P-o-veste cu șoareci

porcusor si mancareNu îmi bătea mie la socoteala de ce lumea imprejur e nevricoasă și cam adormită. Brusc, frigiderul s-a umplut de alde minuni pe care eu nu le stiu descifra. Vad ca barbatu coace si desface nuci si rupe taitei de-aia sfrijiti si eu mananc, mananc fericită intre ghilimele toata ziua, energizata ca red bullul. Numai consortul si vara-mea si varu-meu stau asa, scortosi, cu stomacelele lipite si fac metanii si papă seara câte-o salată și mai mult dulce. C-acu, fiecare, cum e obisnuit cu traditionu. Cu care n-am nimic impotriva de altfel, ca barbat caruia sa-i placa sa gateasca ca lu a meu, n-am mai vazut decat la Master Chef. De-aia nu stiu cat timp se fierbe un ou. Chestii de supraviețuire, domle, a trebuit sa le învăț de pe Discovery.

Eid Mubarak, zic eu a doua zi catre vara-mea, ce-aveti, măi? De ce nu mi-ati zis ca-i sărbătoare la voi?
– Ca să nu crezi că trebuie să cumperi cadouri. Sarbatoarea Sacrificiului. Apropo de asta, tocmai am venit cu asta micu de la tuns, e în gradină, daca-l găsesti nu stai un pic cu el?
– Pentru ca e sarbatoarea sacrificiului? Da de ce să nu-l găsesc dacă nu l-ai uitat la tuns?
– Poate se ascunde în beci, că te vedea pe tine când mergeai la fumat. Dacă vrei, o las și p-asta mică, acum trebuie s-ajung și eu la tuns.
– Doamneee, ca tot mici îs de vreo 5 ani. Da se joaca amandoi daca-i lasi?
– Da. El ii da cu mingea de fotbal in cap, ea incepe sa urle, el se-apropie de ea s-o mangaie ca i se face mila, ea-i baga doua degete-n nas de nici n-apuci sa vezi. Si-apoi scandalul. Inca acum s-a mai obisnuit bebe2 cu falangele lu soru-sa, asa ca dupa ce-o faulteaza, o mangaie, isi da capul pe spate ca ars c-ondulatoru. Asa faceam eu cand l-am folosit prima data.
– Tu las-o p-aia minusculă cu-n etaj mai jos, că eu mă duc în grădină.

Cobor să scot copilu care se oprise fix in tufa cu urzici, tipete, explozia glandelor lacrimale, muci colorati, fug spre el si-i spun sa nu mai dea din mână, ca se urzica mai tare.
– Gata, gata, mama, trece vară-mea pe langa el, îi flutură un pusi – eu cu baiatu-n brațe- ma gandeam ca am ajuns la optiunea Call 911
– Da nu…
– S-a urzicat, spala-l putin si vezi ca-i pudra aia pe al treilea raft.

Infloreau bubele pe copil, ca iedera lui Amedeo Minghi, numai strigătele erau incomparabile. Acu, ce să fac, să-i explic că n-o să facă reumă înainte de ateroscleroză? Până la urma îl linistesc, m-aplec la el, îl sterg pe față cu-n servetel demachiant cu Aloe si cand sa-i desfac mânuțele, pumnii strânși, îmi pică pe trening o pufosenie cafenie, de-am fost convinsă ca mi-au căzut sprancenele pe muntele venus.

Pana sa miste pufosenia si pana sa-mi revin eu din soc, secunda aia, a fost linistea dinaintea sacrificiului. Sesizez temeinic că șoarecu se deplaseaza, nu-i mort, doar il stransese ăsta micu de gât, bine de tot, cand s-a trezit în stufu de urzici. Ma deplasez si eu sărind în pasu piticului, până dau cu capu de un scaun. Scaunul cade, răsuna toata casa, se sperie copilul, se sperie soarecele. Primul scheaună si el, al doilea fuge sub pat, mai curbat asa, nu-n unghi rectiliniu, semn c-avea si el ceva cu capu. Nu stiu cate secunde mi-au trebuit sa-mi dau seama ca-i un soricel, nu ma tem de ei, in mod normal, n-as fi reactionat asa, ca doar nu-mi aduse ditamai nevăstuica-n casa.
Na, tanti, acu linisteste copilu- si urzicat si șocat si probabil crede ca esti dinozaur după comportament.
Uit de soarece, nici nu stiam daca din pumn l-a lăsat sau i-a sărit din buzunar (aflu mai tarziu ca-l „pisese in gradina, pe copaci si ca face ssshss“). Mvai, nicio problema, îl văzu numa-n cartonașe pe Gerry, de ce sa ne gândim ca putem face leptospiroze si rabii si ne-ar cădea rinichii între buci?

