai scade cate-o tragedie din viata.

Read more

Cadrul general de Covid 19 în Romania, pana acum. Teama de moarte. Pamflet

Iau telefonul de pe masa alba care sta langa sofaua mea, locul în care stau seara de seară, să scriu. Vreau să văd poze de acum 2 luni si de acum o luna. Sunt obsedată de poze. Nu mă îndur să le șterg nici pe alea alunecate, albite, c-o păpădie, o piatră, un vierme… o stare de alertă. Au trecut 3 luni de când nu ne-a fost frică, da deloc. Că habar n-aveam pe ce lume trăim, stiam doar că avem Constitutie si democrație, da se asezase deja prafu si gazele lacrimogene pe ele. 3 luni

– de când credeam că Wuhan este vreo componentă karmică din Mahabharata hindusa

– unii am aflat apoi, relativ repede, că niște lilieci, în loc să stea cu capul în jos si să sperie turisti prin peșterile lu Ies Shim-Ping , au aterizat în piața Wuhan, piata de pește unde probabil i-a mâncat… un porc. Că acolo, nu-i așa mare diferența între pești si porci, amandoi au gustul la fel.

– românul nu se face frică de nimic, dacă Nimic nu are cuvântul unguri si Ardeal în aceeasi  propozitie. Noi avem competitii precum Supravietuitorul, Neinfricatul, pana si Xena ar fi fost inspirată de la un capăt încoronat cu nume de Zăvor. Asa că nu ne era frică domle, că China-i departe și jucăriile pe care le-am cumpărat de la magazinul de aproape, încă mai rezistă. Apropo, ati observat ca toate fac la fel? Sirena de politie sună ca elicopterul, elicopterul ca roaba, roaba are aceleasi lumini ca și caruselul cu masinute iar chinezoaica ce ți le scanează sună tot precum sirena de politie… Da au preturi bune!

Apoi am auzit de pangolin. Noi credeam că-i un  tratament inovator pentru prostata, ăl de apare la teleshopping si dacă-l cumperi in următoarele 30 minute, ofertă unică de 6 ori pe zi,  te lasă  să duci o viață nefu… nefertilizantă alături de familie. Adică locuiesti singur la 74 si ieși în continuare de 3 ori pe noapte să faci pișulici. S-au apucat romanii de căutat pangolin pe net si-au dat de-un fel de sopârlă puțicioasă, fără dinți, descrisă ca fiind timidă da bunăciune, cu bot de arici si solzi, traficati precum pielea crocodilului.

Read more