Obiceiuri de Paște. In Ardeal

Locația: la țară. Bunica ma îmbrăca frumos si mai „cicăzea“ câte-un colț rebel la fața de masă sau la lucrusoarele de pe oglindă, pana venea momentul sa mergem la Inviere. Alegeam cele mai frumoase ouă ca sa le ducem la biserica : pentru ciocanit si unele pentru a fi sfintite.
Eram sigura ca exact în acea seară, acum 1990 de ani Iisus înviase din morți. Asta-mi dădea fiori pe spinare.Si era plăcut. Mai ales că bunicul nu punea papila pe alcool cat timp tinea postul . Nu exista minune mai mare

La biserică , ajungeam pe la 11, agățată de mâna bunicii. Tinerii urcau în pod , eu eram încadrată la categoria „piticanie“asa ca trebuia sa stau langa strană unde un nene foarte bătran îmi motroșea trompa lui Eustachio o oră si jumătate. Asteptam nerabdatoare predica, dupa care asteptam nerăbdătoare sa ma duc acasă pentru ca realizam ca venisem degeaba la biserica – n-aveam cum sa ma duc în rai vreodata dupa cum descria parintele tot procedeul. Era greu s-ajung în pod si era greu s-ajung în rai , singura certitudine era că acasa aveam miel la cuptor

Duminica dimineata buni ma trezea cu noaptea în cap, îmi turna apă rece într-un lighean, punea un ou rosu si niste banuti în apă.
„Spală-te dragu bunii pe față. Așe o să fii roșie si frumoasa ca oul iesta“
„Si bogata?“
„Si dară. Poti sa iei banii ceia după ce te speli“ spunea ea râzănd.

Asta cu oul n-a functionat foarte bine. Zici că-s Albă ca Zapada reloaded, noroc cu fondu de ten.
Bogata? Da, dar nu în galbeni

Locația: la oraș
Era o regulă sa cumperi haine înainte de Paste. Nu era usor pentru mama sa tina pasul cu stupidele mele pretentii pret-a-porter dar întotdeauna aveam o ținută noua.
Se mergea la udat. Adica persoanele dotate cu cromozomi XX stăteau acasa cu nasul lipit de fereastra iar domnii achizitionau cate-un parfum mai de doamne ajută si mergeau „la stropit“. Stropitul se cam lăsa cu un grad de alcoolemie de care s-ar cruci si cel mai versat legist, numai că în combinatie cu mancarea abundentă si plimbarea din casa în casa , nimeni nu-i dădea importanță
Despre gagicul din liceu nu scriu că s-ar putea să mă citească 😉

Aveam vreo 17 ani si făceam concurs cu mama : cine are mai multi udatori.
A venit unchiu din partea lu tata cu apa lui de colonie cumparata de la magazinu sătesc, a venit vecinu cu Impulsul mov, a venit nenea ăla gras care ne termina vișinata din camara. Mama a zis că renunță la pariu si s-a dus sa se „întindă“ că pancreasu ei se transformase în vierme de mătase de la alde mirosuri. Si pe când se lăsa suavă seara ca un tăciune fărâmicios si deschisesem noi geamul sa ne îmbătam cu aroma florilor de tei, se scutură blocul din fundație si o bubuitura străbate tot cartierul.
„Tulai doamne, ce-o fost asta“ strigă vecina de sus

Cum pe-atunci nu stiam de AlQaeda, i-am spus mamei că ăsta e Cipri.
„Cipri, mamă, stii tu, ăla de la armată . Cred c-a pușcat o bombă artizanală la noi în zona verde. Vine la udat“

Asa s-a terminat relatia cu Cipri. Inainte sa înceapă

(dragi tineri studiosi. Acesta nu este un material pentru compunerea voastra, trust me. Cel mult puteti folosi figura de stil cu taciununele faramicios. )

Similar Posts

76 Comments

      1. Da. Toții copiii au copilărie frumoasă în ciuda lucrurilor urâte ce li se pot întâmpla unora dintre ei. Doar adultul crede că a avut o copilărie urâtă. Copilul ce a trăit-o , a trăit-o cum știe un copil: cu fericire.