Toate s-au petrecut atât de repede, ca în momentul în care au ajuns consortu si varu-meu la mine-n camera, sarbatoarea sacrificiului se terminase. Eu îl țineam în brate pe machiavelli cel mic, explicandu-i ca nu e nimiiiiic, ca soricelul ne-a speriaaaat.
Pana si bulbucii de pe piele i se dezumflasera.
Totul e bine cand se termina cu… politia la usa. Vecinu de peste drum, care de obicei e surd, mut si fumeaza marihuana la mansarda in fiecare dimineata, i-a „sesizat“ acu ca s-au auzit urlete „îngrozitoare“ si ceva „ca un foc de arma“. Mna, pai daca focu de arma fu cand am dat eu cu capu, am motive idiopatice să culeg măcar doi soareci si sa i strecor maine prin posta.
Ca, pe cand faceam noi planuri de recuperare a inamicului, tot copilu- bibilit si spălat, s-a strecurat pe sub pat si l-a prins din nou. Din cauză că il strangulase principial, stiti, in desene, soarecii nu mor. Foc de arma auzi. Las ca-i caut io familia lu asta micu si-n loc de Sonntag Zeitung îi fac conexiunea cu un Mouse.

Pana la finalul acestei povestiri, n-am aflat inca ce sarbatori urmeaza, dar am rezervat doua locuri la WizzAir, spunandu-i însotitorului ca maximul pericolului la noi e sa-ti cada pomu de Craciun in cap dupa ce l-ai impodobit doua zile.

10 thoughts on “P-o-veste cu șoareci

  • September 26, 2015 at 12:10 am
    Permalink

    Ce dor mi-a fost de o poveste d-asta! Te pup!

    Reply
  • September 26, 2015 at 12:18 am
    Permalink

    Am ras cu lacrimi și am citit articolul cu voce tare și pentru soț, ca doar e vineri seara și …merge cu vin. Urasc șoarecii, dar de cand a prins unul barbatul meu cu nu știu ce lipici pe carton și l-a eliberat la 4 dimineata in padure, sunt atenta la toate povestile cu ei caci sigur sunt palpitante. Te pup, Hapi și mulțam pentru buna dispozitie.

    Reply
  • September 26, 2015 at 12:23 am
    Permalink

    Da eu te citesc cu drag și rad..fără soț 😉 îmi trebuie o viață sa-i explic ….multam Hapi ♡

    Reply
  • September 26, 2015 at 9:06 am
    Permalink

    n ai timp de plictis cu plozi langa tine. daca mai intra si niscaiva soareci in ecuatie atunci enterteinemetul e garantat :))).
    se pare ca vecinii astia sunt la fel peste tot: surzi, orbi, muti …dar doar pana sesizeaza ceva interesant. atunci se activeaza brusc. de asta traiesc cat matusalem cred. fac economie la baterii.

    Reply
  • September 26, 2015 at 11:56 am
    Permalink

    Totul e să nu-şi aducă şoricioiul haremul întreg! 😀 😀

    Reply
    • September 27, 2015 at 3:18 pm
      Permalink

      Ai cobit. Azi noapte in baia MEA!! Asa, ca vara-mea ii dadea unuia ciocolata la un mom dat in bucatarie. Cand cocea ea, se plimba soarecu de parca era pisicuta. Dar maxim au fost sa se catere pe terasa pana la parterul inalt… de-unde aparu asta…

      Reply
  • September 26, 2015 at 7:07 pm
    Permalink

    Da cum a reusit ala mic sa prinda un soarece ca astia sunt iuti? E un fenomen pustiul…

    Reply
    • September 27, 2015 at 3:19 pm
      Permalink

      Sunt blegomani si mici si nu i-a speriat nimeni, erau cativa puiuti in gradina, ii mai vedeam ca trec cand “gradinaream” da nu ne-am gandit c-o sa fie chiar “atat” de dornici sa add friend

      Reply
  • September 29, 2015 at 11:32 am
    Permalink

    De cate ori te intalnesti cu ei ai parte de actiune :))

    Reply

Leave a Reply to Spunsieu Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *