Cadrul general de Covid 19 în Romania, pana acum. Teama de moarte. Pamflet

Iau telefonul de pe masa alba care sta langa sofaua mea, locul în care stau seara de seară, să scriu. Vreau să văd poze de acum 2 luni si de acum o luna. Sunt obsedată de poze. Nu mă îndur să le șterg nici pe alea alunecate, albite, c-o păpădie, o piatră, un vierme… o stare de alertă. Au trecut 3 luni de când nu ne-a fost frică, da deloc. Că habar n-aveam pe ce lume trăim, stiam doar că avem Constitutie si democrație, da se asezase deja prafu si gazele lacrimogene pe ele. 3 luni

– de când credeam că Wuhan este vreo componentă karmică din Mahabharata hindusa

– unii am aflat apoi, relativ repede, că niște lilieci, în loc să stea cu capul în jos si să sperie turisti prin peșterile lu Ies Shim-Ping , au aterizat în piața Wuhan, piata de pește unde probabil i-a mâncat… un porc. Că acolo, nu-i așa mare diferența între pești si porci, amandoi au gustul la fel.

– românul nu se face frică de nimic, dacă Nimic nu are cuvântul unguri si Ardeal în aceeasi  propozitie. Noi avem competitii precum Supravietuitorul, Neinfricatul, pana si Xena ar fi fost inspirată de la un capăt încoronat cu nume de Zăvor. Asa că nu ne era frică domle, că China-i departe și jucăriile pe care le-am cumpărat de la magazinul de aproape, încă mai rezistă. Apropo, ati observat ca toate fac la fel? Sirena de politie sună ca elicopterul, elicopterul ca roaba, roaba are aceleasi lumini ca și caruselul cu masinute iar chinezoaica ce ți le scanează sună tot precum sirena de politie… Da au preturi bune!

Apoi am auzit de pangolin. Noi credeam că-i un  tratament inovator pentru prostata, ăl de apare la teleshopping si dacă-l cumperi in următoarele 30 minute, ofertă unică de 6 ori pe zi,  te lasă  să duci o viață nefu… nefertilizantă alături de familie. Adică locuiesti singur la 74 si ieși în continuare de 3 ori pe noapte să faci pișulici. S-au apucat romanii de căutat pangolin pe net si-au dat de-un fel de sopârlă puțicioasă, fără dinți, descrisă ca fiind timidă da bunăciune, cu bot de arici si solzi, traficati precum pielea crocodilului.

Read more

Ce sa ma mai joc cu copilul acasa

Prima parte a articolului, cu 5 activitati interesante o gasiti aicihttp://www.hapi.ro/5-jocuri-interesante-de-jucat-acasa-cu-copilul-hiperactiv-in-perioade-de-izolare/

Am gasit la reducere o… racheta. De lemn. Pare pentru bebelusi dar cred ca scria 2 plus pe ea. Oricum, o puteti lua si pentru bebe. Are vreo 6 surubele de infiletat si o veti monta absolut singura, cu-n ochi la copilul care vrea să vă bage-n coaste surubelnița în formă de stea.

Construiti ceva impreuna.

E trainica, dă bine printre jucării si toată distracția a ținut cât s-au infiletat nenorocitele alea de suruburi. Cum eu nu-s mare experta la asamblare, dar încet, devin – de la muncă, nu de la jucării – am pus-o inițial invers, m-am tot întors în jurul ei pana m-am prins cat e de simplu. Poate voi găsiti o astfel de jucarie cu care-si va pierde ceva timp. Daca as fi luat-o cand avea un an si 6 luni, hai, 2 ani, sigur i-ar fi placut. Nu mai stiu prețul, dar era cu 50% reducerea prin februarie si chiar a meritat. Probabil o voi oferi cuiva. Nu, nu fac chestii de genul: ia cadoul ăsta, l-am cumparat pentru ziua baiatului tau 😛 That sucks! Si apoi cei care-o fac, oare nu-si dau seama ca jucaria aia n-a fost dorita?

Whatever. Eu si piticii mei.

Read more

5 jocuri interesante de jucat acasă, cu copilul hiperactiv. In perioade de izolare

(cand nu mai poti, agată-i baloane rezistente pe usile din casă. Cu mâna, cu piciorul, le lungesti cât vrei, la noi a functionat)
Si aruncați cu mingi moi după decorațiuni!

Ca să nu o iei razna, găsește-i preocupările preferate dar si sigure. Nu le stii? E timpul să le descoperi la 3 ani măcar.

Insist pe timpul de calitate pe care-l petreci cu copilul tău. Dacă mai e si neastampărat conform varstei si nici unui prospect, daca nu stă locului, mie mi se pare absolut clasic si potrivit cu temperamentul, asa ca nu-ti face griji, doar găsește-i ocupatiile potrivite. Nu-l priva de… Tine.  Dacă nu l-ai văzut niciodata, pana la 3 ani – si nici atunci să stea lungit pe covor să facă un puzzle, are si mai multă nevoie de atentia ta. Crede-mă, vrei să-i dai atenția ta, nu nervii tăi!

– televizorul sau consola sunt altceva, îl consolezi lăsându-l singur într-o lume care-l va atrage mai mult decat realitatea plictisitoare. Mai ales daca trebuie sa stati în casa că afară se plimbă Virusu sau daca pur si simplu, copilul e bolnav de la gradi si nu puteti iesi.

– da, sigur ca il las si eu la desene. Are perioade scurte in care, o data pe zi sau la cateva zile @este masha si Ursul, un iepure si-un elefant care mă exasperează si cântecele in limba germană, cu niște imagini nostime care-l țin în fața ecranului. Daca am sărit de 20 de minute, cat fac eu o placinta, copilul e nervos si nu mai are chef de nimic după desene.

Oricat de obosita si fara chesf sunt, căci sunt si așa, măcar 20-30 minute fac cumva sa stau cu el. Cu adevărat adică – să mă joc pe bune după serviciu si cumpărături si alte activităti. Dar de obicei ne jucăm mai mult, nu o jumatate  de ora.

O să vezi că uneori, chiar te poti relaxa langa el, o pauză pe balcon daca e vreme bună și sunt șanse ca el să se joace mai departe.

Floo Me – set de modelaj

https://www.emag.ro/set-creatie-craze-flo-mee-unicorn-4059779013656/pd/DWVVLBMBM/

Read more

Tusea si cu J(unchiul) in vreme de Covid

Cam la 3 zile după ce s-a declarat starea de urgență sau alertă, grosso modo- (nimeni nu știe diferența, e ca vremea), și-am citit că-n Italia au murit vreo 600 într-o zi, de Covid 9, mi s-a pus un junghi, așa, parcă mă durea și păru-n cap. Numai gâtul nu, n-am avut nici febra, așa ca m-am bucurat gândindu-mă că e foarte posibil să am gută. Că doar am 40 de ani, trăiesc în Romania, mă încadrez oarecum în descrierea bacilului de mucegai din capul Streinului. Și junghiul se muta, cuminte, dupa câte 4-5 zile ba la un genunchi, ba la coaste, ba la cervicală, numai coccisul nu m-a durut.

Eram ori fericita de-a binelea, ori nebună pe jumătate că am gută, asta fiind legată de acidul uric, vechii egipteni si Hipocrate. Ce mi-e o gută și-o zona zoster, în comparatie cu ăia care mor pe holuri, la televizor, cu telefoanele sunând în gol?

Febra si unchiul conspirationist

Tot la 3 zile după starea de urgenta, s-a manifestat oarecum si mama. Buhăia precum cimpoiul, când ies maramureșenii de Anu Nou. Ce ai? Că n-are nimic, numai multiple informații de la televizor și-a mâncat tofu rece din frigider. I-am aruncat in brate un pachet de bomboane cu tantrum verde , 3 folii de magnerot, zinc, si am pus telecomanda în rucsacul copilului.

După alte trei zile a uitat să tușească, nervoasă foc că a pierdut telecomanda.

Read more

Prietenele mele de suflet si sosiile lor celebre

Sosiile lui Adina si Niki – Marilyn Monroe si Celine Dion.

Adina R a fost prima “necunoscuta” care-a venit acasă, în vizită, după naștere. Mi-a arătat cum să port sling-ul. Am fost o mămică modernă si mândră, era așa de faină eșarfa aia c-aș fi ieșit numai cu ea și cu bebe. Am prins si o vară foarte caldă. Tot Adina ne-a adus si suportul pentru pat, de-l comandasem pe net si-am primit o covată si le-am returnat. E o plasă care se fixează sub saltea ca să nu cazi din pat, altfel e drept că aș fi putut pune covata. Încă mai folosesc plasa de protectie! Mândra mamică a trei copii, Adina si-a făcut timp să mă ajute cât am stat la Cluj, să-mi dea sfaturi simple si directe. Ia uite cât de frumoasă e si ce bine seamănă cu Marilyn!