      2. Imi pare rau ca te contrazic
        Ar fi minunat ca toti copiii sa aiba ocopilarie frumoasadar nu e deloc asa. Unii raman cu sechele din pricina unor parintii care consuma alcool, ii bat si ii neglijeaza. Asta e un exemplu soft

  1. trebuie sa recumosc ca mi-ai smuls o lacrima. ai fost un copil fericit.
    imi pare rau ca eu nu pot sa fac postari d-astea 🙁 bunici nu am avut. cat despre biserica…da ma duceam. insa ai mei aveau o traditie in saptamana patimilor. (stii tu mai exact la cine ma refer cand zic “ai mei”, e doar o persoana) se certau furtunos. indeed saptamana patimilor pentru mine si sor’mea. Sau as putea sa povestesc despre cum le dadeam foc la par femeilor (pe cuvant ca din greseala). in fine…mi-a placut mult postarea. faine amintiri ai hapi…esti o norocoasa. te pup

    1. Blonde, dar il ai pe tati al tau care te iubeste mult. Ma gandesc ca alaturi de el Pastele erau frumoase 🙂
      Si sunt convinsa ca vei avea sarbatori magice dupa ce se aseaza putin apele…..prin Americi
      Te pup si eu

      1. asa, e
        numai ca tati era mai mult plecat prin tari straine de sarbatori d-astea mai mari.Dar statea cu mine la telefon sa auda slujba de Inviere, ca sa simt ca e cu mine acolo. Sunt recunoscatoare pentru fiecare moment, chiar si telefonic.pupi

    1. Asa e.
      Cand eram “petit” credeam ca “alduite-ar Dzeu” era un blestem si tare ma suparam cand auzeam asa ceva 🙂 🙂

      1. Ha, ha… Nu ești singura, li s-a mai întâmplat si altora. Si încă la oameni mari. (Sensul expresiei e un secret al bihorenilor. 😉 ) La fel a patit si cel care auzind urarea “D-zeu te noroceasca !” n-a înțeles cu ce l-a supărat pe respectivul de voia ca D-zeu sa-l nenorocească. 😉

      2. Tocmai mi-ai spus despre bihoreni si eu am postat intreband “esti ardelean”?:)
        Mereu m-am intrebat daca cei care locuiesc in jud Bihor merg des la Baile FElix 😀

  2. ce seamana Pastele tau cu Pastele copilariei mele 🙂
    faza asta cu udatul nici mie nu-mi place, atatea mirosuri, stomacul mi-e mereu in gat, prefer sa fiu udata cu apa, dar parfum, spray, apa de colonie mai bine nu 😀
    daca mergeam la disco acolo aveam multi udatori, pt un pupat ce nu faceau baietii :)) si cand ajungeam acasa, urla mama la mine, sa-ti lasi toate hainele la spalat :)))

  3. Asa e si la noi in familie de Paste :)! Pe unii stiam si ce ‘colonie’ o sa aiba, pe altii stiam ca vin deja impleticindu-se pe scari si va trebuie sa gasim cele mai mici pahare din casa! Iar pe unii va trebui ii vom ruga de zeci de ori sa serveasca o prajitura chiar daca nu fac dieta.
    Eu nu prea amintiri in legatura cu Ouale Rosii, ca bunica mea le face si ni le aduce in fiecare an! Iar mie imi place sa le mananc!!!
    Anul acesta va fi ciudat sa petrec singura de Paste, e si primul an cand se intampla asta 🙁

    1. Inteleg ca esti inca la Londra. Sunt convinsa ca o sa-ti fie dor de ai tai si mai ales de Kari. Dar cred ca s-au obisnuit cu ideea c-au o mama calatoare 🙂
      Imi amintesc de fazele cu prajitura.Adica udatorii trebuiau indemnati sa se serveasca, altfel le era rusine vai Doamne, si la fiecare 5 minute gazda zicea “no, serviti sa vedeti ce buna-i aia cu nuca” 😀

  4. Tu Hapi, tu 🙂 amuzata si duioasa amintire din copilarie… “o tempora, o mores…”
    Am avut o bunica materna(RIP) cam ca a ta, fara sarmantu’ vostru accent, dupa care “mor”, tulai Doamne! 🙂
    – – –
    @”cine are mai multi udatori.” – de retinut… ca si “a merge la stropit” cu colonie de la magazinu’ satesc… simply precious! 🙂 =))

  5. si pe la noi se poarta “inoitul” inainte de Paste, si la noi se merge cu udatul si Pastele descris de tine seamana foarte mult cu cel din amintirile mele. Din pacate cred ca o sa pierd multe din “evenimentele” din zilele acestea, dat fiind ca in a doua zi de Pasti plec in Germania.

    Cat despre tinerii studiosi, m-au gasit si pe mine cativa … ba chiar mi-au repostat unele articole mai departe pe te miri ce siteuri.

    1. Da,cica e la moda rebblogingu 🙂 Eu ma gandeam la cei care fac compuneri la scoala. Acum e simplu sa-ti scoti la imprimanta un material si sa il rescrii.

      Nu stiu in ce parte a Germaniei mergi tu, in Nordwest ploua si e frig si urat dar speram sa se remedieze.Sedere frumoasa iti doresc!

      1. si de-aia am avut, cum am tot postat poezii ajungeau la mine cautand comentarii, altii ajungeau cautand despre cioran sau despre secretele universului.

        Sper ca in partea de Sud-Vest nu poua asa tare 🙂 . Oricum, cand voi reveni, voi reveni cu un articol consistent cu poze si toate cele!

  6. Draga Hapi, scriu la tine,sa fiu sigura ca ajunge mesajul :D. Cred ca tu mi-ai trimis si un e-mail? sa-mi verific spam-ul. Acuma l-am verificat, mii de scuze, sa stii ca niciodata nu m-am uitat in spam,am avut incredere oarba in wordpress :D. In nici un caz nu m-as fi gandit ca intra in spam comentarii de la persoane deja aprobate. De acum incolo o sa ma uit si acolo 😉

    Strict la post : mie de Paste imi placea cel mai mult mancarea, desi imi amintesc si mersul la biserica,dar era asa o aglomeratie. Insa imi placea sa vad marea de lumanari prin oras,era mirific. Danezii nu (prea) merg la biserica de Pastele lor, mai degraba de Craciun.

    1. Da, ti-am trimis un mail sa-ti verifici spamul de pe adresa hapiriverwoman. Putine sanse sa fi fost altcineva cu numele asta , nu? 🙂
      Aveti biserica ortodoxa acolo?

      1. da,mai,da’ cu noul look al yahoo,apare doar numele intial,nu si adresa,si n-am verificat sa vad de unde e exact :D.
        Avem biserica romaneasca la o ora de noi,o sa dam o fuga poimaine dimineata.

      2. Depinde de cum isi organizeaza fiecare setarile de confidentialitate.
        Eu de exemplu am vrut sa apara doar Hapi si din ce mi-ai scris tu acolo, am inteles ca a aparut si numele nu care m-am inregistrat. Mi-am batut capul o ora cu asta, dar pana la urma n-are importanta
        Oricum, raspunsul tau s-a dus direct la spam.
        Dar eu mereu caut si in spam mai ales ca sunt prea noua ca sa ma spamuiasca prea multi

  7. Interesanta traditie asta cu udatul…eu sunt din Moldova,am crescut la tara si m-am spalat cam mult cu oua rosii:)) asa-s de rosie-n obraz…noroc de vopsele sa-mi estompez culoarea…si banutul il luam tot eu…ca na eram cea mai mica…si nici nu indraznesc sa vorbesc de bogatia in galbeni…ca si tine:),mama ne cumpara rochite si sandalute noi de Paste si abia asteptam sa vina ziua respectiva sa le purtam…si acum ne spalam cu oua de Paste daca apucam sa ne innoim e bine…daca nu ne aduce iepurasul si gata;)

    1. A, Ioana, nu stiam ca si in Moldova e obiceiul asta cu banutul si oul rosu:) Macar la tine s-a prins roseata- la mine nu.
      Dar de udat….s-a auzit ceva prin Moldova?

      1. Nu…cel putin in partea Moldovei din care sunt eu, nu…oricum difera obiceiurile chiar si la noi…ori acum e pacat ca dispar de tot:) eu o sa-mi invat copiii ce m-au invatat si pe mine parintii mei 🙂

  8. looooooooool ……. Hapi, nu mă pot din râs. Ce mă fac?

    Paşte la ţară n-am avut, dar paştele meu de oraş seamănă leit cu al tău, fără Cipri

  9. Incercam sa vad daca merge sa comentez ca am comentat de 2 ori degeaba, iar ma enerveaza.
    Deci…
    Spuneam ca biserica din poza semana foarte mult cu biserica copilariei mele…ai gasit-o bine.
    Si in familia mea era traditie de Paste cu hainele noi.. La fel ma punea si buni sa ma spal dar nu cu ban in apa, apoi ma premenea, imi impletea codite si ma chinuia ore intregi la biserica. Imi placea ca puteam s-o duc cu zaharelul cand era aglomerat, ii spuneam ca mi se face rau de la atatea lumanari si lume, era doar un motiv sa ies afara, in curtea bisericii pe bancute unde ne intalneam mai multi si ne admiram, ne analizam cat am mai crescut in ultimile luni, etc…era frumos!

    1. Te-am scos din spam
      Da, exact, partea cu iesitul afara la biserica am uitat-o. Asta era intr-adevar o placere sa ne revedem cu vecinii sa ne jucam cu lumanari (si sa ne picutam eventual pe haine) si sa mancam primii prescura…….

  10. uite, eu niciodata n-as putea sa scriu despre aceste obiceiuri, amintiri despre Pastele petrecut la tara. ai mei m-au crescut la oras, bunicii aveau o casuta la tara la care mergeam doar vara. obiceiuri despre udat si hainute noi pentru mersul la biserica imi sunt straine. am insa amintiri legate de vesnica pijama, eventual treining, primite de la iepurash, vizite la nasi si bunici si mirosul inconfundabil de cozonac, pasca si biscuiti facuti in casa. mi-e teama insa ca, copiii mei nu vor avea aceleasi amintiri inmiresmate. nu-s in stare sa fac cozonac (am incercat o data si-ti ramaneau dintii in el) iar pasca a iesit cam lichida si turtita inegal. anul asta ma voi risca la sarmale si friptura de miel, stiu ca colesterolul atinge apogeul dupa o portie dar mi-e cam pofta si am citi si asta:http://www.adevarul.ro/moldova/actualitate/UTIL_De_ce_este_bine_sa_mananci_carne_de_miel_0_680932067.html. obiceiul asta cu ydatorii cred ca mi-ar fi dat mari emotii prin adolescenta:)) eram vesnic indragostita de frumosul comunitatii si ma-ndoiesc ca mi-ar fi data atentie:d

    1. Spor la gatit, pacat ca tu nu scrii chestii mai personale cred c-ar fi amuzant sa ne relatezi clipele petrecute in bucatarie – in stilul tau
      Ti-am spus eu Fructitzo ca daca o sa ai comentarii neplacute, te apar eu, le dau o vasla dupa cap si gata, om la apa…………
      Iti dai seama ca si eu aveam emotii cand ne vizitau udatori, mai ales cand venea gagicul meu.

      1. faci terapie cu mine:) in sensul bun. lasa-ma sa vad daca mananca astia ceva din ce prepar sau suntem de Paste mereu prin vizite pe motivul evident de foame: ne-or pune ceva in fata ochilor de halit ca doara nu ne-or primi numai cu ranjetele de rigoare:d dupa aia mi-oi face curaj , probabil ajutata si de loialul Martini:d

      2. @Hapi, te citez:”mai ales cand venea gagicul meu.”- figura esti… 🙂 =)) de ce?!
        n-am mai auzit expresia “gagicu’ mieu”(LOL!) de ani… 😀 =))

  11. Farmecul satului romanesc e cu mult peste cel al orasului, la aemenea sarbatori. In sate, inca se mai pastreaza, pentru ca sunt cei in varsta, obiceiuri frumoase. La oras, e mai “sec”, mai poluat si mai dizolvat totul!

