Cum mi-am imaginat perioada de gravidie

Cum mi-am imaginat perioada de gravidie

La înot pentru dureri de spate si relaxare musculara.

Lumea va spune oooo, ce graviduta frumoasa! Personalul pregătit, medici și terapeuti mă vor îndemna să înot pentru că peste tot scrie că e unul dintre puținele sporturi plăcute și ușoare pentru gravide.
Medicul meu a fost singurul care m-a încurajat să duc o viață cât mai normală, să mă plimb, să înot, să fac ce-mi place.
Când am ajuns la Felix, toate coțohârlele din hotel au sărit cu gura pe mine că n-am voie în apă termală.
Când de fapt e vorba de temperatura apei, de evitat apa fierbinte și apoi, ca o bârfă, auzii eu din sursa bună că 25% din apa din bazine e termala, restul robinet. Că nu fac față 100% nici izvoarele pentru asa cerinte. Pam pam.
Asteptari:
costum baie gravide frumoase1
costum inot gravida beauty profil1

Realitate

costum baie gravida amuzant
Cand am probat costumul de baie, mama a avut o criză de râs, un puseu de tensiune și a fugit în baie.
Numai Hani, musulman, a spus Asa da, fuarte frumos. Ame vezut una care apuape face beibi in apa la Felix și era cu bikini, nu frumos asa.
Prietena mea a trimis un mesaj cu 4 purcei care râd: așa ai vrut să înoți la Felix? Cred că se înecau de râs pe-acolo.

Muahahahahah, parcă ești de la europenele de haltereeee, muahahaaaa. (si-s invitată-n uichend iar la băi!)

În fine, eu voiam fără șosete.

Citeste tot ▶

La manichiură în centru

La manichiură în centru

unghiiCâteva luni s-a ocupat de unghiile mele o prietenă. Și au arătat splendid.
Apoi am vrut să dau jos gelul și să rămân cu unghii sănătoase și naturale pe când depun icrele. Deși nu cred că unghiile sau țâțele false fac din femeie o mami mai nevrednică.
M-am programat la manichiură undeva în centru ca să fie aproape de birou. Poate am noroc și găsesc pe cineva care mi se potrivește. Prețul bun, salon mare, curat. 35 roni mani, 40 e pedi. Clasice.
Intră burta, intru eu, mnă ziua, am venit, scot sticla cu ceai, m-așez comod în fotoliu, pun lăbuțele pe masă. Simt că bebe se ridică și el în picioare, stomacul mi se lipeste de esofag și vezica pâlpâie nefericită la locul ei.
– Mă scuzați, am nevoie la toaletă.
– Lilianoooo, nu intra la baie c-are o urgență clienta meaaa!
(wtf?)

Mă înroșesc toată, ce stupizenie, vorbe de grădiniță. Liliana mă privește sceptică, așa cum privești o clientă sau o pacientă nouă despre care nu știi va mai reveni la tine sau nu? Că dacă nu, n-are rost să dai energie să te porti frumos. În plus, nu mă scap pe mine doar pentru că-s gravidă. În orice caz, nu acum.

Revin la măsuță. Fata care-mi face manichiura manevrează ustensilele dur, prin smuciri. Îmi apasă stratul cornos și împinge cuticulele puternic și repede, disconfortul apare imediat. Jur că eu curăț cartofii mai blând, cum să scrijelești așa niște unghii?

Încerc să mă relaxez, ceea ce mi se pare deja o problemă. Până acum manichiura, pedichiura și orice pas în salonul cosmetic erau echivalentele unui fel de spa. Mani-spa, pedi-spa, sado-maso-spatulacuceară. Mă relaxam și mai schimbam o vorbă.

Citeste tot ▶

Întindere de ligament inghinal în sarcină

Când mă ridic din pat, dimineța, piciorul drept cedează, chițăi de durere apoi mă echilibrez cumva.

Când mă ridic de pe scaun, după 5 minute de stat, senzație de picior blocat. Durere. Mersul de robotel se aplică la primii pași în ambele situații. Am tot așteptat să-mi treacă de vreo 5 zile, m-am gândit că cu cât mobilizez mai mult, cu atât va reveni ligamentul la loc mai bine și mai sigur. Se simte și cred că este o durere de la un ligament, o ușoară întindere, o deplasare. Poate o inflamație minoră în contextul ăsta -creșterea greutății, modificarea echilibrului.

Mai nou, realizez că îmi limiteaza mișcarea și când merg 500-800m și se menține, nu cedează. Ușor șchiopătat, grijă la deplasare.