Read more

Aniversarea copilului poate fi o harababură nostimă chiar și-n izolare, acasă, cu trei persoane

De dimineață am postat copilul cu bunică cu tot în camera de joacă. Să-I umflu eu 5 baloane, să le agăț de grindă, să sară după ele, că e hiperactiv, hiperenergic, trifazic. Ca mă-sa.

– se strică pompa, folosită până acum cam un an! De-aia se strică, că mă grăbeam să le fac toate repede, să iasă povestea așa cum gândeam eu. Eh, în loc să dau la pompă, am umflat baloane de-alea tari până mi-au ieșit ochii din cap. Coloana sonoră: mai ai acolo, nu e gata?

Fug după tort.

Teoretic ar fi trebuit să fug la leru-I ler dar, o săptămână am tot încercat diverse prajituri. Măi, nu că nu erau bune, da cum să le pui în orașul ăsta supărat pe facebook? 😛 Tortul cu mere si caramel, zici că era pancovă cu carne răzuită. Tortul cu mascarpone, mi-a ieșit o lipie acolo, unsă cu unt si cu bonibon… Până am realizat că face trei ani și vreau să-I cântăm la mulți ani și să-l văd cum se bucură, c-acum aproape că i-au dat lacrimile de emotie. Și să-l las să mănânce un dulce yummy, cu ciocolata si cireșe si să sufle-n lumânări cât vrea el.

Read more

3 ani de cand mi-ai dat Viață, copile!

Te-am născut din dragoste necondiționată, acum trei ani

Hm. Si tu nici nu știi cum mă cheamă.

Hai să-ți povestesc scurt cum m-am replicat eu prin ADN-ul tău.

Pe străduța pietonală perfect încadrată de borduri și blocuri solide a câte cinci etaje, toate recondiționate și izolate, cu flori pe balcoane și zone verzi curate, călcam veselă și gravidă. Exact: veselă precum lupul care-i înghițise p-ăia trei iezi, de-a trebuit mai apoi s-apară parentingul modern, să schimbe povestea, să scoată iezii nedigerați și să pună pietricele colorate-n burta acționarului înfometat.

Împreună  cu mine era bărbatul înalt, atent și grizonat ce-mi căra coșarca de la Sabon. Pe care-o ghiftuisem cu body-uri mici și  splendide toate cusute de mână, căciulițe brodate și niște tampoane elegante care puteau fi ușor confundate cu niște bentițe. Părul îmi mirosea a caise iar aerul din jur a flori de cireș. Parcă natura se pregătea să-și reîmprospăteze corolele.

            Bărbatul deschise portbagajul, azvârli plăsoiul de firmă între câteva buchete de trandafiri proaspăt culeși apoi mă luă-n brațe sărutându-mi fruntea: o să fie bine draga mea, nu ți-e frică de naștere, nu-i așa?

– Nu darling, am susurat eu, zâmbind ca un șarpe boa.

Evident că sunasem înainte la toate ziarele locale, dar numai unul de la Cluj a vrut să publice stirea cu trusoul de 5000 euro. Le-am vorbit si despre nasi, urma să vină Veorica dar o sunasem într-un moment nepotrivit, mi-a spus că orice om îi e frică de o plângere penală pentru că autiștii au dezinformat UE… și m-am temut s-o mai chem.

Mă rog, a apărut în presă fix ce-am vrut eu, iar la spital m-a așteptat însuși primul… stai puțin, că e ziua ta si am gustat din spumantul mamei. Băutura nu-mi face bine, credeam că e suc.

Read more

Primele zile, voi doi, diagnosticați cu virusul despre care vorbeste toată planeta…

Ce simptome aveați? Ce v-au făcut la spital…?

S-au uitat la noi mirati si ne-au închis într-o camera. Glumesc. Ne luaserăiar sânge apoi am intrat direct pe tratament. Eu inca mai aveam febră, a mai durat o zi poate, Paul și-a revenit. Dar stai, că după ce mi-a trecut febra, mi-a dispărut gustul si mirosul. Nu știi ce ți se întâmplă, nu știi cum se procedează, nu știi ce îți face. Nici nu stiam dacă să le zic, nici nu-mi dădeam seama dacă mi le-am pierdut mai mult… psihic (râde).