  12. Uitasem de traditia asta cu haine noi de Paste. Am gasit motiv sa ma duc maine sa-mi cumpar pantofi noi. 🙂
    La oras traditiile nu se pastreaza la fel. De spalatul fetei cu apa in care a stat un ou si bani n-am stiut pana acum vreo 5 ani, cand prietenul meu m-a pus sa fac asta. 🙂

    1. E super ca si-a amintit de traditie si te-a rugat sa-ti speli fata in ligheanul cu ou si banuti 🙂
      Sper sa gasesti pantofi comozi! Eu mai astept putin sa prind niste reduceri…..

  13. Super tare 🙂 imi place 🙂 sa-ti povestesc o faza haioasa de pe cand eram in generala , imi amintesc ca eram in clasa a opta si ca m-au intrebat colegii care Paste le tin , tata este ungur si numele meu de famile inainte de casatorie avea rezonanta necarasa asa incat sa apara si intrebarea lor , eu locuiam la bunicul meu pe vremea aceea . In fiecare an sarbatoream ambele Paste , si am anuntat colegii ca pot sa vina ” la stropit ” , staream la casa , bunicul meu era in curte in clipa in care a intret pe poarte o ceata de baieti care au vebnit la udat , imi amintesc ca in clipa in care am iesit sa vad ce se aude afara , bunicul meu le zicea baietilor ca nu tinem Pastele alea 😀 ( oricum au fost bine primiti ) , in urmatoarea saptamana cand au venit iar baietii , bunicul meu a zis le-am tinut pe celelalte 😀 a fost tare haios bunicul meu , mie dor de el si de sarbatorile pascale alaturi de el …sa ai Paste fericit Happy 🙂

  14. Nexia, am comentat la tine…..cauta-ma te rog si tu in spam 🙂
    Paste fericit iti doresc!
    Bunicul tau avea simtul umorului 🙂

  15. Ai amintiri frumoase, ce mai…
    Eu n-am, din păcate… Am crescut “în acvariu”, pe balconul de la bloc (vorba vine 😀 ) în buricul târgului, într-o perioadă în care mersul la biserică era privit ca ceva… curios! Dar tot ajungeam cu gaşca, chit că ai mei îmi ţineau o morală zdravănă pentru că nu le spuneam unde mă duc, iar ei mă căutau prin jurul blocului…
    Eu nu mi-am “prins” bunicii, au murit săracii când eram micuţ-micuţ. Dar niciunul nu a fost ardelean, tot citesc despre obiceiurile de acolo şi parcă mă apucă dorul de… ce n-am avut.

  16. ce-mi place… chestia cu spalatul in apa inc are este ou si bani… pe la noi nu era asa ceva…
    cea mai mare bucurie de pastri in copilarie… ramane cozonacul…
    acu… vinerea mare… ca nu merg la servici…
    :P)

    1. Ovi, blogul tau nu ma mai accepta, dar eu tot am scris……….
      Cat de fericita ma faceau pe mine obiceiurile astea! Abia astept a doua zi de Paste , sper sa ajungem acasa si s-o vizitez pe bunica 🙂

      1. blogul meu… mereu te accepta… pentru ca eu te accept…
        poate o fi facut ceva fite… nu stiu de ce… ca eu nu l-am invatat asa ceva… sper sa nu se mai repete…
        sorry pentru asta…
        esti mereu binevenita… o prezenta mareu placuta… si asteptat…
        viziteaza bunica.. eu nu mai am…
        paste fericit…

  17. Stiam de aceste obiceiuri din Ardeal,chiar daca eu sunt moldoveanca.Banutii si oul rosu fac parte si din traditia de la noi,insa banutii ii ia cel ce se trezeste ultimul.Si nu de putine ori reprezenta o reala competitie intre veri: care lenevea mai mult.:D
    Legat de mersul la biserica,n-am inteles niciodata de ce cimitirul trebuia sa se bucure inaintea mea de ouale rosii…Din nou,traditia.
    Acum,sunt in alte locuri,cu prea putine obiceiuri.A ramas mersul la Inviere intr-unfel de shortcut,pentru merg doar sa iau lumina.