Flexie față-spate aceeași mobilitate dar lateral dacă încerc mi se taie răsuflarea pur și simplu.

Din ciclul fix asta-mi mai lipsea am vrut să știți că există. Mergi la medic, sigur, fix așa o să fac, cunosc atâtea cazuri de întinderi la gravide rezolvate cu-n ecograf de părți moi și-o trimitere. Antiinflamatoare nu se pune problema, așa că aștept să văd cât mă mai ține și asta.

 

La voi toate bune?

Bună, sunt Fostul, ce mai faci?

Bună, sunt Fostul, ce mai faci?

umbra la marecum nu știi care fostul? Au fost mai mulți? Aha, deci de-asta-mi ești…

Mesajul de la 12 sau trei noaptea. Pe care i-l trimiți ăleia care nici nu (mai)are numărul tău de la șliț și de la telefon. Nu știe cine ești dar tu apari după șase luni, un an sau în mare disperare după doi, trei și zici așa. Hello, bună, servus, aleluia, bună-ți fie inima și pipota, ce mai faci?

Să-ți dezvălui care NU sunt răspunsurile.

– Mă rugam. Am decis să mă călugăresc! Gata, viața mea în lume e foarte grea și nu se mai poate. Totuși, acum că ai dat tu un semn…
– Oh, tocmai mă gândeam la tine, nu-mi vine să cred că suntem pe aceeași lungime de undă, oh, Doamne, mi-ai scriiiis!
– Ce ai vrea să fac? Sunt singură, trează ca după ziua de salariu și sunt dornică să te revăd.
– Ah, nu e important ce mai fac acum. Las totul și fug la tine, spune-mi unde ești!
– Sufăr. Sufăr în draci, de când trecui tu pe sub teiul și fusta mea n-am mai fost capabilă de nicio relație serioasă, mâine merg la a șaptea sedință de psihoterapie, ai putea să mă duci cu mașina??
– Ah, nimic, așteptam mesaj de la tine.
– M-am mutat în altă țară, îmi merge extraordinar de bine dar sunt singură. Am o casă frumoasă cu vedere la mare. Ai vrea să vii într-un weekend să ne facem de cap?
– Am doar o pereche de chiloței, acum că m-ai trezit ce propui?
– Vai, nu pot dormi din cauza sânilor, tocmai mi-am revenit după implantul mamar dar imaginează-ți și tu, trei numere în plus, o belea! Ce zici, vii până la mine să m-ajuti să pun niște gheață?

Citeste tot ▶

Apartamentul tău de la bloc este bine izolat? Zidărie sau căsuță de paie?

Apartamentul tău de la bloc este bine izolat? Zidărie sau căsuță de paie?

apartament nou cu viciiCe simți după ce-ai dat zeci de mii de euro pe o locuință cu probleme? O mare frustrare și-un acut sentiment de lipsă, de văduvire. Plus că rămâi în negație ani de zile și te minți constant că totuși e în regulă spațiul, ajungi repede la X mall, ești mai câștigat decât Sandu care-a luat o țeapă mai mare. Dar acestea sunt leacuri băbești iar tu te-ai pricopsit cu-n cancer imobiliar. Să-l înlături nu știi dacă-i posibil iar costurile încercării o să te sleiască de puteri. Mai riști s-o ții într-un scandal constant cu mama, tata, partenerul: tu l-ai vrut, tu ai ales, tu ai insistat.

Vecinii tăi. Habar nu ai lângă cine te muți și dacă blocul e izolat fonic!

Gândește-te: tocmai ai închis ușa în spatele tău și cuprinzi din ochi prima ta posesie, un apartament nou, când de vizavi auzi vecinii cum se ceartă. Îi auzi atât de bine încât ai putea să intervii cu argumente. Detalii, cana strivită pe masă, harâitul din vocea lui și felul în care tușește ea! Jigniri. Ușa trântită. Țipete.
Îți cauți de lucru, te gândești la orice altceva, dar poți? Nu trece o oră, i-auzi, un câine care latră dar latră crunt de parcă-i schingiuit. Nu știi exact de unde vine zgomotul, dacă are cineva câine nebun în bloc, câine care poate lătra un ceas de parcă-i tras cu cheia. Și dacă e în bloc ce te faci? Dacă-i afară, în oraș, într-o curte, vei ajunge în curând să te întrebi zilnic de unde se aude, al cui e și să te gândești pur și simplu la câinele care latră. Cum de ceilați nu îl aud?? Păi nu îl aud, c-au blocuri vechi, izolate, betonate.
Când m-am plâns bunului meu prieten a crezut că exagerez, așa am gândit și eu când m-a sunat repetat mama. Nu se poate așa ceva, nu există. A fost un șoc când am rămas primele mele 3 zile în apartament. L-am sunat pe amicul meu și m-am dus în fiecare cameră. Dintr-una se auzea mai bine câinele. Din alte răcnetele vecinilor din ușa lipită de-a noastră. Și din baie se auzeau tocurile și râsetele fetelor de sus. Dacă nu auzeam nu credeam, a zis. Sigur nu-mi pui televizorul? M-am enervat, ce mai, eram deja cu nervii praștie.
Genul ăsta de poluare sonoră se corticalizează repede. Ajungi să urmărești obsesiv acele sunete fără să-ți poți distrage atenția de la ele și atenție, dacă locuiești lângă calea ferată (dar într-un bloc normal izolat) te obișnuiești cu zgomotul trenurilor în câteva săptămâni și nu te mai deranjează deloc. Însă aici poluarea fonică este mult peste limita admisă într-un imobil și multe apartamente construite după 90 au acest defect major!

Dai avans pentru un imobil care acum se construiește? Știi ce materiale se folosesc și ce norme din construcții respectă?

Unii cumpără în avâns o viitoare construcție din stadiul de proiect. Cu cât apartamentele din bloc sunt vândute mai rapid, cu atât are constructorul mână liberă la fușăreală!
Așa de exemplu au cumpărat mulți în Florești, lângă Cluj. Se bazau că vor avea liniște, că nu-s nici în mijlocul poluării din oraș și totuși își pot aduce repede copiii la școală, magazinele mari sunt aproape, apartamentele sunt și ele mari.
Câțiva au avut un câtdecât noroc. Alții s-au trezit în mirosul insuportabil al fermei de pui, fermă care tocmai s-a închis pentru că INCĂ nu a obținut reautorizarea dar mulți locuitori au constat că mirosul persistă, mai rar, mai atenuat dar acolo e. De ce? Păi pentru că mai există două crescătorii-hale de pui iar una are autorizare până prin 2018 sau mai mult!

Citeste tot ▶

Luna de sarcină: a șasea

Luna de sarcină: a șasea

seara linistitaCe mi se mai întâmplă:

Schimbat gusturile în materie de bărbați
Nenea din față emană masculinitate și-un eau du cologne mai scump de 150. Înalt brunetel și căsătorit. Se uită la mine ca ursu la zmeură. Din cauza gecii cu puf nu vede cât sunt de mare. Discret încerc să-mi scot o frunză de spanac dintre dinți ca să zâmbesc…

Un bărbat slăbănog și c-o figură poetică s-așază. Tușește 2 minute ca și cățelu căruia i-a rămas osu-n gât. Are vreo 45 de ani și probabil TBC, gândesc. Miroase a fu… Afumătură! Vițel la grătar! Oare ce-are-n punga aia de hârtie? Shaorma, asta era, salivez și-mi vine să-mi las capul pe umărul lui. Sunt vrăjită. E genul de mascul care asigură hrană și adăpost în familie. În mine se reactivează femeia sălbatică. Cave woman adică.
În fond, TBCul se vindecă foarte bine în zilele noastre. Ce să faci cu parfumatu solid? Ăsta papă două blide cu zamă la o cină romantică. Iar maică-mea a zis că ea face papa doar pentru bebe.

Bebe din burtă reacționează la shaorma. Dă cu capu de placentă săracu. Seamănă cu mă-sa, așa-s băieții.

Am descoperit leacul pentru constipația din sarcină.
După ce-am stat la birou aproape plângând în sinea-mi. După ce mi-am ucis în cuget, colega, de cinci ori cu-n satâr pentru că intra la wc peste mine ca molia-n gaură și-acolo stătea, lângă chiuvetă, lipită de ușă. Hrr, hm, Îhî, îhî, exprimam eu gâtuită. Apoi urlam: ocupaaaat.
Intestinele se repliau și mă ridicam ca o statuie pe care s-a uscat proaspăt betonu. Cu ochi înlăcrimați și învârtind cuțitu-n rană, așa ieșeam pe lângă colega care măcăia: da nu intru dragă peste tine.
Te dracului. Doamne iartă-mă. Elimina-u-ai nisipul de la păsărică în timpul ședinței de vineri. Doamne iartă-mă.
Așa de cruntă e constipația în sarcină. Nu, nu-i ca cea „normală.”

Citeste tot ▶

Dr Arash Qazay Yazdi – obstetrică-ginecologie. Empatia din spatele specializării.  Spitalul Municipal Dej

Dr Arash Qazay Yazdi – obstetrică-ginecologie. Empatia din spatele specializării. Spitalul Municipal Dej

dr arash yazdi ginecologie specialist ecografiePe Dr Arash Qazay Yazdi îl socotesc -fără exagerare- ca fiind cea mai benignă ființă dintre toate cadrele medicale pe care le-am cunoscut vreodată. Este specialist în obstetrică și ecografie ginecologică, un fin psiholog și un medic atât de introvertit încât n-a lăsat pe nimeni să-i cuantifice reușitele profesionale sau eventualele blocaje pe care le-a trecut cu succes de-a lungul anilor.

În perioada mea de stagiu, despre medicul Arash nu auzeam nicio bârfă și nicio glumă răutăcioasă. Avea de pe atunci paciente care veneau din Cluj dar și din alte județe. Nu le chema la cabinetul privat, le primea în egală măsură acolo unde era în ziua și la ora la care făcea consultații sau gărzi.
Muncește extraordinar de mult și cu toate astea nu-ți dă senzația că se grăbește. La finalul unei consultații vorbește blând și te privește în ochi ca să vadă dacă ai priceput, nu scrie foi, nu se uită în alte fișe, nu-și sună asistenta, nu resetează ecograful și nu își împarte atenția cu alte personaje care s-ar afla prin preajmă. Nu scrie rețete și nu se uită visător pe fereastră cât timp pacienta e în fața lui sau mai are întrebări. Telefonul îi sună des: de pe secții sau paciente cu nelămuriri.

Cunoaștem cu toții, din ipostaza pacientului care are nevoie și de puțină atenție nu doar de tratament -mulți medici nu mai au senzația de mulțumire sau împlinire când își exercită meseria. Deși își petrec mai mult de jumătate din viață pe holurile spitalelor, sunt persoane care la un moment dat afirmă cu tristețe că trăiesc un distres la locul de muncă și asta se simte automat în legătura lor cu pacientul.

Dr. Arash nu are „buzunare” la halat iar felul în care se poartă cu pacientele nu a fost vreodată influențat de bani. Altruismul este o trăsătură de caracter evidentă. Nu îl interesează dacă ești directoarea de la banca-cutare sau femeia sărmană din Cuzdrioara.

Secția de obstetrică, aflată sub coordonarea medicului Onoriu Tecușan a fost renovată de când la conducerea Spitalului se află Dr. Mihai Pandrea. Blocul operator este reînnoit total, secția de nou născuți arată bine, există incubatoare iar saloanele se apropie de standardele unui spital privat.

De ce vrei să naști la Spitalul din Dej? Pentru că medicul în care am încredere și în preajma căruia mă simt confortabil se află acolo. Pentru că orice trebuie să se întâmple, se va întâmpla indiferent unde aș naște însă am nevoie de un grad sporit de confort emoțional.

Orice femeie, indiferent dacă a trecut printr-o sarcină ori ba, știe cât de importantă este comunicarea cu medicul ginecolog.

M-am panicat când am aflat că sunt însărcinată. Nepregătită și singură, nu m-am gândit la o întrerupere. Apoi a urmat sentimentul de acceptare și speranța că ajutorul va veni pe parcurs.

M-am dus la Regina Maria unde era prea devreme ca să vadă altceva decât un sac embrionar. Aceea a fost ultima zi în care eu am plătit pentru servicii ginecologice, ecograf și analize. Ceea ce e mare lucru astăzi iar pentru mine este chiar minune.
­
În ziua următoare eram la Spitalul Municipal Dej. Nu m-a deranjat deloc s-aștept. Dr. Arash era la a treia operație și existaseră complicații. Când a coborât să-mi facă ecografia, se vedea că e obosit, se înfofolise într-un halat albastru de molton și și-a cerut scuze c-am așteptat! În condițiile în care nici n-ar fi avut motive să mă vadă chiar atunci, când ardeam eu de curiozitate, că doar nu eram la privat. Ba îmi spusese dinainte că are trei nașteri mai dificile. Nici n­-a vrut să audă de bani pentru un consult cu plată. ­

Ecografia normală. Ia uite fetusul. Și apoi bătăile inimii. Adică inima-i bate deja?

dr Arash ecografie spitalul municipal Dej

Mi-am (re)ales medicul. Ulterior am aflat și de renovări și de dotările spitalului. Împrejurarea prin care nu nu a fost nevoie să optez pentru Gine 1 sau Stanca este o ușurare. Nu-mi doresc ca în cea mai sensibilă ipostază a existenței mele, plină de temeri și nesiguranță, să ajung singură și dezorientată într-unul din marile centre universitare, no offence pentru distinșii de acolo. Cred c-aș inventa anticipat depresia prenatală. Mă rog, e inventată, eu doar o țin sub control.

Întrebările și dialogurile sunt informale, destinate publicului larg, celor care vor să afle mai multe despre pârghiile care stau la baza relațiilor dintre un anumit medic și pacienții săi. Am pus întrebări și apoi am enumerat noțiuni așteptând opinii din experiența dânsului. Am selectat niște esențe care vor hrăni curiozitatea actualelor și viitoarelor paciente:

Citeste tot ▶

Cu Hani la proteste

Cu Hani la proteste

protest cluj 2017Mă doare burta, capul și vezica dar parcă astăzi sunt mai puțin deprimată decât ieri. Se zbate viața în mine fără motiv. Am aflat c-au murit doi oameni. Nu mi-erau prieteni. Da nici dușmani. Nu erau bolnavi. Ba chiar relativ tineri.
Pagini sugerate: I Love cannabis sau Think twice. Clar prima. N-am fumat niciodată. La noi la bloc nu era și nici la gostat.
Mă întâlnesc cu Hani. Dacă tot suntem pe-aceeași planetă, să ne comportăm cuviincios. Că-napoi nu mai putem da. Eu sunt gravidă, obosită și încă deprimată. El e doar mai în vârstă. Pe-amândoi ne-a transformat suferința în oameni cu scaun la cap. El are unul tapisat, eu un tamburet care scârție precum se unduiește cervicala.

Invitațieee. Să ieșim în oraș, zice.
Ooo ce frumos, zic io. Dinner?
Noh. Se uită la mine cugetând „dacă nu vrea varianta asta o chem și la dinner. Vai de capul ei. E nebună rău da mi-e dragă și așa. Cât aș vrea s-o urăsc!“ Aaaa, mergem la revoluțion!
Hăh? Da tu de ce să ieși în stradă?
Pentru che e gegen democrație acia ordonanțe. Faceț de minune la EU dache Romenia vrei bani de la ei dar dat lege pentru protect corupțion și hoție la noaptea. Așa democrație ve știe lumea și din Ciaușhescho Zeit. Ascultat Deutsche Welle. Uriiit, foarte urit Dragnea. Am vorbit și cu colegele…
(eu: colegele tale sunt la fel de urâte ca Dragnea) I m impressed. Mergem. Face bine mișcarea în coloană și pentru coloană.

În autobuz

protest cluj

Ne întâlnim în stație. Cam devreme, da hai să luăm douășcinciu că cine știe ce polog de oameni a fi mai târziu și va trebui să mă întorc pe jos. Îl studiez pe Hani.

Citeste tot ▶

Gânduri despre tinerii votanți ai PSDului

Mă uit pe pagina lui Codrin Ștefănescu ca o hateriță cu frisoane care-a fost blocată. Îl susțin foarte mulți tineri contrar ideii „v-au votat pensionarii și asistații”. Da, tineri de 20, 30, 40 de ani! Bolnăvicios mă uit căci n-am ce căuta acolo. Totuși, mulți dintre amicii din lista mea i-au dat like, da, știu, n-au aceeași curiozitate bolnavă, ei vor doar să vadă ce scrie. Scrie open. Și pozele cu familia sunt open și cu câțelu, copilu și cu chelia și cu paharu de vin pozând în telectual zexy întins peste mobila din mahon. În sfârșit. Ieri, personajul sugera o mini revoluție asmuțindu-și followerșii, peste 200.000. Ăia au pus botu repede, au ucis și-au spintecat protestatarii direct acolo, nici măcar n-au rămas la stadiul de banală meditație patologică precum e asta de mai sus, a mea.

Îmi pare Ștefănescu ăsta tare periculos și uns cu alifii, exact ca Dragnea.

Feudalii-motor ai PSDului.

Nu i-am votat în veci. Nici mama mea. Deși am luat act de promisiunile lor.

Mama are tot o pensie de 700 roni. Cât să plătești facturi iarna și să scoți medicamentele. Oare cei care i-au votat au pensii ori venituri mai mari? Eu nu am. Din contră, mă aflu în abisul vieții mele. Copilul meu nu va beneficia de nimic. Oare mamele care i-au votat au făcut-o pentru bani?
Prost moment mi-am ales să fac depresii și să stau acasă doi ani. Apoi să rămân însărcinată. Citesc cu ardoare fiecare noutate despre indemnizații de creștere și stimulare a natalității. Degeaba.

Fetele deștepte pe care le știu eu au joburi bune de la PSD, au vârsta mea sau sunt mai tinere, locuiesc în orașe mici ori s-au transferat brusc la județ și au votat în draci PSDul. Iar prietenii lor au devenit directori. Consilieri. Sunt prieteni cu primarii și se distribuie pe feisbuc și se pupă zilnic. Își fac selfie-uri pe la guvern. Pentru ce revoluție ar vrea să iasă din utopia lor? E ca și cum ai juca în StarTrek și ți-ar cere cineva să faci figurație în Cocoșatul de la Notre Dame să fii „mulțimea.”

Nu cred că pensionarii sau asiatații sociali dau culoarea roșie în țara și în fața ochilor noștri.

Foarte mult a valorat 80% din votul tinerilor (prezenti evident) din orășele precum ăsta despre care vorbesc eu. Au fost curtați frenetic, adorați, lăudați și unși cu promisiuni, cărei mlădițe nu-i place să fie trunchi vajnic printre alte crengi? În plus s-au ținut de cuvânt față de ei după ce au câștigat, de ce ar avea nevoie să mai onoreze promisiuni megalomane în întreaga țară când au oamenii lor fideli? Nici PNL și niciun alt partid n-a racolat persoane precum mafia PSD.

Mâine, dacă ar fi anticipate n-ar mai face procentul? Nu sunt sigură. Pentru că în PSD acești tineri înseamnă Ceva iar în afara lui trebuie să se zbată pe șanse incerte!

Citeste tot ▶

Simptome și neplăceri într-o sarcină târzie

Simptome și neplăceri într-o sarcină târzie

gravidutaAm ales un titlu mai aburit ca să fac referire la perioada cuprinsă între: momentul sincopei fiziologice în care începi să vezi blurat 6 linii în loc de două pe testul barză și momentul crăcănării fără anestezie prin vreo sală pentru delivery children.

Pentru că anestezia este pentru mămucile slabe de înger. La fel și binecuvântata cezariană. În sfârsit,  nu vrem să fim toate eroine așadar am stabilit deja gradul de sfințenie pe care-l voi numi în alte articole pompos: plan de naștere. Cu el mă simt  eliberată spiritual. Liberă să experimentez simptomele apoase, pruriginoase puricoase și insomniace din minunata stare fiziologică numită SARCINĂ.
Titlul acoperă desigur și tracasatele ovule ale femeii trecute de 35 de ani, femeie care-a alunecat pe-o coajă de banană și-n loc să se lovească la cap sau la fund, să se ridice și să-și continue drumul a acceptat farmecul diviziunii mitotice.

Citind diverse studii și mai puține păreri am ajuns să gândesc că 50% dintre stările prin care trece o gravidă sunt date de situația de viață în care se află.

N-am nicio îndoială că femeile mai protejate afectiv, cele care au o situație socio-economică stabilă și cel mai important -o relație cu adevărat sudată- pot trăi cele mai frumoase momente din viață.
Și la fel știu că astea ca mine -care s-au trezit să facă „singure” un copil, puicile cu-n job incert și care au, cel puțin pe momentul în care duc sarcina- un grad mic de susținere; vor trece destul de greu prin cele nouă luni. Unele planuri sunt precum coaja de ou și nu garantează decât incertitudini altele par fier beton și atunci starea gravidei se pliază pe ele.

Acestea sunt simptome experimentate sau probabile, nu implicite pentru gravide articolul fiind pur informativ. Adică: și eu am trecut prin…

Deprimarea variabilă
Nu e o stare pe care s-o numesc depresie. E îngrijorarea activă care, împreună cu micțiunile frecvente împiedică somnul de noapte. Pe de o parte vei vedea că oboseala acumulată nu este una cronică să-ți invalideze ziua. Atât doar că sunt șanse să adormi înlăcrimată și să te trezești tristă. Așa că lasă planul de naștere *acela durează câteva ore și fă-ți un plan general și flexibil pe următoarele luni.
Cum o combați.
În mod normal ai nevoie de o minune de la Dumnezeu ca să schimbi ceva major în viața ta în perioada în care ești gravidă. Și cum 80% dintre noi nu am ieșit din vizuina lui Alice sau din bula lu Matrix n-o să ai parte de șeici care să-ți ceară să te muți în Bahrain și nici de bărbați singuri și normali cât de cât care să aștepte în salonul prenatal să-ți (re)cunoască ție copilul.
Cea mai importantă îmi pare mie priveliștea în care tu, femeie în ipostaza roditoare și încercănată, reziști înspre comiterea următoarelor greșeli:
– te întorci la fostul cu care știi că nu poți conviețui sub nicio formă și nu are rost întrebarea DE CE
– faci un blat cu tatăl copilului. Ajungi la înțelegeri care pe termen lung nu sunt spre binele tău și implicit al copilului, că doar tu îl crești. Mai bine îți vezi de treabă dacă voi doi nu funcționați ca un  cuplu sau ca prieteni.
Ce poți face:
– am mai spus, găsește un job dacă nu ai. Și în cazul în care lipsește continuitatea, tot poți beneficia de aproape 4 luni de natal, prenatal, postnatal plătit după ce te-ai angajat. Și nu-i așa, contează fiecare lună planificată, nu spun că nu se pot întâmpla lucruri bune dar trebuie să vii în întâmpinarea lor.
– ține-ți prietenii aproape, sunt singurii care te scot la liman
– nu evita diverse cercuri sociale, nu refuza invitații așa cum fac eu. Uite un punct despre care știu că e bun dar de care nu mă pot ține.

Citeste tot ▶

Viața ca o chirie

Viața ca o chirie

rafturi În apartamentul cu patru camere din orășelul mic și -pe-atunci destul de cochet și funcțional socio-economic- am locuit până după 18 ani împreună cu părinții. Oare aceea a fost @acasălamine? Aveam camera mea, cea mai bine întreținută, ordonată… până ne-a inundat domnu Roman. În sfârșit, chiar și așa, cu dungi galbene pe verde-coral mi-am iubit camera pe care-o împărțeam cu păpușa rusească. Ea blondă, grăsuță, bucle, ochi albaștri. Stătea în fund pe cuvertura cu imprimeuri, cadou de la bunica.
Eu brunetă, fadă, păr lins, ochi nicicum, chip oval interesant… Uneori dormeam pe jos ca să n-o deranjez pe ea. Dacă veneam târziu în weekend îmi era lene să-mi mai fac patul. De fapt, nu doream să-l tulbur pe tata. Deja nu mai exista uichend în care să fie treaz și apoi să adoarmă, cred că beția îi era starea de veghe. Știu că ținea berea sub pat.
De aceea m-am ferit pe cât posibil de oamenii care beau și nu se tem de alcoolism. Mi se pare mie că trebuie trăit cu vigilența asta. Ca și cu cea de moarte aproape iminentă în cazul în care zbori des în orientul mijlociu de exemplu. Poate nu mori, da să știi că neantul nu te întreabă.
Și bunicul a băut. Dar bunicul se oprea luni de zile, își contura el o autodisciplină care venea din conștientizarea faptului că dacă bea mult nu mai poate lucra și dacă nu mai poate lucra se ramolește și dacă se ramolește moare mai repede și se duce povestit de tot satul. Așa că nu punea alcool pe limbă luni de zile.
Mulți se mirau când spuneam c-aș fi preferat să fie tata crai, să umble cu femei, dar să nu aibă patima beuturii.

Unii mai spun cu vădită răutate că motivul pentru care bea tata este că n-am fost eu ascultătoare și n-ar fi fost mama obedientă. Săraca mama…

Citeste tot ▶

Dețin simptome acute. Lipsesc sentimentele cronice ale femeii însărcinate

Dețin simptome acute. Lipsesc sentimentele cronice ale femeii însărcinate

monitor cardioIntri-n casă, primul lucru, îți arunci bocancii din hol înspre fotoliul din living. Ai senzația că te sufoci, dezbraci colanții, bluza, maioul, prăvălite toate lângă rucsac și intri în cadă. Îți privești burta rotunjită.
„Doamne ce-am făcut? Frica e ca o ceață și aburul de la duș se amestecă-n ea, poate pleacă azi, măcar câteva ore.
Ce drăguți sunt copiii! O să fii foarte foarte fericită, o să vezi tu.” Așa ți-a spus azi colega când pescuiai în pauză niște chiftele de legume printre cele 8 linguri de cușcuș. Uitasei de copii, erau importante numai chifteluțele și foamea. Așadar percepeai un sos de fericire de culoarea vegetei. Se prelingea de la torace înspre pântece. Rece, ca zăpada care se ningea dincolo de termopane.
Frica a revenit repede și o chiftea ți s-a blocat între amigdale.
S-ar putea să uit astăzi că-s însărcinată? Nu. Nu e voie să spui așa ceva că se miră femeile pământului. Molfăi chifteaua și gândurile se cuvântă singure

Nu cred că-s drăguți în mod deosebit. Fericirea nu era oare când alergam pe plajă? Copiii sunt ca un chivot de aur plin cu potențiale daruri. Când ți-l dă Dumnezeu și tu-l iei, atunci ai cea mai mare responsabilitate. Nu știi încotro îl porți, n-ai ce face când te împiedici obosită sub cutia milei. Cineva o să-ți reproșeze oricum că ai greșit. Ba când l-ai cerut, ba când l-ai purtat. Ori când va veni vremea să-l predai cumva mai departe, să pui piesa ta de puzzle în basmul altora.

Ai ieșit din baie și mănânci, a cincea oară astăzi. Da, de frică și foame spirituală și de povara schimbării, astea cer mâncare nu burtica rotundă. Scrâșnești dinții și muști ușor pumnul. Iarăși trebuie să-ți cumperi haine. Parcă n-ai da banii pe toalete XL. Ai găsit 7 obiecte de lenjerie pe care mama ta nu le-a folosit niciodată dar i-au plăcut și ei pe moment. Apoi momentul a dospit. Penibil și extrem de practic. Bumbac și veselia mamei tale când a văzut preluările. Chiloței cu lalele. Cu puchiței. Cu mâneci. Vai de mine, mama, da ai purtat și tu de-ăștia? Hm, body modelator care ajunge la 80 euro… un Triumpf. Te miri c-a fost și mama ta o fată care se îmbrăca așa frumos.
Nu-ți aduci aminte de rochițele mele, de cea albastră cu linii roșii? Ai făcut costume pentru trei păpuși. ..”

În sfârșit ceva amuzant. Bășicuța care ți se plimbă prin abdomen te face să ai răbdare să-ți asculți întru bună dispoziție mama. N-ai fost prea îngăduitoare până acum chiar deloc, deloc. Frica se duce mai la ușă, departe de plasa ta plină de chiloți bumbăcești.

Citeste tot ▶

“Up” sau bătrânelul din stație

“Up” sau bătrânelul din stație

doi-batraniNuma râie p-aici. Numa râie p-aici.

S-a lăsat seara și în stația de bus așteaptă laolaltă vreo 12 oameni, pe jumătate-i știu din vedere, îi mai analizez când circulăm, probabil și ei fac la fel, cei care nu se uită în smartfoane.
Individul din spatele meu e atât de aproape că-i simt răsuflarea în deschizătura mică dintre gulerul gros al jachetei și căciula care-mi acoperă și-un sfert din ochi. E frig. Bolboroseala continuă în ceafa mea:
Numa râie p-aici, numa râie p-aici. Și pleosc un ghiont peste fund, de-mi scârțâie fâșu. Obiect contondent. Sar ca batracianul.

Simt că se înfoaie porii pe mine, ca pufu de pe cloșcă. Tu ți lindanul per kilogram corp, mă gândesc, perversu Am mai pățit io cu unu ca tine, săptămâna trecută, scutura toiagu în fața garajelor ziua-n amiaza mare…

Mă uit cu coada ochiului și văd un bădiuc solid de vreo 96 de ani, înfășat bine într-un fel de palton-halat cu dungi fosforescente și cu capul protejat de-o căciulă din lână de oaie. Își ținea pleoapele strâns lipite, de parcă-i turnase cineva aracet pe ele și-n mâinile butucănoase, un ciomag cu măciulie argintată se scutura-n ritm de Parkinson.

Mă pălește-o milă și-o empatie, de simt așa, cum apasă pe vezică. Uite măi cum gândesc de rău necunoscuții, sechelele, bată-le vina, o fi Moș Crăciun și-mi fac amu păcate în ajun de praznic mare.

N-apuc să-mi termin monologul, bătrânelul se mobilizează și cu pași mici de pinguin în lanțuri, ca un Charlie Chaplin tras cu cheița, vine-n dungă înspre mine.

Ăsta mă simte după miros. Am prăjit pește...
Bag mâna, bag mâna, așa.

Citeste tot ▶