Paul are un deo care-mi place si-ntr-o dimineață, când el încă dormea, eu miroseam ușa… că are iz de clor. Apoi m-am dus la Paul să-l miros pe el… Habar nu am dacă ne văd ăstia si prin camera ca la Big Brother, oricum, imaginea cred că era din episoadele cu Harry Potter. Paul s-a speriat si-a sărit în somn, a dat un pic cu capul de perete, da nu-I bubu mare. Cum nu se apropia nimeni de noi si nu intra decat infirmiera… Plus apăsarea aia, parcă liniștea și asteptarea se joacă cu creierul tău.

I-am spus să stea linistit că-s io, da nu s-a dat cu deo… aseară, după dus? Cănu simt pe bluză… A zis că s-a dat sis ă-l las în pace să doarmă că poate trece timpul mai repede. S-a întors pe partea ailaltă, când a ațipit la loc, a intrat infirmiera, tot așa, deghizată, aia i-a fost imaginea cânda deschis ochii. Așa că m-a luat repede-n brațe si-a zis: chiar nu simti mirosul?

Nope.

Read more

Dacă îmi mai spune cineva să fiu Pozitivă, după câteva zile-n spital…

Îl pun pe block 3 zile. Pana devenim negativi. Ca altfel, suntem pozitivi de numa-numa.

M-am tot codit dacă să-I scriu. Cei infectati cu Covid sunt numere. Sau mici VIP0uri, aștia care-si permit să povesteasca.  O să aibă încredere în mine? Ne știm din vedere. Ne salutăm. Mă mai citește pe blog dar dacă crede că am vreun interes ascuns? Ce să-I zic, stii, zi-mi cum e-n spital, așa, Pozitiva cum te stiu eu, te mai și tratezi? O să fii Negativă la un moment dat dar nu si negativstă, da?

Nicio persoana care mi-a acordat incredere pentruun interviu pe blog sau povestea unei experienta, nu a regretat. Hai s-o intreb… si asa afli la ce încercări te mai supune viata.

Cum a început?

Stăm pe what s app. Eu pe sofa, in camera mea si a copilului, V pe un pat de spital, band suc de portocale într-o poziție nefirească. Ca și cum ar fi gata să alerge undeva, nu să stea întinsă acolo. Are o energie realistă, s-ar plimba, dar salonul e relativ mic si lasă, zice, să fiu bucuroasă că ne-a lăsat pe amandoi împreună. Nu este și nu pare bolnava, doar a iesit pozitiă la testul Covid 19. Și ea și soțul. Cum, când, unde, nu mai interesează pe nimeni. E cu vreo trei ani mai mare decât mine…

– A început Paul să-și piardă gustul și mirosul. Ne întelegem atât de bine, ne povestim totul, suntem cei mai buni prieteni si iubiti. Adică, stii, îi pot spune chiar orice.

Read more

Inmormântarea lu Bobică

Avea tata un prieten  de pahar.  Cu cat  trecea timpul, setea lui tata, Dumnezeu sa-l ierte, devenise tot mai mare si singurul cu care se mai intelegea era Bobică.

Ăsta, era din născare un individ încâlcit la minte, năzuros și veșnic nemulțumit. Pe când alții înaintează-n vârstă, căpătând si puțină înțelepciune, pe-alții anii-i detașează de un intelect generos.

Ca arătare, era un om zdravăn, la un metru 75 alb în cap, dar vopsit negru-verzui, cu-n ochi mai sus și unul mai la dreapta, buzele parcă-i erau fire de mărțișoare împletite cu nod. In loc de nas, îi scăpase Dumnezeu un bulgăre de pluș în mijlocul feței.  

 Se îmbrăca precum o paiata, cu-n costum negru pătat cu bere, camasa rosie si cravata portocalie. Intotdeauna asa!

În centrul orasului,  stătea pe loc minute întregi, părea că gândește care-ar fi următorul pas. Daca nu-l vedeai că umblă, puteai jura că-i statuie.

Cateodata mai venea si pe la noi, foarte rar, că in afara de tata nu se bucura nimeni de prezenta lui. Venea de Sf. Pasti la Udat. Nu stiam cum sa ne ferim de această emanație dulceagă, cu miros suspicios, dar Bobica mandru de el, ne șpreia și-n ochi.

Bobica avea o iubita cu care convietuia, Ofelia, femeia innebunita dupa Bobica, cu 10 ani mai in varsta decat el.

El profita de ea la maxim, fiind un lenes, nu-i placea munca, pensia ii era bunicica dAr mai mare era a Ofeliei.  Bobica se certa mult cu Ofelia, nu lucra nimic, n-o ajuta dar ea desi pățise vreo 5 căZnicii, il iubea ca la 18 ani! Uneori, cand se certau, el pleca hai hui si nu-I mai răspundea cu zilele, așa, numa să vadă ea cât o poate face să sufere…

 Suflet neputincios, Bobică ăsta n-avea altfel nici fărâmă de amic, până și vecinii îi lăsau cuie-n prag. Ba bătea copiii care veneau la colindat cu-n vătrai, ba omora cu pietre un caine ce lătra prea tare, gazul si curentul și le trăsese din cer, pe banii vecinilor și uite asa. O data l-a cautat copilul dintr-o casatorie anterioara dar Bobică s-a uitat pe vizor si nu i-a deschis, pentru ca stia ca-i cere bani.

Soarta nemiloasa l-a lovit si pe Bobica si a decedat. L-a gasit Ofelia  in casa!

Read more

Discuție cu Omul roșu, menit să-mi motiveze situațiile

– Sunt 4 luni de când Viața nu mai e cum o știam.

Un nod în gât, o tuse din nimic, un nerv care tresare cand iti tușește copilul, desi ei asta fac, ai putea spune că copiii care-au intrat in colectivitate cu asta se ocupa primavara si toamna: tusesc si se joacă.

T nu tușeste, de-aia mă  lichefiez cand il aud că se îneacă cu apa sau ciocolata.

Eu stau pe sofauna albastra din camera mea, intre doua perne.

Omul stă pe un scaun, langa dulap.

E înalt cat mine, nu-i ghicesc nicio vârstă, căci poate fi adolescent ori senior. Are părul roșu gălbejit cum n-am mai văzut. Pletele-i sunt pân la umeri dar aduse=n față în suvițe, fixate parcă cu bile si are alură de libertin. Degetele-i noduroase par lipite de mainile butucănoase, nepotrivite corpului subtirel. Le ține lejer pe picioare, pe genunchii slabi. Fața e de copil, albă, lăptoasă și ochilor oblici, focosi, li s-a dat puterea sa sfredeleasca mințile oamenilor.

– Îți poti imagina orice. Mintea colectiva  e  dominata de Frică. Oamenii vor să supraviețuiască. E o teamă ancestrală.  Asa ca foloseste-ti inima ca sa vorbesti cu mine, cunostintele logice nu-ți sunt utile. Te temi de mine

-Nu. Mă uit la el si ochii îi devin roșii, mainile i se îndreaptă spre mine ca niște ventuze albastre, dar se oprește înainte să mă atingă pentru că vede că nu tresar și nu clipesc.

– De ce? In martie, de ziua ta, erai plină de anxietate si demoralizată, trăiai prizonieră, îți era teamă să nu mori, sâsăie mesagerul cameleon.  Te împovăra o vină. Te puneau la pământ grijile. Planurile tale…

– Ai schimbat totul intr-o zi. Nu mă tem de tine dar respect puterea pe care ti-a dat-o El. Respect normele, ordonanțele. Nu e treaba mea să te înțeleg eu pe tine…

– Si cu moartea?

– Isus a zis să cerem orice de la Domnul si Stapanul care toate le-a făcut. În numele Lui si vom primi!. Eu am cerut Viață pentru mine si pentru ai mei. În ceea ce te priveste asadar, nu tu decizi, ci El, când îmi termin lucrul  aici.

– Hm, poate c-ai dreptate. Ce se întampla in viata ta in 7 martie 2020. Vorbeste-mi deschis despre  anxietate si disperare.

– Îmi pierdusem orice nădejde că mai pot face ceva bine. Nu arătam lumii.  Primisem instiințare ca-mi va fi proprit contul daca nu platesc, o  primisem iar termenul de plata trecuse deja. Pentru ca persoana vatamata e înscrisa in diverse asociatii caritabile, am trimis repede o scrisoare prin care-i rugam avocata sa nu ma execute… Dar nu am avut milă pana atunci de la nici un judecator pentru ieșirea mea, m-au si condamnat la inchisoare cu suspendare, munca in folosul comunitatii si niste daune enorme pentru mine. Simteam că-l las pe T descoperit cumva… De 4 ani, viața de tot prăbușea pe mine, ca zăpada plină de apă de pe acoperișuri. Nici n-aveam timp să gândesc, că eram iar lovită.

La probatiune mi se părea un chin. E un chin. Cred că doamna făcea practică pe mine 🙂 Cred că-i făcea plăcere. Dar toti avem partea asta in noi: rea, bună. Nu mă puteam desensibiliza. Plangeam din orice.  Imi era foarte greu cand stiam ca altii nici nu merg pe-acolo si nici nu presteaza vreo munca iar mie mi se cerea sa-mi iau concediu de odihna sa fac 120 de zile…

Read more

In loc sa devin bipolara, dansez uneori in izolare

Ce (mai) fac în izolare cand simt ca se strînge tot în jur si zilele-s mai lungi

Psihologic, suntem toti cu nervii în stratosferă pentru că n-am mai trecut prin asa ceva. Da, am noroc că eu mă duc la lucru dar în 5 zile libere pot sa-mi imaginez cum se simt cei care nu pot iesi.

2020 Izolare.  Ca să nu uităm.

Prin 16 martie Presedintele Romaniei decreteaza starea de urgent ape teritoriul Romaniei.  In 14-15 aprilie, starea de urgența se prelungeste in Ro înca o luna. Adica pana la mijlocul lunii mai

417 persoane decedate, adica pozitiv la Covid 19, dar numarul lor este mai mare, la fel al celor infectati, insa datele nu pot fi transmise-n timp real si probabil mai au si motivul ăsta, sa nu creeze starea de panica, isterie generalizata.

Singura Putere pe care o avem e să ne ferim unii de alții. Ce ciudat sună.

Majoritatea respecta si chiar stau in case, desi nu mi-as fi imaginat cat de greu poate fi cu un copilas nazdravan. Care vrea iepure de ciocolata da nu de-ala cu alb că cu ou rosu in mână, mami hai joaca-te desi cronometram timpul de scris cu cel de joaca, il impartim cu buni. Da, are un program scurt de iesit cu draga mea A, cand eu sunt la munca, 3 zile pe saptamana. Dar e drumul si acasa- drum si acasa.

Read more

“Doamne, cruță-ne Corabia” (trupul). !Doamne, cruță-ne pe noi”… Paștele 2020

O inima vesela este un leac minunat, pe cand un duh fara curaj *crushed usuca spiritele ( Proverbe 17_22)

Cand iminenta sfarsitului se apropie de noi – prin ce li s-a întamplat altora, prin boli, razboi sau lipsuri mari, suntem mult mai constienti de ceea ce conteaza cu adevarat.

Sunt o femeie care a nădăjduit mereu în Iisus si nimeni nu poate spune că Acesta, fiu de Om si întruparea Dumnezeirii nu a existat. Și intotdeauna mi-a fost frică de Isus si cand m-am rugat, m-am rugat sfinților, Maicii Lui, Creatorului, Universului și-am cerut pace, binecuvantare si sanatate. Ne e frică de ceea ce nu cunostem iar eu nu L-am cunoscut…

N-am știut sa ma raportez spiritual la Iisus Dumnezeu, desi nici un om sau prooroc  traitor pe pamantul ăsta n-a fost atat de bun si de bland precum Iisus. Iar dogmatic cu atat mai putin L-am înțeles, pentru că Teama nu are cum să vină de la El, era de la mine, din neputințele mele.

De Pastele astea cu Covid 19, am avut parte de introspectii fără să vreau.

Asadar, Iisuse: Cum să mă rog eu Ție când stiu că mă lupt cu mândria deșartă si că de cate ori îmi propun să fac un pas în spate, Mândria desarta- Ego-ul, mă zoreste să ies iar în față?

Să arăt că fac ceva bine, să nu las pe altul să mă umileasca, să văd că oamenii sunt de partea mea. Ne-ai dat cea mai grea porunca înainte sa mori ca om si sa învii ca Dumnezeu-Iubire:

Cap 15 Ioan Aceasta este porunca mea: sa va iubiti unul pe altul cum v-am iubit eu

Read more