    1. Mi-as dori sa merg sa iau lumina in Ierusalim chiar de Paste dar nu cred c-as rezista in inghesuiala aia mai mult de o ora.
      Am pierdut si eu farmecul acela al sarbatorilor pe undeva. L-am inlocuit, cosmetizat, modernizat……..

    1. Vai de capul meu ce-i acolo…….
      Acum e momentul sa mi se zburleasca parul pe maini 😀
      De asta cred eu ca Dumnezeu sau Iisus nu se vor “intorce” sub o forma sau alta materiala aici pe Pamant
      In primul rand pentru ca Ei sau El nu e o entitate pe care cuvintele noastre ar putea-o descrie si nicidecum nu au o forma plastica si materiala asa cum isi imagineaza unii
      iar 2: pentru ca ne-am calca in picioare sa ii atingem 🙂

      De asta Dumenzeu e peste tot.
      Paste FEricit Yousef!

  18. Mi-ai adus aminte de Pastele din copilarie, cand bunica ma punea sa execut acelasi procedeu 🙂 Si la oras, cand mama imi cumpara haine noi, din cap pana in picioare … Nu prea stiu ce e cu stropitul asta, dar la cum suna, mai bine ca nu :))

    1. Alina, poate ca acum e mai modern procedeul , cu Chanel 5 (care mie nu-.mi place)
      Da pe-atunci era cu tot felul de parfumele de-astea dila Cooperativa 🙂

  19. Parca simt mirosul de parfum: “eu sunt micul gradinar, cu sticluta-n buzunar, am auzit ca aveți o floare si am venit sa o ud”. Culmea e ca floare nu m-am simțit niciodată….

  20. tareee frumos..imi amintesc si eu cu drag de multe lucruri din…indepartata mea copilarie…:)…da’…cicazea…ce inseamna…zi ca -mi place ..si Ardealul e departe de mine…

  21. Mi-a facut placere sa citesc cateva postari de pe blogul tau.
    Partea cu spalatul pe fata in ligheanul cu banuti si oul rosul mi-a adus aminte de ce mi-au povestit rudele de la tara despre acest obicei…eu una nu l-am pus in practica niciodata dar consider ca inca nu-i timpul pierdut 😀

  22. Hapi, superba postare. Am ras cu lacrimi si mi-am amintit de Pastele din copilaria mea. Bunica era cea care ne cumpara haine noi, pentru ca se spune ca Pastele, fiind o sarbatoare a innoirii, a invierii, trebuie sa ai toate lucrurile noi ca sa iti mearga bine si sa ai bunastare, tot anul.
    Nu ne-ai spus, la 17 ani, cine a castigat competitia, cine a avut cei mai multi udatori? Tu sau mama ta. Despre colegul din liceu, ca ne place sa te citim, ne poti trimite cate un email. Iar Cipri, se pare ca a fost lipsit de inspiratie cand incerca sa atraga atentia asupra lui, cutremurand cartierul facand locatarele sa strige “tulai Doamne!”.
    In rest, constat ca esti o fata foare realista. Cum ai zis? Te-i dus la biserica degeaba? :))
    Mortal. Azi ai fost prea inspirata semn ca iti prieste atmosfera festiva.

    1. Multumesc Gabriela. Iti dai seama ca nu mai stiu cine castiga competiile astea, dar le faceam.
      De fapt pentru mine conta de fiecare data sa vina o singura persoana la udat: marea iubire :)))

  23. udatul l-am descoperit in studentie cand am facut pastele la un coleg din bistrita, normal c-o trebuit sa ma spal pe cap la cate mirosuri acumulasem :)) cu oul rosu si banuti in apa de spalat am crescut, dar uite ca n-am intrebat daca obiceiul e si local sau adus de tata din neamt. si-mi mai aduc aminte cum intr-un an, eram deja la liceu, ca aveam blugi, imi amintesc perfect tinuta :)), a venit careva la discoteca din sat, a inchis muzica si ne-a poftit pe toti la slujba de inviere 🙂

Leave a Reply to Mélanie Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *